CONDUCĂTORI

"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!" - Alexandru Lăpușneanu


Negagoe Basarab

Basarab al V-lea Neagoe

  • NASCUT: 1459
  • DECEDAT: 15 septembrie 1521
  • NATIONALITATE: Română
  • CUNOSCUT(Ă) CA: Domn al Țării Românești
  • PRECEDAT DE: Vlad al V-lea cel Tânăr
  • SUCCEDAT DE: Teodosie

1459 Acesta este, probabil, dupa unii cercetatori ai vietii si operei sale, anul nasterii lui Neagoe Basarab, fost domnitor al Tarii Romanesti (1512-1521) si autor al uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, "Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie". "In Muntenia vine la tron, dupa Vlad Calugarul, un domn intelept, pasnic si drept: Radu cel Mare (1495—1508). N-a purtat razboaie, a dorit pacea si s-a ocupat indeosebi de treburile bisericesti si culturale. Astfel, el a chemat la sine pe Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, si, cu ajutorul lui, a reorganizat biserica munteana, hotarand ca, pe langa mitropolia, cu resedinta la Arges — se va muta la Targoviste, asa cum voise Nifon, abia pe vremea lui Neagoe Basarab, in 1517 — sa fie si doi episcopi: unul la Buzau si celalalt in Oltenia, la Ramnicu Valcea. A zidit apoi frumoasa biserica a manastirii Dealul, de piatra si cu podoabe de marmura. In sfarsit, a primit la sine pe calugarul Macarie, tipograful care lucrase mai inainte in Peninsula Balcanica, intr-o  manastire langa Cetinie, si i-a comandat cea dintai carte tiparita la noi, un Liturghier care a aparut in 1508, in limba slava, limba cancelariei si a bisericii, in acea vreme".[2]

1508  In aceasta perioada, se ridica in Oltenia o familie boiereasca puternica, aceea a Craiovestilor. Intemeietorul familiei este Neagoe de la Craiova; fiii lui, Barbu, Parvu, Preda si Radu, ajung sa ocupe cele mai inalte dregatorii, in primul rand bania olteneasca, si au o influenta considerabila asupra treburilor publice. Ei ajuta, in 1508, pe o ruda a lor, Neagoe, sa ocupe tronul.

1510-1511  Neagoe Basarab indeplineste functia de mare comis in Tara Romaneasca.

1512   Din porunca mitropolitului Teoctist al Moldovei este copiat, pe pergament, la manastirea Neamt, un Tetraevanghel slavo-roman. Manuscrisul contine si o importanta nota istorica despre expeditia si infrangerea regelui polonez Ioan Albert in Codrii Cozminului (1497).

Cu ajutorul boierilor Craiovesti, Neagoe Basarab ajunge domnitor al Tarii Romanesti: “Neagoe Basarab era fiul nelegitim al lui Tepelus Basarab din ramura Danestilor, inlocuit in domnie de Vlad Calugarul, tatal lui Radu cel Mare Basarab din ramura lui Mircea cel Batran. Se pare ca mama sa, Neaga, s-a casatorit cu vornicul Parvu Craiovescu care l-a adoptat, caci izvoarele istorice spun ca era “nepotul banului Barbului Craiovescu, feciorul Parvului", insa adauga: "Iar asa il numea ca este fecior de domn". Desigur, adoptand un fecior de domn dintr-una din cele doua ramuri ale dinastiei, Craiovestii voiau sa castige ascendenta asupra celeilalte ramuri, sa-si intareasca, in eventualitatea urcarii pe tron a lui Neagoe, pozitia politica. Radu cel Mare fusese un domnitor evlavios (tatal sau se calugareste de tanar), dar murise afurisit de patriarhul Nifon. Este limpede ca acesta se incumetase sa mustre pe domn fiindca avea sprijinul Craiovestilor, care incredintasera lui Neagoe sarcina de socotitor (un fel de secretar) al patriarhului. In viata patriarhului Nifon se spune ca Neagoe era totodata un ucenic, "fiul sufletesc" al patriarhului, "a carui invatatura si hrana sufleteasca dorea intotdeauna s-o primeasca".

Noul domn, Mihnea, fiu el insusi nelegitim al lui Vlad Tepes (cronica il da drept "feciorul Dracii, armasul din Manesti"), intra in conflict cu Craiovestii, care, cu ajutor turcesc il gonesc in Transilvania. Neagoe, acum vataf de vanatori, surprinde la Cotmeana pe fiul lui Mihnea, Mircea, si-l alunga de asemenea din tara.

La tronul Tarii Romanesti vine Vlad cel Tanar, fratele mai mic al  lui Radu  cel Mare,  sub  care  Neagoe ajunge comis, bucurandu-se mereu de sprijinul Craiovestilor. Acestia insa incep  sa fie  concurati  la curte  de cumnatul domnitorului, Bogdan, autorul destituirii lui Nifon, care "atata — scrie cronica — pe domn cu manie asupra Craiovestilor, zicand ca Neagoe iaste fecior de domn si-l vor scoate din domnie". Vladut convoaca pe Craiovesti si-i pune sa jure ca Neagoe nu e fiu de domn, amenintand, in cazul confirmarii, ca le va taia nasul sau le va scoate ochii. Craiovestii jura formal, dar apoi fug peste Dunare, se intorc cu ajutor turcesc, nimicesc oastea lui Vladut, iar pe el il prind si-i taie capul, ridicand in locul lui in scaun pe Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512)". [1]

1512-1521 A fost un activ protector (donatii de bani, odoare, venituri ale unor comunitati manastiresti de la Muntele Sinai, Ierusalim, Asia Mica, Istanbul, din Grecia si mai ales de la Muntele Athos.

Tot Neagoe a cladit vestita biserica de la Curtea de Arges, opera Mesterului Manole; lucrata din piatra si marmura, impodobita bogat, ea a starnit admiratia tuturor si poate fi socotita ca una din capodoperele arhitecturii din intreaga lume. In aceasta biserica a fost ingropat Neagoe (1521) (C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, "Istoria romanilor").

"Cu sprijinul militar otoman, Neagoe prinde pe Vladut, predecesorul sau, si-l decapiteaza; la inceputul carmuirii taie mai multi boieri, adversari ai Craiovestilor. In exterior, eforturile lui Neagoe — care ca domn si-a adaugat numele dinastiei, devenind astfel Neagoe Basarab — au urmarit pastrarea pacii cu turcii — fara ca plata tributului sa insemne amestecul Portii in carmuirea  interna  a statului muntean (ceea  ce a  si izbutit timp de 9 ani) — precum si stabilirea  de contacte cu puterile ostile Imperiului otoman".[2]

1517-1521 Gavriil, protosul Athosului, scrie, din porunca lui Neagoe Basarab, "Viata lui Nifon", patriarhul Tarigradului.

Initial redactata in greaca bizantina, opera va avea traduceri in slavona, in greaca populara, in romana. Cuprinde si unele date asupra domniilor lui Radu cel Mare, Mihnea cel Rau, Vlad al V-lea si Neagoe Basarab. Apartinand genului hagiografic, lucrarea prezinta importanta din punct de vedere istoric, ceea ce a dus la incorporarea ei in textele letopisetelor Tarii Romanesti, si din punct de vedere literar, datorita unor pitoresti descrieri de locuri din Tara Romaneasca si unei interesante galerii de portrete de domnitori, intre care se distinge cel al lui Neagoe Basarab.

1518 (19)—1521 Circa in acesti din urma ani ai domniei lui Neagoe Basarab, sunt redactate "Invataturile bunului credincios Io Neagoe, voievodul Tarii Ungro-Vlahiei carele au invatat pre fiu sau Theodosie voda", opera parenetica in care izvoarele bizantine  si  slave  se  topesc  intr-o  forma  artistica  originala desavarsita”.

1520   Dupa sfintirea bisericii din Targoviste, Neagoe Basarab muta in acest oras sediul mitropoliei Tarii Romanesti. Noua mitropolie devine centrul cultural al Tarii. Aici se vor tipari o serie de carti pentru romanii  din  toate provinciile si pentru intreg Rasaritul ortodox.

1521 Primul text datat, redactat in limba romana, "Scrisoarea lui Neacsu din Campulung", atesta, prin lexicul sau si prin fluenta exprimarii, faptul ca procesul formarii limbii romane era incheiat de mult si ca exista o traditie a scrisului romanesc. Scrisoarea este adresata lui jupan Hanas Begner (Iohannes Benkner),  primarul  Brasovului,  si  se refera  la expeditia turceasca a lui Mahamet beg la Dunare.

La 13 februarie, tipograful Filip Moldoveanul apare atestat in actele orasului Sibiu ca traducator al scrisorilor romanesti din corespondenta sfatului sibian cu domnitorii Tarii Romanesti.

La 15 septembrie,  moare  Neagoe Basarab, domn  al Tarii  Romanesti (1512—1521), autor al invaraturilor adresate fiului sau Theodosie, "sprijinitor al culturii romanesti, ctitor al bisericii episcopale de la Curtea de Arges".[3]

"Domnia de zece ani a lui Neagoe Basarab a continuat politica de centralizare a statului feudal din vremea lui Radu cel Mare. Autoritar cu boierii, factiunile adverse Craiovestilor (a taiat capul lui Bogdan, a calugarit cu forta pe logofatul Blagodescu si a insemnat la nas pe un pretendent la tron), Neagoe scria sibienilor pe un ton trufas: "O sa vedeti ca sunt domnitor destoinic si are tara aceasta domnitor", iar brasovenilor chiar amenintator: "Voi face Tara Barsei aga si tatal sau, Tepelus, pe negustorii necinstiti", spanzura pe hoti, ceea ce nu l-a impiedicat, ca si pe Stefan cel Mare (prezentat de Ureche ca varsator impulsiv de sange, dar si sfant), sa fie un domnitor religios, cel mai mare ctitor al perioadei feudale ("ctitor a toata Sfetagora" il numeste Gavril protul).

Dragostea pentru cultura si rafinamentul artistic al lui Neagoe Basarab se deduc nu numai din faptul ca a patronat tiparirea "Evangheliarului slavon" al lui Macarie si a construit acea capodopera de arhitectura, care este Biserica episcopala a Curtii de Arges, dar si din vesmintele pe care le purta (brocart rosu, cusut cu vulturul de aur bicefal bizantin, coroana imperiala de bazileu). Comanda de la Brasov o blana de viezure, una de helge si un colier de margaritare si respingea ironic o cadelnita de argint, lucrata la Sibiu in mod necorespunzator. Poetul grec de la curtea sa, Maximos Trivalis, il numea intr-o epigrama "divinul" si-l aseza in palatele Olimpului. Intretinea pe chirurgul raguzan Hieronim. Trimitea dogelui Venetiei un cal in valoare de 200 ducati, iar papei Leon X, patronul lui Michelangelo, ii cerea in 1519 sa-i socoteasca legati de el, pe fiul sau Theodosie si pe supusii sai, "prin alianta perpetua" cu biserica romana.

1841 La rublica "Curier", "Arhiva romaneasca" a lui Kogalniceanu, anunta ca exista in Bucuresti "manuscrisul foarte interesant "Sfatuirea lui Neagoe Voda catre fiul sau". Este greu de crezut ca aceasta compunere sa fie tocmai din vremea bunului voievod, dar oare sa nu fie o prelucrare a cartii ce, dupa zisele lui Radu Greceanu, Neagoe Voda au facut-o in viata sa.

1843 M. Gaster contesta categoric posibilitatea — in care crezuse Hasdeu si alti cercetatori  — ca Neagoe sa-si  fi  scris opera in romaneste. Dupa Gaster, "cu toate ca limba este cat se poate de perfecta si frumoasa, totusi nu incape nici o indoiala cum  ca  acele invataturi  au fost  scrise mai  intai slavoneste  de  catre  autorul  lor si  ca  au fost traduse  in romaneste pe la 1650, in orice chip, de un mester in condei".

Descoperirea textului slavon de catre Lavrov in 1894 avea sa confirme stralucit acest punct de vedere, iar asupra datarii traducerii din prima jumatate a secolului al XVII-lea nu mai exista astazi nicio indoiala.

1906   In contradictie cu marea majoritate a cercetatorilor romani si straini care se ocupasera de invataturi pana atunci (Balcescu, Hasdeu, Sbiera, Xenopol, Ioan Bogdan, Aron Densusianu, Ovid Densusianu, D. Onciul, P. Lavrov, N. Iorga P. Sarcu, A. I. Jatimirski), D. Russo formula, in 1906, pe un ton peremptoriu, teza ca "Invataturile sunt opera unui calugar din secolul al XVII-lea", care pentru alcatuirea lor a plagiat fara jena literatura teologica bizantina, mijlocita de traducerile slavone. Russo desfiinta — cel putin in intentie — "Invataturile lui Neagoe Basarab" ca izvor istoric pretios si monument original al  literaturii romane (cum le considerase Balcescu si Hasdeu), transformandu-le intr-un conglomerat haotic de texte religioase bizantine, un enorm "plagiat". Nu era vorba, deci, numai de o translatie in timp, ci de o demonetizare a structurii literar-ideologice  a operei, intreprinsa cu o staruinta obstinata de-a lungul a trei decenii (ultima lui "contributie" in aceasta chestiune apare in 1939) si cu o informatie si abilitate incontestabile, care au impus si au intimidat pe unii.

Ingenioase si juste sunt observatiile aduse in sprijinul autenticitatii de Anton Balota si de Pavel Chihaia. In sfarsit, N.  Stoicescu, in  studiul "Politica  lui  Neagoe  Basarab"  si "Invataturile catre fiul sau Theodosie", realizeaza o excelenta argumentatie istorica.

Nu mai exista, deci, in momentul de fata un motiv serios spre a  ne indoi ca "Invataturile" nu s-ar fi scris in vremea lui Neagoe Basarab.

Ceea ce lipsea unui examen al "problemei autenticitatii" cu toate elementele in fata erau tocmai textul versiunii romanesti si o traducere de exactitate filologica a originalului slavon.

1971 "Editura Minerva"  lanseaza  intr-o noua editie, opera "Invataturile  lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie".  Text ales si stabilit de Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o noua traducere a originalului slavon de G. Mihaila. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu si G. Mihaila.

1972 La "Editura Minerva", apare volumul omagial "Neagoe Basarab", publicat de Societatea culturala "Neagoe Basarab" din Curtea de Arges.

1973 Apare  in  seria  "Universitas",  lucrarea  "Neagoe Basarab  si invataturile catre fiul sau Theodosie". Probleme controversate, de Dan Zamfirescu. Deosebit de interesanta ni se pare relevarea importantei culturale in context european a scrierii lui Neagoe Basarab si sublinierea patriotismului inflacarat ce-o strabate.

1976 Se tipareste lucrarea "Literatura romana si spiritul  sud-est-european", de Mircea Muthu, cercetare asupra infiltratiilor "balcanismului" in literatura si cultura romana, de la Neagoe Basarab, pana la Eugen Barbu.

1977 Edgar  Papu:  Din  clasicii  nostri. "Contributii la ideea unui protocronism romanesc" — studii asupra valorilor noastre literare cu functie anticipatorie in plan universal, de la Neagoe Basarab pana in perioada interbelica"[4].

1984 La "Editura Minerva", vede lumina tiparului, in prestigioasa colectie "Patrimoniu", lucrarea "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie".

 

         Text ales si stabilit de Florica Moisil si Dan Zamfirescu. Repere istorico-literare de Andrei Rusu.

 

Bibliografie:

    1. Alexandru Piru, Istoria literaturii romane de la origini pana la 1830
    2. C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria romanilor
    3. Mihai Moraru, in Dictionar cronologic. Literatura romana
    4. I. Oprisan, in Dictionar cronologic. Literatura romana

ARTICOLE SIMILARE

Radu al X-lea Mihnea

Mihai Suțu I

Nicolae Caragea

Ștefan Racoviță