Tubal-Cain este un personaj menționat în Biblia ebraică, în Geneza 4:22. El a fost un descendent al lui Cain, fiul lui Lameh și al Ţilei și fratele lui Naama. Frații săi vitregi au fost Iubalși Iabal. Cele două elemente ale numelui său înseamnă "producător" și "fierar", iar el este asociat cu originea prelucrării metalelor.
NUMELE
În ebraică, numele său este תוובל קין. În versiunea King James, acest lucru este redat ca Tubalcain, în noua versiune internațională este Tubal-Cain, în timp ce în engleza standard este Tubal-cain. Rashi interpretează acest nume ca însemnând "cel care condimentează meșteșugul lui Cain".
Nu este clar de ce are un nume cu doi termeni. Gordon Wenham sugerează că numele "Cain" înseamnă "fierar" (ceea ce ar anticipa remarcile despre îndemânarea sa în prelucrarea metalelor) sau că este numit "Tubal Cain" pentru a-l deosebi de celălalt Tubal, fiul lui Iafet.
Henry Morris sugerează că, din punct de vedere etimologic, numele său este "progenitorul numelui zeului roman Vulcan".
OCUPAȚIE
Geneza 4:22 spune că Tubal-Cain a fost "făuritorul tuturor instrumentelor de bronz și fier" (ESV) sau un "instructor al oricărui artizan în aramă și fier" (KJV). Deși acest lucru poate însemna că era un fierar, o comparație cu versetele 20 și 21 sugerează că el ar fi putut fi primul artizan în aramă și fier. T. C. Mitchell sugerează că el "a descoperit posibilitățile de forjare la rece a cuprului nativ și a fierului meteoric." Tubal-Cain a fost descris chiar ca fiind primul chimist.
Alții leagă munca lui Tubal-Cain de fabricarea armelor de război. Rashi notează că el "a condimentat și a rafinat meșteșugul lui Cain pentru a face arme pentru ucigași."
În Antichitățile evreilor, Flavius Josephus spune că "Tubal a întrecut pe toți oamenii în forță și era foarte expert și faimos în performanțe marțiale, ... și a inventat primul dintre toți arta de a lucra arama". Walter Elwell sugerează că inventarea de către acesta a unor arme superioare ar fi putut fi motivația interesului lui Lameh pentru răzbunarea sângelui.
Alternativ, E. E. E. Kellett sugerează că Tubal-Cain ar fi putut fi un miner.
NUMELE TUBAL-CAIN ÎN BIBLIE
Numele Tubal-Cain apare o singură dată în Biblie. El este unul dintre cei trei fii ai lui Lameh cel dintâi (Geneza 4:22). Numele mamei sale este Țila, iar numele surorii sale este Naama. Cei doi frați vitregi ai săi sunt Iabal și Iubal. Mama lor se numește Ada.
Autorul acestei povești ne informează că Iabal și Iubal sunt "părinții" tuturor celor care trăiesc în corturi și au animale, precum și a celor care cântă la liră și la cimpoi. Lui Tubal-Cain, însă, nu i se atribuie niciun patriarhat. În schimb, autorul spune că Tubal-Cain a fost "făuritorul tuturor uneltelor de bronz și de fier". Acest lucru pare să indice faptul că autorul s-a gândit că oricine trăiește în corturi, crește animale sau este muzician este un "fiu" autonom al lui Iabal sau Iubal, în timp ce oricine forjează unelte de bronz sau de metal este Tubal-Cain însuși.
Caracterul enigmatic al acestui paragraf continuă atunci când ne dăm seama că patriarhiile lui Iabal și Iubal, precum și forjarea metalelor au fost inițiate în epoca fără Dumnezeu dinaintea potopului și de către neamul fără Dumnezeu al lui Cain și că ele au supraviețuit cumva potopului. Tubal-Cain, la urma urmei, este făuritorul tuturor uneltelor de bronz și fier și, deși o utilizare foarte sporadică a fierului datează încă din anul 3000 î.Hr., epoca fierului nu a început până în anul 1200 î.Hr. Și asta aproximativ la jumătatea cărții Judecătorii.
Rețineți că numele nostru apare doar în Geneza 4:22, unde este ortografiat o dată cu maqqep și o dată fără (תובל קין).
ETIMOLOGIA NUMELUI TUBAL-CAIN
Numele Tubal-Cain este format din două elemente, primul fiind identic cu numele Tubal, iar al doilea fiind identic cu numele Cain.
Numele Tubal provine de la verbul ferice יבל (yabal), care înseamnă a duce sau a aduce cu sine și rețineți că numele fraților lui Tubal-Cain, Iabal și Iubal, au fost derivate din același verb:
Verbul בללל (balal) înseamnă a amesteca ceva cu ulei, de obicei produse făinoase, de obicei ca pregătire ritualică a mâncării. Accentul acestui verb stă pe saturație și pe revărsare: a umple ceva cu ulei până când nu mai poate absorbi mai mult și începe să respingă un exces de ulei.
Substantivul בליל (belil) descrie un amestec foarte bogat pentru consumul animalelor. Substantivul שבלול (shabbelul) descrie un melc sau un animal care pare saturat de ulei.
Substantivul תבל (tebel) descrie parteneri incompatibili din punct de vedere sexual, iar substantivul תבלל (teballul) vorbește despre un material insolubil care obstrucționează ochiul unei persoane.
Verbul יבל (yabal) vorbește mai ales despre o curgere de-a lungul unui curs, ceea ce presupune, bineînțeles, ca partea de jos a cursului să fie saturată și să respingă orice absorbție ulterioară.
Substantivul יבל (yabal) înseamnă curs de apă sau conductă, substantivul יובל (yubal) înseamnă pârâu, iar substantivul אובל ('ubal) înseamnă pârâu sau râu.
Adjectivul יבל (yabbal) înseamnă supurație (scurgere de puroi dintr-o rană). Substantivul יבול (yebul) desemnează produsul din sol, iar substantivul בול (bul) înseamnă produs sau excrescență.
Substantivul יובל (yobel) sau יבל (yobel) descrie "un purtător" sau "un producător" sau "ceva care impulsionează un flux" (de exemplu, o trompetă sau principiul jubileului). Substantivul תבל (tebel) se referă la întreaga economie mondială.
Verbul אבל ('abel) se aseamănă cu cele anterioare, în sensul că descrie o antrenare a unor elemente lichide sau semilichide de-a lungul unui curs colectiv. Este adesea folosit pentru a descrie o jale colectivă, care fie s-a petrecut într-o procesiune, fie a fost suficient de contagioasă pentru a-i antrena și pe alții.
Substantivele אבל ('ebel) și אבל ('abel) semnifică amândouă doliu, dar cel din urmă este și cuvântul care desemnează curentul de apă sau pârâul actual. În limbile conlocuitoare, acest verb este folosit pentru a descrie conducerea cămilelor.
Există chiar și un adverb folosit sporadic אבל ('abal), care în textele mai vechi exprimă o afirmație solemnă ("într-adevăr, cu adevărat, da, într-adevăr, sunt întru totul de acord cu tine acolo"), dar textele ulterioare par să pună oarecum o forță de frânare a impulsului ("da!... dar").
A doua parte a numelui este aceeași cu cea a lui Cain și are legătură cu următorul grup rădăcină:
Verbul קנן (qanan) nu este folosit în Biblie, dar pare să vorbească despre împletirea mai multor fire într-o rețea dinamică și interconectată. Aceste fire pot fi trestii și crengi pe care o pasăre le țese într-un cuib sau pot fi acte de comerț și rute comerciale care împreună se combină într-o economie plină de viață.
Substantivul קן (qen) înseamnă cuib, iar verbul קנן (qinnen) înseamnă a face un cuib.
Verbul קנה (qana) înseamnă a obține, adică a dobândi sau, în unele cazuri, a crea. Este verbul obișnuit pentru o achiziție comercială. Substantivul קנין (qinyan) descrie un obiect achiziționat (sau creat). Substantivul מקנה (migneh) înseamnă vite (ca unitate de comerț).
Substantivul מקנה (miqna) înseamnă cumpărare sau preț de cumpărare. Substantivul קנה (qaneh) desemnează o plantă pe tulpină sau orice tijă, trestie, ramură sau obiect asemănător cu o tulpină (în acest sens, o plantă își "dobândește" ramurile).
Verbul קין (qyn), care nu este folosit în Biblie, apare în limbajul cognat cu sensul de a potrivi împreună, a fabrica sau a forja (adesea lucruri din metal).
În Biblie apare doar substantivul קין (qayin), cu sensul de suliță. Rețineți că cuvântul nostru modern "franciză" provine de la un cuvânt care însemna suliță și care, la origine, desemna un om liber, adică unul care avea autoritatea de a purta arme, de a deține proprietăți și, prin urmare, de a face comerț.
Cel mai vechi guvern republican al Romei se numea curia, literalmente purtători de suliță, iar legătura dintre purtarea unei sulițe sau a altei arme ceremoniale de acest fel și un guvern senatorial (un guvern al bătrânilor din triburi) pare să fi fost destul de bine înțeleasă la nivel global de-a lungul istoriei.
Substantivul קינה (qina) denotă un fel de poem trist; o doină sau o lamentație, care ambele trebuiau să fie fabricate și care, probabil, puteau străpunge sufletul unei persoane ca o suliță (ceea ce este o figură de stil biblică evidentă; vezi Luca 2:35).
Verbul denominativ קוץנן (qonen) înseamnă a face un dirge, ceea ce ar putea fi fie a cânta, fie a compune unul. Verbul תקן (taqan) înseamnă a face sau a deveni drept.
