In mitologia greaca, Dionis (in greaca Διόνυσος) a fost zeul vegetatiei, vinului, fertilitatii, pomiculturii, nebuniei ritualice si extazului religios. Echivalentul sau in mitologia romana este zeul Bacchus sau Liber. A fost fiul lui Zeus si al printesei tebane Semelle (Σεμέλη), deși în tradiția orfică, el a fost identificat ca fiul lui Zeus și Persefonei. În Misterele Eleusinice a fost identificat cu Iacchus, fiul (sau, alternativ, soțul) lui Demetra.

Vinul a jucat un rol important în cultura greacă, iar cultul lui Dionis a fost principalul obiectiv religios pentru consumul său nerestricționat. Cultul său a devenit ferm în secolul al VII-lea î.Hr. Poate că a fost venerat încă din 1500-1100 î.Hr. de către grecii micenieni; urme ale cultului dionisian au fost de asemenea descoperite în antica Creta minoică. Originile sale sunt incerte, iar cultele sale au luat multe forme; unele sunt descrise de surse străvechi ca tracice, altele ca grecești. În unele culte, el sosește din est, ca străin asiatic; în altele, din sudul Etiopiei. Unii istorici cred că Dionis este un sincretism al unei zeități locale grecești și un mult mai puternic zeu din Tracia sau Frigia, cum ar fi Sabazios sau Zamolxis.

Este o figură majoră și populară a mitologiei și religiei grecești, devenind din ce în ce mai importantă în timp și inclusă în unele liste ale celor doisprezece olimpieni. Este singurul zeu născut dintr-o mamă muritoare. Festivalurile sale au fost forța motrice din spatele dezvoltării teatrului grecesc.

Cultul lui Dionis este, de asemenea, un "cult al sufletelor"; Menadele sale (nimfele care l-au crescut) hrănesc morții prin ofrande și acționează ca un comunicator divin între cei vii și cei morți. El este uneori clasificat ca un zeu al invierii.

Dionis este considerat un zeu al învierii ce a fost puternic asociat cu un taur. Într-un imn din Olympia, la un festival dedicat Herei, Dionis este invitat să vină ca un taur; "cu picioarele furioase de taur". Walter Burkert relatează: "Foarte frecvent (Dionis) este portretizat cu coarne de taur, iar în Cizic are o imagine tauromorfă" și se referă și la un mit arhaic în care Dionis este sacrificat ca un vițel ce este ulterior mâncat de titani.

Festivalurile Dionisia și Lenaia din Atena au fost dedicate lui Dionis. În numeroase vase (denumite vase Lenaia), zeul este prezentat participând la ritualul de sacrificiu ca un stâlp mascat și îmbrăcat (uneori un stalp sau un copac este folosit), în timp ce cei ce il venereaza mănâncă pâine și beau vin. Inițiații il venereaza în Misterele dionisiace, care au fost comparabile și legate de Misterele orfice și care ar fi influențat gnosticismul. Orfeu se spune că a inventat Misterele lui Dionis.

Șarpele și falusul erau simboluri ale lui Dionis în Grecia antică și al lui Bacchus în Grecia și Roma. În mod obișnuit, poartă o piele de pantera sau de leopard, iar in mana un toiag (Thirsus) - un băț lung sau o baghetă acoperit cu vita de vie si frunze ce are in vârf un con de pin. Iconografia sa include uneori și Menadele, care poartă coroane de iederă și șerpi în jurul părului sau al gâtului.