Nașterea și originea lui Alexandru cel Bun
Alexandru cel Bun s-a născut în jurul anului 1370, deși data exactă rămâne incertă. A fost fiul lui Roman I, domnitor al Moldovei, din a doua căsătorie cu Anastasia Koriatovici, descendentă a dinastiei lituaniene Gedymin. Alexandru a avut trei frați vitregi din prima căsătorie a tatălui său: Mihail, Iuga Ologul și Ștefan I. El este primul membru al neamului Bogdăneștilor care a purtat numele de botez grec „Alexandru”, nume care s-a impus în tradiția domnitorilor moldoveni. Titlul „cel Bun” i-a fost atribuit mult după moarte, în Letopisețul lui Grigore Ureche din secolul al XVII-lea.
Căsătoriile și urmașii lui Alexandru cel Bun
De-a lungul vieții sale, Alexandru cel Bun a avut patru soții:
- Margareta,
- Ana (Neacșa),
- Ringala, vara primară a regelui Poloniei, Vladislav Jagello,
- Marena (Marina, Maria).
Din aceste căsătorii au rezultat mai mulți fii, dintre care unii au preluat conducerea Moldovei după moartea sa:
- Ilias,
- Ștefan al II-lea,
- Petru al II-lea,
- Bogdan al II-lea – tatăl lui Ștefan cel Mare,
- Petru Aron.
Contribuții la dezvoltarea statului
Domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432) a fost marcată de o serie de realizări importante care au consolidat statul medieval moldovean:
Organizarea administrativă și politică: Alexandru cel Bun a îmbunătățit structura administrativă a Moldovei, contribuind la formarea unei guvernări eficiente și stabile. Aceasta a fost esențială pentru dezvoltarea economică și socială a țării.
Susținerea Bisericii Ortodoxe: În 1401, Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut Mitropolia de la Suceava, consolidând autonomia Bisericii Ortodoxe Moldovenești.
Dezvoltarea culturală: Alexandru a sprijinit cultura, înființând prima școală de copieri, caligrafi și miniaturiști. Tot el a inițiat tradiția consemnării evenimentelor importante în letopisețe.
Politica externă și alianțele lui Alexandru cel Bun
Tratatul cu Polonia (1402): Alexandru a încheiat un tratat de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, pentru a-și asigura protecția împotriva pretențiilor regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Tratatul a fost reînnoit în 1404, 1407 și 1411, asigurând astfel stabilitatea diplomatică a Moldovei.
Bătălia de la Grünwald (1410): Alexandru cel Bun a oferit sprijin polonezilor în lupta lor împotriva cavalerilor teutoni, contribuind la victoria acestora în Bătălia de la Grünwald, unul dintre cele mai importante conflicte ale vremii. A continuat să ofere sprijin și în alte conflicte, precum asediul de la Marienburg în 1422.
Apărarea împotriva otomanilor: În 1420, Alexandru a respins primul atac otoman asupra Moldovei, demonstrând capacitatea sa de a apăra țara împotriva amenințărilor externe.
Dezvoltarea economică sub Alexandru cel Bun
Acordarea de privilegii comerciale: Alexandru a sprijinit activ comerțul intern și extern, acordând privilegii vamale importante negustorilor din Liov, Brașov și Bistrița. Relațiile comerciale cu Polonia și Transilvania au fost reglementate, contribuind la prosperitatea economică a Moldovei.
Catedrala Catolică din Baia (1410): Domnitorul a ordonat construcția Catedralei Catolice din Baia, un simbol al diversității religioase și culturale din Moldova. Deși catedrala a intrat în ruină în secolul al XVIII-lea, rămășițele sale rămân mărturie a importanței acesteia în epoca medievală.
Conflictul cu Ungaria și moartea lui Alexandru cel Bun
În 1429, Alexandru a fost informat despre tratatul de la Lublau și a acordat sprijin fratelui regelui polonez, Swidrigaillo, în încercarea acestuia de a crea un mare stat lituanian. În același timp, Alexandru s-a apropiat de regele Sigismund de Luxemburg, fiind dispus să cedeze temporar controlul asupra Chiliei pentru a proteja interesele Moldovei.
Alexandru cel Bun a murit pe 1 ianuarie 1432, în urma unei boli contractate în timpul luptelor dintre Polonia și Ungaria. El a fost înmormântat la Mănăstirea Bistrița, lăsând în urmă o domnie de 32 de ani care a adus stabilitate și prosperitate Moldovei.
Concluzii
Domnia lui Alexandru cel Bun a marcat o perioadă de pace, dezvoltare economică și consolidare a instituțiilor statului moldovean. El a reușit să asigure o politică externă echilibrată, menținând relații bune cu marile puteri vecine și protejând Moldova de amenințările externe. Moștenirea sa continuă să fie un reper esențial în istoria Moldovei medievale.
