CONDUCĂTORI

Emil Constantinescu

Emil Constantinescu

  • NASCUT: 19 noiembrie, 1939
  • NATIONALITATE: Română
  • CUNOSCUT(Ă) CA: Presedinte al Romaniei intre anii 1996-2000.
  • PRECEDAT DE: Ion Iliescu
  • SUCCEDAT DE: Ion Iliescu

1939 La 19 noiembrie, la Tighia, Republica Moldova, s-a nascut Emil Constantinescu. Este un politician si om de stiinta roman, fost presedinte al Romaniei intre anii 1996-2000. Este fiul lui Ion si Maria Georgeta Constantinescu.[1] Mama sa, Maria Georgeta Colceag, s-a născut în Ploiești la 24 aprilie 1916 și, după absolvirea liceului, a fost studentă la Conservatorul din București la clasă de harpă, dar a renunțat la cariera în domeniul muzicii pentru a-și urma soțul, Ion Constantinescu. Acesta era originar din Oltenia, avea 8 frați, iar după ce a devenit inginer agronom a fost repartizat în Basarabia.

1942 In acest an, s-a nascut Marina, sora viitorului presedinte.[1]

1943 Familia Constantinescu s-a refugiat in satul Bradetu, judetul Arges, unde Emil si-a petrecut copilaria.[1]

1946 In acest an, s-a nascut fratele lui Emil, Cristian.[1]

1953-1956 In aceasta perioada, Emil Constantinescu a fost elev al Liceului „Nicolae Balcescu” (astazi Colegiul I.C. Bratianu).[1]

1956-1960 Urmeaza cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti. Obtine Diploma in Stiinte Juridice.[2]

1960 Este repartizat ca judecator stagiar la Tribunalul regional Pitesti. Climatul politic il determina sa renunte la acest post si sa redevina student.[2]

1961-1966 In aceasta perioada, urmeaza cursurile Facultatii de Geologie-Geografie a Universitatii din Bucuresti.[2]

1966 Din acest an, parcurge toate treptele carierei universitare ca asistent, lector, conferentiar si profesor de Mineralogie la Facultatea de Geologie pana in prezent. Este profesor la Scoala Doctorala a Universitatii Bucuresti.[2]

1980 Este distins cu Premiul Academiei Romane.[2]

1989 În planul activitatii civice se angajeaza, din decembrie, impreuna cu alti colegi universitari si intelectuali reputati in efortul de democratizare a Romaniei, in apararea drepturilor si libertaţilor fundamentale ale omului, in constituirea societatii civile. S-a numarat printre personalitatile care, dupa violentele comise impotriva profesorilor si studentilor de minerii care au invadat Bucurestiul in iunie 1990, au fondat asociatia Solidaritatea Universitara al carei purtator de cuvant national a fost.[2]

1990-1992 Dupa caderea dictaturii comuniste este ales prorector al Universitatii Bucuresti. [2]

1990-1993 Presedinte al Academiei Civice. A.C. si Solidaritatea Universitara, impreuna cu alte formatiuni civice si partide democratice, au format Conventia Democratica din Romania (CDR), al carui prim preşedinte, prin rotatie, a fost (1991).[2]

1991–1992 A fost visiting professor la Universitatea Duke, SUA.[2]

1990-1996 Este membru – fondator si vicepresedinte al Aliantei Civice.[2]

1992 La propunerea Solidaritatii Universitare si Aliantei Civice a fost ales, în urma unui scrutin preliminar, candidat unic al CDR in alegerile prezidentiale. A intrat in al doilea tur de scrutin si a obtinut 38% din voturi in confruntarea cu presedintele in functie, marcand prima mare victorie a opozitiei democratice anticomuniste.[2]

1992-1996 In aceasta perioada este ales rector al Universităţii Bucuresti si presedintele Consiliului National al Rectorilor din Romania.[2]

1992-1993; 1994-1998 Membru al Comitetului permanent al Asociatiei Universitatilor Europene – CRE.[2]

1994-1996 Membru al Asociatiei Internationale a Presedintilor de Universitati – IAUP.[2]

1996 Sub conducerea lui Emil Constantinescu, CDR a câstigat alegerile locale si parlamentare si a fost ales, prin vot direct, Presedintele Romaniei, pentru un mandat de patru ani.[2]

1996-2000 În perioada mandatului sau prezidential, Romania s-a angajat intr-un larg proces de reforma in economie, justitie si administratie. A fost accelerata privatizarea si restructurarea industriei de stat. S-au adoptat legea de restituire a terenurilor agricole si padurilor confiscate de regimul comunist, legea de acces la dosarele întocmite de politia politica a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale, legile de combatere a coruptiei si a spalarii banilor. Au fost modificate si completate legea administraţiei locale, Codul penal, garantiile pentru respectarea drepturilor omului in procesele penale si civile. Ca mediator intre autoritatile statului, Presedintele Constantinescu a reusit sa solidarizeze fortele politice si societatea civila in depasirea unor momente de criza guvernamentala, parlamentara si sociala, în solutionarea unor probleme esentiale privind regimul juridic al proprietatii.[2]

Preşedintele Constantinescu a indreptat in mod hotarat tara spre intrarea in NATO si UE. A lansat, impreuna cu presedintele Bill Clinton la Bucureşti „Parteneriatul Strategic Romania-SUA” si România a obţinut inceperea negocierii de aderare la UE (Helsinki 1999) si stabilirea unui număr de 36 de europarlamentari (Nisa 2000). Au fost substantial imbunatatite relatiile bilaterale de colaborare cu alte state, precum si cooperarea trilaterala cu tari invecinate, contribuind la stabilitatea Europei Centrale si de Sud-Est. A initiat si sustinut mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii regionale „Renaşterea Drumului Matasii”, „România la Rascruce” si transportul petrolului si gazelor din Asia Centrala in Europa Centrala (conducta Constanta-Trieste).[2]

1998 I se acorda Premiul Omul de Stat European al Anului, New York.[2]

2000 I se confera titlul de Palmas Academicas Marele Colan de Aur, conferit de Academia Braziliana de Litere, Rio de Janeiro. In decemrie, dupa terminarea mandatului prezidenţial, Emil Constantinescu si-a reluat activitatea universitara si demersurile pentru consolidarea rolului organizatiilor neguvernamentale ca presedinte al Asociatiei pentru Educatie Cetatenească– ASPEC, al Fundatiei Romane pentru Democratie – FRD  si presedinte–fondator al Institutului pentru Cooperare Regionala si Prevenirea Conflictelor – INCOR.[2]

2001 A fost preşedintele comisiei internationale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Senegal.[2]

2006 A lansat Forumul Generatia Europeana XXI pentru a stimula formarea unei meritocratii romanesti, tanara si noua, capabila sa impuna cu demnitate identitatea noastra nationala la nivelele de varf ale noii Europe.[2]

2007 A fost preşedintele comisiei internaţionale de monitorizare a alegerilor prezidentiale din Senegal.[2]

2008 A fondat Forumul Academic Român, al carui Board International include personalitati marcante, printre care Boutros-Boutros Ghali, secretar general ONU (1992-1996), Frederico Major, director UNESCO (1987-1999), Ivo Slaus, presedintele Academiei Mondiale pentru Arta si Ştiinta. Din Board-ul national fac parte actuali si foşti presedinti ai Academiei Romane, actuali si fosti rectori ai marilor universitati din Romania si alte prestigioase personalitati academice si culturale. Ţelul acestui Forum este realizarea de catre elitele intelectuale romanesti a unei viziuni asupra viitorului natiunii romane in prima jumatate a secolului XXI si a unei Strategii de Dezvoltare Durabila a României.[2]

Lui Emil Constantinescu i s-au acordat numeroase distinctii, dintre care amintim: medalii de aur si onorifice ale Universitatii Comenius din Bratislava; Universitatii Caroline din Praga si Universitatii din Sao Paolo; Medalia Arthur Bertrand, acordata de Academia de Stiinte, Institut de France; medalii conferite de Institutul National de Stiinte si Arte din Franta, Universitatea Paris–Sorbonne si Universitatea din Amsterdam; Premiul Asociaţiei Barourilor Americane, Atlanta; Premiul Aristide Calvani, Paris; Premiul Centrului Democratic, Washington; Premiul European Coudenhove – Kalergi, Berna.[2]

Este Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Liège, Atena, Montréal, New Delhi, Beijing, Ankara, Sofia, Maribor, Chisinau, Bangkok, Astana si al Ecole Normale Supérieure – Paris.[2]

Tot in 2008, Emil Constantinescu fondeaza împreuna cu Lech Walesa, presedintele Poloniei 1990-1995; Jelio Jelev, presedintele Bulgariei 1990-1997; Frederik Willem de Klerk, presedintele Africii de Sud 1989-1994; Kim Young-sam, presedintele Republicii Coreea 1993-1998; Francisco Guillermo Flores Perez, preşedintele Republicii El Salvador 1999-2004,  Forumul Noilor Democratii. Tot in acest an, impreuna cu  Jerzy Buzek, prim ministru al Poloniei (1997-2001), Mart Laar, prim ministru al Estoniei (1992-1994, 1999-2002) şi Viktor Orban, fost prim-ministru al Ungariei (1998-2002) contribuie la constituirea ACT (Advisorson Cuban Transition).[2]

2010 Din acest an, este membru in Comitetul Director International al Habitat for Humanity, una dintre cele mai mari organizaţii umanitare din lume, fondata de presedintele Jimmy Carter. Tot din acest an, Emil Constantinescu este  felow al Academiei Mondiale de Artă si Ştiintă. [2]

2011 A fost preşedintele comisiei internaţionale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Tunisia. Tot in acest an, este ales presedintele Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin. [2]

Emil Constantinescu este autor a 12 carti de specialitate, dintre care „Mineralogy in the System of Earth Sciences” publicată la Imperial College Press, London, a fost lansata la Departamentul de Geologie al Universităţii Cambridge în prezenta prof. John Deer, fost vicecancelor (rector) al Universitatii Cambridge. A publicat peste 60 de studii in cele mai importante reviste stiintifice din tara si din lume.[2]

Este membru de onoare şi membru ales al Societatilor geologice şi mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societatii de Geografie din Franta si al Societăţii „National Geographic” din SUA. A susţinut conferinţe la Universităţile Tübingen, München, Oxford, Stanford, Harvard, Berkeley, Columbia, Georgetown, Indiana, Rio de Janeiro, Buenos Aires, Lima, Sydney, Melbourne, Praga, Varşovia, Bratislava, Turku, Cairo, Lublin, Kiev.[2]

2013 In cadrul rubricii „Test de sinceritate” a emisiunii „Kilometrul 0”, a postului roman de televiziune Digi24, Emil Constantinescu a afirmat ca in prezent exista o securitate noua, mai periculoasa decat cea dinainte, iar la intrebarea „Care sunt trasaturile necesare pentru un bun presedinte al României?”, fostul presedinte a raspuns: „Autocontrolul și modestia.” In aceeasi sectiune a emisiunii, Constantinescu a mai afirmat ca Romaniei ii lipseste solidaritatea pentru a nu mai fi o tara marginalizata in Europa.[3]

 

 

Bibliografie:

    1. Emil Constantinescu, ro.wikipedia.org - accesat la data de 12.10.2013
    2. Biografie, constantinescu.ro - accesat la data de 11.10.2013
    3. Test de sinceritate, digi24.ro - accesat la data de 02.10.2013

 

ARTICOLE SIMILARE

Grigore al III-lea Ghica

Alexandru Scarlat Ghica

Scarlat Ghica

Constantin Racoviță