Vlad al III-lea Țepeș (1431-1476)

Vlad Tepes
4.0428571428571 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.04 (35 Votes)


1431 In luna noiembrie a acestui an, la Sighisoara, judetul Mures, se pare ca s-a nascut Vlad al III-lea, cunoscut ca Vlad Tepes sau Vlad Draculea (mai este recunoscut si sub numele de Dracula, in special de straini). A fost domn al Tarii Romanesti in anii 1448, 1455-1462 si 1476. Tatal sau a fost Vlad al II-lea Dracul, iar mama o nobila transilvaneana.

Tepes este cunoscut pentru faptul ca a obtinut temporar independenta Tarii Romanesti fata de Imperiul Otoman, dar si pentru felul cum obisnuia sa-i pedepseasca pe nelegiuitori si pe dusmani. Vinovatii erau trasi in teapa, fapt ce a facut sa fie caracterizat ca fiind drept un principe cu metode de o cruzime demonica.

1436 In acest an, tatal sau, Vlad al II-lea Dracul, a devenit domn al Tarii Romanesti si s-a stabilit la curtea domneasca din Targoviste. Vlad Tepes si-a urmat tatal si a trait alaturi de acesta vreme de 6 ani, pana in 1442.

1442 Din motive politice, Tepes este trimis de catre tatal sau ostatic la curtea sultanului Murad al II-lea, impreuna cu fratele sau, Radu cel Frumos.

1447 In acest an, sultanul Murad al II-lea il elibereaza pe Tepes, imediat dupa moartea tatalui sau – asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Tarii Romanesti. Fratele sau, Radu, a ramas ostatic pana in 1462. Tot in 1447, Vlad a aflat ca boierii din Targoviste il torturase si ingropase de viu pe fratele sau mai mare, Mircea.

1448 La varsta de 17 ani, insotit de oaste turceasca, Tepes este inscaunat ca domn al Tarii Romanesti, dar doua luni mai tarziu a fost infrant de Vladislav al II-lea, care si-a recapatat tronul.

1456 La 20 august, Tepes il ucide pe Vladislav si urca pentru a doua oara pe tron.Primul act important de razbunare a fost indreptat impotriva boierilor din Targoviște, vinovati de moartea tatalui și a fratelui sau.

1459 In duminica de Paști a acestui an, Tepes a arestat toate familiile de boieri care participasera la petrecerea princiara. Cei mai batrani au fost trasi in teapa, iar ceilalți au fost fortati sa strabata pe jos drumul de o suta de kilometri din capitala pana la Poenari, unde au fost pusi sa construiasca o fortareata pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la raul Arges.

Vlad Tepeș a ajuns curand faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor sași din Transilvania, el ordona deseori ca osanditii sa fie jupuiți de piele, fierti, decapitati, orbiti, strangulati, spanzurati, arsi, fripti, cioparțiti, batuti in cuie, ingropati de vii etc. De asemenea, punea sa li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale si limba. Insa supliciul favorit era trasul in teapa, de la care provine porecla Tepes, cel care trage in teapa.

Metoda trasului in teapa, Tepes a aplicat-o si contra negustorilor transilvaneni care nu respectasera legile sale comerciale. Incursiunile pe care le facea impotriva sasilor din Transilvania erau in acelasi timp si acte de protectionism menite sa promoveze activitatile comerciale din Tara Romaneasca. Tot in 1459, Țepes refuza sa mai plateasca tribut turcilor (10.000 galbeni anual).

1460 Se pare ca la inceputul acestui an, Vlad Țepes incheie o alianta cu Matei Corvin, pe care otomanii ar fi vrut sa o mpiedice. Mai mult, acestia vor incerca prin intermediul lui Hamza pasa, beiul de Nicopole, si al diacului sultanului, Catavolinos, sa-l prinda pe Vlad prin viclesug, fara succes insa, ambii au fost trasi in teapa.

1461-1462 In iarna dintre acesti ani, Vlad Tepes organizeaza o campanie surpriza la sud de Dunare. Peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor ucisi fiind indicat de insusi Vlad Tepes intr-o scrisoare adresata lui Matei Corvin.

1462 In primavara anului, sultanul Mahomed al II-lea, in fruntea unei armate uriase, cca 100-120.000 de oameni (a doua ca marime dupa aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de razboi al caror scop era acela de a cuceri Chilia, se va indrepta spre Dunare. Efectivele domnului valah nu depaseau, dupa estimarile cele mai generoase, 30.000 de osteni. Desi Vlad incearca sa-i opreasca pe turci la Dunare, in dreptul cetatii Turnu, aceștia, la adapostul noptii, reusesc sa treaca fluviul indreptandu-se direct spre Targoviste (4 iunie 1462).

In aceste conditii Tepes va aplica tactica hartuirii: pustiirea pamantului - mai ales drumul spre Targoviste -, otravirea fantanilor, atacarea detasamentelor turcesti plecate dupa hrana. In aceasta atmosfera apasatoare in care ostile turcesti, flamande si infricosate, inaintau prin tara pustiita, a avut loc marea lovitura a lui Vlad Tepes, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit sa demoralizeze si mai mult oastea otomana, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Ținta atacului a fost insusi sultanul, insa acesta a scapat, cortul sau fiind confundat cu al unui vizir. Totusi efectul psihologic al atacului a fost important. Multi turci au fost ucisi, iar sultanul, conform relatarilor, "a parasit in ascuns tabara in chip rusinos"; vazand "marea pierdere suferita de ai sai" a dat ordin de retragere. In apropierea Targovistei il aștepta un spectacol care a bagat groaza in ostile sale: o padure de tepi in care atarnau o multime de turci ucisi inainte sau in timpul bataliei; in fata acestei privelisti turcii "s-au inspaimantat foarte tare", iar sultanul a recunoscut ca "nu poate sa ia țara unui barbat care face lucruri asa de mari" si care "ar fi vrednic de mai mult".

Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lasat la plecare, la Targoviste, ca domn pe fratele lui Tepes, Radu cel Frumos, in ideea ca acesta sa atraga de partea sa pe toti cei ce i se impotriveau lui Tepes. Pașa de Nicopole urma sa asigure sprijin armat lui Radu.

Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Tarii Romanesti, cei doi frati cautand fiecare sa-si intareasca fortele pentru a-si elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Tepes care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel Frumos oferea boierilor pacea si prietenia cu sultanul. Aceștia trec pana la urma de partea lui. In aceste conditii, parasit de cea mai mare parte a boierilor, dar avand inca o oaste destul de numeroasa cu care se pare ca in jurul datei de 8 septembrie ar fi dobandit chiar o ultima victorie asupra adversarilor sai, in octombrie 1462 Tepes trece in Transilvania pentru a se intalni cu aliatul sau Matei Corvin.

Cum acesta nu venise nici pregatit, nici prea hotarat de lupta, a decis destul de repede sa-si schimbe planul initial, recunoscand situatia existenta in Tara Romaneasca si renuntand sa-l sprijine pe Tepes. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit si o presupusa scrisoare a lui Vlad catre sultan in care domnul muntean ar fi cerut iertare și, mai mult decat atat, s-ar fi obligat sa-l ajute impotriva ostilor maghiare. Drept urmare, in noiembrie 1462 Vlad Tepes, in loc sa primeasca ajutorul aliatului sau, este arestat sub acuzatia de tradare si incarcerat la Visegrad vreme de 12 ani. Dupa Visegrad, e silit sa locuiasca aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu fortat.

1475 In acest an, Tepes va fi eliberat, la cererea lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, in contextul presiunilor turcesti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunare. Tot in 1475, Vlad a fost recunoscut ca print al Valahiei pentru a treia oara, insa s-a bucurat de o perioada foarte scurta de domnie.

1476 In acest an, Tepes a fost asasinat, la sfarsitul lunii decembrie. Corpul sau a fost decapitat și capul trimis sultanului, care l-a asezat intr-o teapa, ca dovada a triumfului asupra lui Vlad Tepes. S-a emis ipoteza ca „Drăculea“ ar fi fost ingropat la Manastirea Snagov, pe o insula din apropierea Bucurestilor. Examinarile recente au aratat ca „mormantul“ lui Tepes de la manastire contine doar cateva oase de cal datate din neolitic si nu ramasițele adevarate ale domnului valah. Dupa opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormantul acestuia ar fi pe locatia manastirii Comana, ctitoria voievodului.[1]

     Reincluderea voievodatului Tarii Romanesti in sfera de influenta ungara devena astfel urgenta. Relevant este faptul ca Moldova lui Stefan cel Mare incetase plata tributului inca din 1473.[2]

Tepes versus Dracula. Cartea lui Bram Stoker, Dracula, nu se bazeaza in mod direct pe domnia lui Vlad Drăculea, ci este o fictiune ce se petrece in Transilvania si Anglia secolului XIX. De pe urma succesului romanului, Transilvania este asociata personajului fictiv Dracula.

Scriitorul britanic Bram Stoker putea usor consulta la Royal Library din Londra cateva din acele gravuri sasești din secolul XV, ce se gaseau si in colectiile de la British Museum, in care Vlad Tepes este descris ca un monstru, un vampir ce bea sange de om si un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces si la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care il descrie pe Vlad Tepes ca un tiran sangeros, ceea ce i-a dat probabil ideea sa ia printul Valahiei ca model pentru personajul sau fictiv, Dracula. Unii istorici au propus ideea ca Stoker ar fi avut o relatie de amicitie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), si este posibil ca acesta sa ii fi dat informații despre Vlad Tepes. Mai mult, faptul ca Dr. Abraham Van Helsing il mentioneaza pe prietenul sau Arminius in romanul din 1897 ca sursa a cunostintelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare sa sprijine aceasta ipoteza. Trebuie retinut si faptul ca aceasta pare sa fie singura cauza, neexistand o legatura reala intre Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) si mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice si experiente personale pentru a realiza un personaj complex.[1]

 

Bibliografie:

1 - Vlad Tepes, ro.wikipedia.org - accesat la data de 21.10.2012

2 - Radu Lungu, Domintori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, Bucuresti, 2010

 



  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 12690