Iliaş al III-lea Alexandru a avut două domnii în Țara Românească (1616-1618) (1627-1629) și două domnii în Moldova (1620-1621) (1631-1633). Acest Iliaş (fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu) primește firman în martie 1591, dar nu apucă să domnească. Ilias ia domnia Țării Românești în septembrie 1616 datorită faptului că, aflându-se la Istanbul, stătea în casa marelui vizir Mehmed pasa.
Unele surse ne informează că se născuse la Rhodos si că trăise printre greci. Luând domnia, a venit în Țara Românească, însoțit de mulți greci, adăugându-i la cei aduşi de Radu al X-lea Mihnea. Are loc însă o răzvrătire a boierilor pământeni, printre care Lupul Mehedințeanul paharnicul, Buzdugan, Cârstea vornicul.
Ilias a avut în această primă domnie ca împotrivitori pe Gavril Moghilă și pe Radu Şerban. Poartă o luptă cu cazacii, care se pregăteau să intre în Țara Românească, le iese înainte și, cu ajutor turcesc, îi respinge. In mai 1618 însă triumfă Gavril Movilă.
In septembrie 1620, Ilias primește firman și își începe prima domnie în Moldova. La fel ca şi în Țara Românească, s-a înconjurat de greci, nemulțumindu-i pe boierii pământeni. Sultanul Osman al II-lea plănuia în acest an o mare expediție împotriva Poloniei. În vara anului 1621, turcii și tătarii pătrund în Moldova și pradă Țara de Jos în drum spre Hotin și Polonia. Sultanul se mânie pe Ilias, deoarece acesta se mutase la Roman și nu făcuse nimic pentru a-i veni în ajutor. De aceea, la 27 octombrie 1621, îl mazileşte, înlocuindu-l cu Ștefan al IX-lea Tomșa.
Ilias reuşeşte însă câtiva ani mai târziu, în noiembrie 1627, să ocupe din nou scaunul Țării Românești. Deşi prieten cu grecii, Ilias dă în 1628 un document prin care refuza închinarea mănăstirii Snagov către cea a Pantocratorului de la Muntele Athos. E mazilit în octombrie 1629.
Ultima domnie se desfășoară în Moldova între decembrie 1631 - aprilie 1633. Sultanul îi dăduse domnia cu condiția să se înțeleagă cu boierii. Ilias, dimpotrivă, pune la cale răzbunarea asupra boierilor care îl împiedicaseră să ia domnia. Ajutat de doi boieri greci, Constantin Batişte Vevelli și Curt Celebi (socrul fiului său, Radu), Ilias urmărea uciderea fruntașilor boierimii moldovene (vornicul Lupu, cronicarul Grigore Ureche, vistiernicul Dumitru Buhuş şi alții). În acelaşi timp, voia să-l mențină pe fiul său Radu pe tronul Țării Româneşti. Ambele încercări eşuează.
În Muntenia, Radu al XI-lea Iliaș nu s-a putut menține pe tron decât câteva săptămâni (iulie-septembrie 1632). În urma bătăliei de la Plumbuita (septembrie 1632), Matei Basarab, învingător, îl gonește pe Radu Iliaş și ia domnia Țării Româneşti. Cât privește conflictul cu beierii, el se accentuează în 1633. Boierii pământeni, în frunte cu vornicul Lupu, organizează o mare mişcare antigrecească la Iași. Este ucis de mulțime Batişte Vevelli și apoi Alexandru Mamugna (Mamona), Ieronim Heres și alții.
Din cauza acestei politici obtuze şi pătimașe, Iliqs trebuie să fugă în imperiu pentru a-şi afla scăpare. Singurul gând i era la fiul său, Radu. O delegație a boierilor moldoveni, în frunte cu viestiernicul Dumitru Buhuş, primeşte de la fostul domn următoarele cuvinte: "Mă rog pentru fiul meu, Radu-Vodă, să-l lăsați viu !" Şi boierii i-au promis, numai să nu opună rezistență. În Imperiul Otoman însă, Ilias a mai trăit 33 de ani.
Moare în aprilie 1666. Familia lui Ilias n-a fost prea întinsă. Din prima căsătorie cu Elena, fiica marelui ban Ianache Catargi(u) s-au născut Radu, cel pentru care-i invoca iertare din partea boierilor si care a domnit în Țara Românească între iulie-septembrie 1632; o fată, Casandra, căsătorită cu Hrisoscoleu, marele logofăt al Patriarhiei din Constantinopol. Aceștia au avut ca fiică pe Sultana, care a devenit soția lui Alexandru Mavrocordat (Exaporitul). După moartea Elenei, din perioada şederii sale la Istanbul, există posibilitatea unei a doua căsătorii a lui Ilias cu Zamfirița Duca. Din această căsătorie a rezultat un băiat, Iliaș al IV-lea Alexandru.
