14?? Presupunem că la începutul secolului al XV-lea, s-ar fi născut Vladislav al II-lea. A fost domnul Țării Românești între anii 1447-1456, cu o întrerupere în toamna lui 1448. A fost fiul al lui Dan al II-lea.
1447 La sfârsitul acestui an, Iancu de Hunedoara i-a eliminat pe instabilul Vlad Dracul și pe Mircea, cel mai mare dintre cei trei fii legitimi ai domnului valah, ambii învinuiți de întelegere secretă cu inamicul otoman. Pe tronul Țării Românești a ajuns astfel Vladislav al II-lea. Se pare că Iancu a avut trecatoare ganduri monarhice, din moment ce, la 4 octombrie – pe când se afla în campanie în Țăra Românească (noiembrie-decembrie) -, se intitula „voievod al Țării Românești”.
1448 În aceeași perspectivă politico-strategică, la începutul acestui an, un corp expediționar trimis de Iancu de Hunedoara în Moldova l-a înlocuit pe Roman al II-lea, cumnatul și protejatul lui Vlad Dracul, și l-a reinstalat pe fidelul Petru al III-lea, care era căsătorit cu sora bătrâna a guvernatorului Ungariei. Profitând de această incursiune victorioasă, Iancu de Hunedoara a impus domnului Moldovei instaurarea unei garnizoane maghiare în importantul oraș-cetate de la gurile Dunarii, Chilia. În aceste condiții, prin ralierea Țărilor Române, Iancu de Hunedoara a reușit să restabilească linia frontului pe toată lungimea Dunarii de Jos, de la Belgrad pâna la Chilia.
Din nefericire această situație politico-strategică favorabilă nu s-a dovedit decisivă: la 17/19 octombrie, oastea lui Iancu și a aliaților săi creștini, printre care domnul Țării Românești Vladislav al II-lea, a fost zdrobită de turci în Kossovo, în centrul Penisulei Balcanice. De absența lui Vladislav în țară a profitat pentru scurt timp, instalat pe tron de către turci, Vlad al III-lea „Țepeș”, fiul lui Vlad al II-lea Dracul, care este înscăunat ca domn al Țării Românești, dar două luni mai târziu a fost înfrant de Vladislav al II-lea, care și-a recăpătat tronul.
1451 Armistițiul austro-ungar de trei ani de la Edirne (Adrianopol), din 20 noiembrie, i-a fost profitabil lui Vladislav al II-lea care și-a văzut astfel asigurată domnia.
1452 Începând cu acest an, relațiile lui Vladislav cu Iancu de Hunedoara au început să se degradeze, mai ales că, la inceputul aceluiași an, guvernatorul regatului ungar i-a retras domnului Țării Românești feudele (domeniile) transilvanene Almașul si Făgărașul.
1453 Tratatul de pace de la Edine din 13 aprilie, încheiat între Regatul maghiar și Imperiul Otoman prin mijlocirea lui Vladislav al II-lea, asigura celui din urmă protecția celor doi semnatari printr-un fel de co-suzeranitate. Autonomia și integritatea teritorială a Țării Românești, precum și alegerea domnului de către tară erau respectate de către cei doi suzerani. Profitând de tratatul de pace din acest an, sultanul otoman Mehmed al II-lea a cucerit, la începutul celei de-a treia domnii, orașul Constantinopol, la 29 mai, consierându-se în acest fel deținătorul de drept al traditiei imperiale bizantine.
1456 Inlocuirea lui Vladislav cu Vlad al III-lea, pretendentul care mai domnise în 1448, s-a petrecut în condițiile pregătirilor militare ale lui Iancu de Hunedoara, care în luna iunie, strânsese o însemnată oaste recrutată pentru a preîntampina un iminent atac turcesc asupra Belgradului (lupta va avea loc în 22 iulie). Pretendentul Vlad al III-lea, viitorul Vlad „Țepeș”, a profitat de situația prielnica oferită de faptul că Iancu de Hunedoara, în condițiile absenței contingentelor transilvanene plecate la Belgrad, îi încredințase apararea sudului Transilvaniei, în fruntea steagurilor românești locale și a boierilor valahi pribegi.
La 20 august, Țepeș îl ucide pe Vladislav și urcă pentru a doua oară pe tron. Primul act important de răzbunare a fost îndreptat împotriva boierilor din Targoviște, vinovați de moartea tatălui și a fratelui său.
