Pe numele său "laic" de Lupu Coci, Vasile Lupu era fiul lui Nicolae Coci, arnăut (mercenar albaneze originar din Arvanitohori, langa Tarnovo (in Bulgaria), apoi mare dregător (boier din sfatul domnesc) atât in Moldova, cât si in Tara Românească. La rândul său mare dregător în Moldova, Lupu Coci a fost conducătorul răscoalei din 1633 îndreptate împotriva lui Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) si a contribuit la uciderea lui Miron Barnovschi (1626-1629, aprile-iunie 1633) de către turci, fiind el însuşi interesat să ocupe tronul.
Numit de către Inalta Poartă, Vasile (basileus, titlul oficial al impăratilor bizantini) a ajuns pe tronul Moldovei, ca şi Matei Basarab (1632-1654), domnul Tării Românesti, ca exponent al curentului antigrecesc al boierimi românesti; şi-a schimbat însa rapid orientarea, arogându-şi - prin intermediul patronatului cultural exercitat asupra Patriarhei ecumenice de la Constantinopol, rolul de continuator al basileilor bizantini ("Byzance après Byzance", cf. Nicolae Iorga), cu pretentii hegemonice asupra teritoriului de dincolo de Siret. Anii 1637-1639 sunt cei ai unei mari presiuni exercitate de Vasile Lupu, care a incercat chiar instalarea fiului său loan pe tronul Tări Românesti (toamna lui 1637), obtinând în cele din urmămazilirea lui Matei (noiembrie 1639) si adoptând titlul de domn al ambelor țării române. Matei îl infrânge insă între satele Nenişori si Ojogeni (23 noiembrie/3 decembrie 1639), fiind ulterior confirmat de înalta Poartă.
După o încetare a ostilitătilor de mai bine de câtiva ani (1644-1650) "concretizată" prin construirea reciprocă a unei mănăstiri de împăciuire, Stelea în Târgovişte şi Soveja în Putna -, Vasile Lupu, sprijinit de cazacii ginerelui său, Timuş Hmelnitki, a reluat ostilitătile, fiind în cele din urmă învins definitiv de Matei Basarab, la Finta, pe lalomița (17 mai 1653), şi inlocuit cu Gheorghe Ştefan (iulie 1653-1658), protejatul Transilvaniei şi al Tării Româneşti.
Domnia lui Vasile Lupu, precum si cea a lui Basarab, poate fi definită ca o epocă de mare inflorire culturală. Grija pentru învătământ şi cultură a domniei s-a concretizat prin infiintarea Colegiului din laşi (1640), condus de către Sofronie Poceatki, fostu lrector al Colegiului din Kiev, fondat de Petru Movilă, mitropolit de origine română al Kievului si Galitiei (1633-1646). Tot cu ajutorul mitropolitului Petru Movilă a fost introdus tiparul in Moldova (1642). Prima imprimerie, instalată la Trei lerarhi şi dirijată tot de către Sofronie Poceatki, a publicat hotărârea sinodului din laşi (martie-decembrie 1642) privind adoptarea Marturisirii ortodoxe a lui Petru Movila, text sinodal in greceşte ce constituie cea dintaivtipăritură din Moldova.
Anul 1643 este cel al aparitiei Cartii româneşti de învatatură (Cazania), opera capitală a mitropolitului Varlaam (1632-1653), prima carte în limba română tipărită în Moldova. Cazania (carte religioasă de comentare a textelor evanghelice), aplecată, cum afirmă Varlaam, "către toată semintia românească", a avut, prin marea ei răspândire in cele trei tări române, un rol important în procesul de unificare şi de cultivare a limbii române. Această culegere de cazanii traduse din slavoneşte nu se retine decât prin limbă, care este insă vie, limpede, curgătoare consideră George Călinescu. In Carte româneasc de invătătură apare cea dintâi epigramă in limba română, desigur a mitropolitului.
In 1645, se tipărea la mănăstirea Dealu (jud. Vâlcea) Carte care se chiamă Raspunsul impotriva Catihismului calvinesc, cea dintii scriere teologică românească cu caracter polemic, unde autorul ei, mitropolitul Varlaam al Moldovei, afirmă unitatea de neam a românilor din cele trei principate. Indreptat impotriva "eresiei cea rătăcită", Raspunsul se adresa "iubitilor creştini şi cu noi de neam români, pretutindeni tuturor ce se află în părtile Ardealului şi în alte părti pretutindeni ce sunteti cu noi într-o credința".
Cartea romanească de invatatură de la pravilele împaratesti şi de la alte giudețe, apărută la laşi in 4 mai 1646, este cel dintâi cod de legi tipărit în limba română (adică în limba vorbită) şi unul dintre primele de acest fel din Europa. Traducerea apartine moldoveanului Eustatie logofătul şi Danil Andrei Panonianul (Ardeleanul).
In timpul domniei lui Vasile Lupu se stinge din viată Grigore Ureche (cca 1590-1647), creatorul istoriografiei româneşti, adică autorul critic ("sensul obiectivităgii", cf. George Calinescu) dar si literar "harul cuvântului", cf. G. Calinescu) al primei cronici in limba română, Letopisetul Tării Moldovei (de la intemeiere până in 1595), acolo unde se spune raspicat că "de la Râm <Roma> ne tragem", pentru că "din limba latinească, că de ne-am socoti pe amanuntul, toate cuvintele le-am întelege".
In 6 mai 1639 se incheia zidirea bisericti "Trei lerarhi" din laşi. Ctitorie a lui Vasile Lupu, remarcabil proportionată si având fațadele integral decorate din piatra sculptată si aurită, edificiul aminteşte de Dragomirna (1609) si are anumite influente orientale.
Intre 1644-1647, hatmanul Gavril Coci, fratele mai mic al lui Vasile Lupu şi sotia sa au ctitorit manăstirea Agapia. Intre 1650-1653, Vasile Lupu a reconstrut biserica mănăstirii Golia. Ctitorită în secolul al XVI-lea de logofătul Ion Golia, terminată în 1660 de Stefăniță Lupu (1659-1661), Golia şi fatadele sale "oferă o ordonare de pilaştrii cu capiteluri neo-corintieni şi alte detalii care amintesc Italia în momentul trecerii către baroc" (Mihai Berza).
