George Călinescu

NASCUT: 2 iulie, 1899
DECEDAT: 12 martie, 1965
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: Scriitor
3.7777777777778 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.78 (18 Votes)


1899 La 2  iulie, s-a nascut, la  Spitalul  Filantropia  din Bucuresti, Gheorghe Visan, fiul Mariei Visan si al lui Tache Capitanescu, cel care avea sa devina cunoscut ca George Calinescu.

1907 La 17 martie sotii Constantin si Maria Calinescu (n. Capitanescu) adopta pe Gheorghe Visan, elev in clasa a doua primara. Familia se afla la Iasi. In acelasi an moare tatal adoptiv.

1908 In iunie, Maria Calinescu se muta la Bucuresti, in casa surorilor sale.

1910-1914 Este elev la gimnaziul  "Dimitrie Cantemir".

1914-1916 Elev la sectia moderna a Liceului  "Gh. Lazar" , unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. Tausan, Hildebrand Frollo s.a.



1916-1917  Fiind in refugiu  la  Iasi, face  aici, in  particular,  ultima  clasa de liceu.

1918 In octombrie trece bacalaureatul la Liceul  "Mihai Viteazul"  din capitala.

1919 La 19 aprilie apare „Sburatorul”, revista literara condusa de E. Lovinescu, unde G. Calinescu trimite primele versuri. D. Naanua reproduce o strofa nereusita  la  "Posta"  redactiei   din mai.  Spre  sfarsitul  aceluiasi  an,  E. Lovinescu ii raspunde la aceeasi  "Posta" a redactiei  cu privire la niste cugetari  de  originalitatea carora  se  indoieste. Primul  semn incurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceeasi rubrica, in 15 noiembrie.

In octombrie se inscrie la Facultatea de filozofie si litere, sectia filologie moderna a Universitatii din Bucuresti, iar in luna urmatoare se angajeaza ca subbibliotecar la biblioteca facultatii.

1920 Urmeaza cursurile de literatura romana tinute de Mihail Dragomirescu. Il cunoaste pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba si literatura italiana a universitatii bucurestene. Se angajeaza ca paleograf si bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat de D. Onciul, decanul Facultatii de litere. Isi da demisia din postul de subbibliotecar.



Debuteaza in publicistica in paginile ziarului „Dimineata”.

1921 Semneaza  in revista "Roma" traducerea nuvelei "Nastagio degli onesti" din "Decameronul" lui  Boccaccio. Participa la excursia organizata in Italia de Ramiro Ortiz, vizitand, in drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaza la ziarul „Dacia”.

1923 Apare romanul lui Giovanni Papini "Un uomo finito" (Un om sfarsit), tradus de G. Calinescu, cu o prefata a autorului, scrisa pentru aceasta traducere, si cu un cuvant inainte de M. Marcu. In acelasi an isi trece examenul de licenta si devine profesor suplinitor  la Liceele  "Gh. Sincai"  si  "Matei Basarab"   din capitala. Renunta la postul de arhivar.

1924 Redacteaza,  scriindu-le de fapt, numerele  pe ianuarie, martie,  iunie-iulie si august ale revistei „Roma”. Promoveaza examenul de capacitate la limbile italiana si romana  si devine profesor la Liceul  "Diaconovici Loga"  din Timisoara, prin ordin ministerial. Nu se prezinta insa la post, deoarece obtine concediu de studii si o bursa de doi ani pentru scoala Romana din Roma, atunci de arheologie si istorie. Fusese recomandat ministerului de Ramiro Ortiz, iar hotararea o luasera D. Onciul si Vasile Parvan. Va frecventa biblioteca scolii, a Institutului  De propaganda fide  si  a  Vaticanului. Va asculta cursurile  lui Adolfo Venturi si va vizita muzeele  Renasterii.  Se va  feri  sa  se  specializeze  strict,  dar va deprinde obisnuinta muncii organizate.

1925 Publica  in  revista „Diplomatarium  italicum” studiul  "Alcuni  missionari catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII", studiu tiparit apoi in volum de Academia Romana in colaborare cu "Libreria  di seienze e lettere" din Roma.

1926 Se intoarce in tara, unde este detasat, prin ordin ministerial, ca profesor  de limba  si literatura italiana, la Liceul  "Gh.  Sincai"  din capitala.

Frecventeaza cenaclul lui E. Lovinescu si debuteaza in „Universul literar” (nr. 51) cu poezia "Nova mihi apparuit Beatrix".



1927 Isi extinde colaborarea la diverse publicatii: "Vremea" lui I. Valerian (unde scrie  pana in  1929,  apoi,  sporadic, in  1932  si 1933);  "Sinteza" (unde incepe  polemica  cu  E.  Lovinescu,  dusa  intermitent,  pana  la moartea acestuia, in diverse publicatii); "Gandirea" (unde publica neregulat pana in 1929); "Politica" (accidental, dar revine si in 1928).

1928 Colaboreaza la „Universul literar”, condus de Camil Petrescu, la revista „Opozitia”, preia cronica literara a „Vietii literare”, incepe polemica cu revista „Kalende”, condusa de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Soimaru si Serban Cioculescu. Isi ia in primire postul de la Liceul Diaconovici Loga  din Timisoara, dar vine lunar in Bucuresti.

1929 Se casatoreste cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion si a Elisabetei Trifu din Bucuresti. Vor locui pana catre sfarsitul anului la Timisoara. Atunci obtine aprobare ministeriala pentru detasare la Scoala  superioara de comert nr. 2 din capitala.

Colaboreaza cu studiul  "Valachia si Moldavia"  in  vechile periple italiene la volumul colectiv "Omagiu lui Ramiro Ortiz".

1930 Se transfera la catedra vacanta de italiana de la scoala superioara de comert nr. 2 din Bucuresti. Redacteaza revista "Roma" (unde publica mai intens  pana  in  1932), scoate  revista  „Capricorn”,  doua numere,  unde foloseste prima oara pseudonimul Capricorn, incepe sa publice in „Vremea” un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod in febr. 1931), incepe polemica  cu „Gandirea”, colaboreaza intamplator  la „Vestul”. Apare  "Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni" in acelasi „Diplomatarium italicum”, publicat apoi in volum de Academia Romana impreuna cu "Libreria di scienze e lettere din Roma".

1931 Este numit profesor titular de limba italiana in invatamantul secundar si comercial  din Bucuresti.  Colaboreaza  la „Adevarul literar  si  artistic”, ziarul „Cuvantul”, la „Viata romaneasca”. Termina de scris "Viata lui Mihai Eminescu" si incepe s-o publice in foileton in ziarul „Miscarea”. Mihai Ralea o citeste  in  manuscris si o recomanda calduros  lui Al.  Rosetti,  directorul editurii  „Cultura nationala” .

1932 Colaboreaza regulat la „Adevarul literar si artistic” (pana in 1939). Publica si cu  pseudonimele Sportiv, Ovidius (in  1932);  Ad.  Lit.  (in 1933,1937); Al. (in 1933 1938); Aristarc (]n 1933 1938). Publica manuscrise eminesciene in „Adevarul literar si artistic” ca si in „Viata romaneasca”, „Romania  literara”  (colaborare  solicitata  de  Camil  Baltazar).  Tot  in „Romania literara” publica un prim capitol al romanului intitulat initial "Ursitoarele" (viitoarea  "Cartea nuntii"). Apare  "Viata lui  Mihai Eminescu".



Este propus  de  G.  Ibraileanu si numit codirector  al  „Vietii  romanesti”, alaturi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui  Al. Rosetti, membru in juriul pentru decernarea premiului  Tekirghiol-Eforie, premiu ce va fi obtinut de Mircea Eliade pentru romanul "Maitreyi".

1933 Apare ultimul foileton al romanului in „Romania literara”. Apare, in „Editura  Adevarul”, "Cartea nuntii". Incepe polemica cu Camil Baltazar. Inaugureaza, in „Adevarul literar si artistic”,  "Cronica mizantropului", pe care o semneaza la inceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent pana in 1947 si, mai rar, pana la sfarsitul vietii. Initiaza aparitia bilunara a "Vietii romanesti". Aici, ca si in  "Adevarul  literar  si artistic", publica fragmente din "Opera lui Mihai Eminescu". Apare editia a doua a "Vietii lui Mihai Eminescu". Colaboreaza la numarul festiv al ziarului „Dimineata”.

In vara acestui an incepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu si I. Valerian. Este ales din nou membru in juriul premiului Tekirghiol-Eforie .

1934 Apare primul volum din "Opera lui Mihai Eminescu". Se imbolnaveste de astenie nervoasa si paraseste redactia „Vietii romanesti”.

1935 Apar volumele II si III din "Opera lui Mihai Eminescu".

1936 Apar volumele IV si V din "Opera lui Mihai Eminescu". Primeste premiul Hamangiu  al Academiei Romane pentru "Viata lui Mihai Eminescu" si volumele I-III ale "Operei lui Mihai Eminescu". Incepe colaborarea la „Revista Fundatiilor Regale”, unde  va  publica  intermitent  pana  in  1940. Reincepe colaborarea la „Viata romaneasca”.  Apar in „Adevarul literar si artistic” primele fragmente din "Istoria literaturii romane...", cu titlul "Din istoria literaturii romanesti". Face o excursie in Franta si Italia.

Se  inscrie  la doctorat la  Universitatea  din Iasi. Comisia,  formata  din I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan si Octav Botez, presedinte O. Tafrali, confera titlul de doctor in litere lui George Calinescu pentru teza "Analiza unui manuscris eminescian" ("Avatarii faraonului Tla"), teza complementara fiind volumele IV si V din "Opera lui Mihai Eminescu".

1937 Da concurs pentru conferinta, vacanta, de estetica si critica literara a universitatii iesene. Comisia este alcatuita din Mihai Ralea, presedinte, Iorgu Iordan si Octav Botez, membri, I. M. Marinescu si I. C. Balmus, membri supleanti.

1938 Apare romanul "Enigma Otiliei", 2 vol. Infiinteaza asociatia literara  „Noua Junime” , care-si deschide sedintele in redactia ziarului "Iasul", in prezenta lui Andrei Otetea, Iorgu Iordan, George Ivascu s.a. Va colabora la "Iasul". Apare "Viata lui Ion Creanga". E considerat demisionat de la scoala superioara de comert din Bucuresti.

Se stabileste la Iasi, unde va sta cu intermitente pana in 1944. Apare editia a III-a a "Vietii lui Mihai Eminescu" si  editia "Poezii" de Mihai Eminescu, intocmita si comentata de G. Calinescu. Calatoreste in Franta si Italia.

Reincepe cursul la universitatea ieseana cu prelegerea "Despre biografiile romantate".



1939 Apare la Iasi „Jurnalul literar”, saptamanal de critica si informatie literara, scos de G. Calinescu. Foloseste aici si pseudonimele Aristarc, Nostradamus, Vera Comsa, J. L. Revista apare pana la sfarsitul anului, functionand si cu drept de editura. Astfel apar studiile "Liviu Rebreanu" si "Tudor Arghezi", semnate de G. Calinescu. Peste vara se muta la Bucuresti, lasand secretariatul publicatiei lui George Ivascu.

Publica "Principii de estetica". Sporadic, colaboreaza la „Insemnari iesene”, unde va mai publica si in 1940.

1940 Lucreaza la "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", din care publica fragmente in „Revista Fundatiilor Regale”. G. Calinescu obtine de la Comandamentul cercului de recrutare din Iasi ordinul de  Rechizitionat pe loc  pentru lucru la facultate,  iar  din  partea Ministerului Educatiei Nationale, concediu cu salariu intreg, cu incepere din decembrie si pana  in aprilie anul urmator, pentru urmarirea tiparirii Istoriei literaturii...

1941 In iulie  apare  "Istoria  literaturii  romane  de la  origini  pana  in  prezent", starnind un puternic ecou in critica literara a vremii. Se publica peste o  suta  de  recenzii,  articole  si  brosuri.  Acestea  apar  pe  tot  parcursul anului 1941, la inceputul anului 1942 si, mai rar, in anii urmatori. Printre cele mai notabile interventii mentionam urmatoarele: a lui Eugen Lovinescu in "Curentul literar" (sept. 1941). Serban Cioculescu in "Revista romana" (oct.-dec. 1941), Perpessicius in "Universul literar" (mai 1945) si a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945).

1942 Obtine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ieseana.

1943 Apare "Sun sau Calea neturburata". "Mit mongol", dedicata lui Iorgu Iordan, pentru  marele sau caracter. Semneaza  pana  in 1944, cu pseudonimul Aristarc, o rubrica in „Vremea”.

1944 Publica la „Vremea” 12 poeme. Colaboreaza la „Ecoul”;  scoate ziarul „Tribuna poporului”.

Se alcatuieste o  comisie de chemare  pentru catedra vacanta de Istoria literaturii romane moderne a universitatii iesene, comisie alcatuita din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie raportul de chemare), D. Popovici.

G. Calinescu este votat in unanimitate si numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedra.

1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii romane moderne  a  Universitatii  din  Bucuresti.  „Tribuna  poporului”  isi  inceteaza aparitia. Scoate  saptamanalul  literar, artistic si social „Lumea”,  care va aparea pana in 1946. Reincepe colaborarea la „Revista Fundatiilor Regale” si o continua pana in 1947.

Apare "Istoria literaturii romane". Compendiu.

1946 Tine lectia de deschidere la Facultatea de litere si filozofie a Universitatii din  Bucuresti, cu prelegerea  "Sensul  clasicismului".  Apare  volumul "Impresii  asupra  literaturii  spaniole" si editia a  doua a  "Istoriei  literaturii romane". Compendiu. Incepe colaborarea la „Contemporanul”, unde publica pana in 1964. Va folosi si pseudonimul Aristarc.

In ianuarie, Uniunea Patriotilor se transforma cu prilejul Congresului care are loc acum in Partidul National Popular. G. Calinescu este ales membru al Biroului Executiv. Apare  ziarul „Natiunea” al Partidului National Popular,  ziar  condus  de G.  Calinescu. Aici incepe  publicarea impresiilor de calatorie in urma vizitei in U.R.S.S.,  intreprinsa in acelasi  an, pe ruta Kiev-Moscova-Leningrad.

1947 Apare editia a doua din "Enigma Otiliei". Termina noua redactare a "Operei lui Mihai Eminescu" si „Editura Fundatiilor Regale” incepe culegerea ei. Apare primul numar din noua serie a „Jurnalului literar”. Reincepe sa scrie  cronica  literara  la  „Natiunea”,  care-si  va  inceta  aparitia  in 1949.

Foloseste pseudonimele Aristarc (1946 1948); Belfegor, Aretino, Seltabadil, Machiavel (toate in 1947). Scoate manualele de limba romana pentru clasele I-III de gimnaziu si pentru clasa a IV-a de liceu.

Deschide cursul de la Facultatea de litere si filozofie cu prelegerea "Istoria ca stiinta inefabila si sinteza epica". Moare Maria Calinescu.

1948 Este ales deputat al Marii Adunari Nationale in Circumscriptia electorala Braila din partea Frontului Democratiei Populare. Este ales membru  activ  al  Sectiei  literare  a  Academiei Romane  in  locul  lui Sextil Puscariu. Apare ultimul numar din „Jurnalul literar”. Renunta la cronica din „Natiunea”. Moare Maria Visan.

1949 In ianuarie tine ultimul curs la Facultatea de litere si filozofie. Este detasat la Institutul de istorie literara si folclor. Apare volumul "Kiev-Moscova-Leningrad". Este  numit  membru  in  Comitetul national jubiliar  pentru sarbatorirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de  Mihail Sadoveanu.

1950 Colaboreaza sporadic la „Flacara”.

1951 E incadrat director la Institutul de istorie literara si folclor.

1952 Tine in sala Dalles  conferinta "Caragiale despre  alegerile  din  trecut in tara noastra". Publica in "Contemporanul" nuvela "Necunoscut".  Publica in revista  „Studii”  articolul  "Al.  Odobescu  si  Rusia".  Este  ales membru  in Comitetul pentru sarbatorirea centenarului Gogol. I se acorda medalia A cincea aniversare a proclamarii R. P. R.

1953 Apare romanul  "Bietul  Ioanide".  Apare  manualul  de  "Istoria literaturii romane"  pentru clasa a  VIII-a  redactat  de  Ion  Vitner  si  Ov.  S.  Crohmalniceanu, colectiv  condus  de  George  Calinescu. Calatoreste  in  R.  P.Chineza.

Mai apare nr. l al revistei „Studii si cercetari de istorie literara si folclor”, buletinul anual al Institutului.

1954 Cu aceiasi colaboratori editeaza manualul "Istoria literaturii romane" pentru clasa a IX-a.

Ingrijeste si prefateaza editia "Opere de Ion Creanga". Apar litografiate, sub egida Institutului, monografiile "Scriitori minori" si "Nicolae Filimon".

Este numit directorul revistei „La Roumanie Nouvelle”, care va aparea pana in 1958.

1955 Apare  volumul  "Am fost  in  China  noua".  Apare  litografiata  la  Institut monografia "Gr. M. Alexandrescu".

Apare in „Contemporanul”, pentru prima oara,  "Cronica optimistului".

1956 Apar volumele "Studii si conferinte", "Trei nuvele", "Enigma Otiliei", editia a III-a. Publica in „Studii si cercetari de istorie literara si folclor” monografiile "Nicolae Filimon" si "Gr. M. Alexandrescu". Colaboreaza la revista „Steaua”.

Este ales membru in Comitetul Uniunii Scriitorilor. Intreprinde, impreuna cu membri ai Institutului, o calatorie de studii prin tara, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga.

1957 Publica in „ Studii si cercetari de istorie literara si  folclor”  un capitol  din noua versiune a "Operei lui Mihai Eminescu". Revizuieste  documentatia "Vietii lui Mihai Eminescu". Intreprinde calatorii de studii prin vechi orase romanesti. Organizeaza acasa spectacole cu scenetele "Directorul nebun si Irod". Participa membri ai Institutului si invitati.

1958 Calatorii  de  studii in Moldova si  Transilvania.  Spectacolele acasa cu Brezaia,  Napoleon  si  Fouche, Napoleon si Sf. Elena, Ileana Flutureanca.

Publica in „Contemporanul” un studiu despre Nicolae Labis.

1959 Apar editiile a IV-a si a V-a din "Enigma Otiliei", ca si versiunea in limba franceza a cartii. Apare in volum monografia "Nicolae Filimon". Se constituie colegiul redactional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii romane, condus de George Calinescu. Este sarbatorit in sedinta solemna de catre Academia Romana si Uniunea Scriitorilor cu prilejul implinirii varstei de 60 de ani.  I se acorda Ordinul  Steaua Republicii clasa a II-a. Publica in "Gazeta Literara" un ciclu de poezii erotice. Merge la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaza spectacol acasa cu piesa "Tragedia regelui Otakar si a printului Dalibor".

1960 Apare romanul "Scrinul negru". Este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii romane a Facultatii de filologie a Universitatii din Bucuresti, unde are dreptul sa  tina cursuri facultative de specialitate.

1961 Apare editia definitiva  a  "Enigmei  Otiliei", ca  si versiunea ei germana, scoasa  la  Berlin de  Editura "Der Morgen". Calatoreste in Franta, la invitatia lui Jean Louis Vigier, presedintele grupului de prietenie franco-romana din Senatul francez. Calatoreste la Moscova. Este ales deputat al Marii Adunari Nationale  in Circumscriptia electorala nr. 24, din fostul raion Racari.

1962 Apare monografia "Gr. M. Alexandrescu". Apare la Praga si Vilnius "Enigma Otiliei", iar la Varsovia "Scrinul negru".  Este  reales in  Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Initiaza infiintarea unui Muzeu de istorie  literara  si  folclor  al  literaturii romane,  in  sediul  Institutului,  si doneaza piesele  care alcatuiesc fondul de baza.  Tine  un curs  despre Eminescu la Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti.

Merge la Florenta la Adunarea generala a Comunitatii europene a scriitorilor.[...]

1963 Apare volumul de versuri "Lauda lucrurilor". Apare "Scrinul negru", editia a doua.  Ingrijeste editia bilingva,  romano-franceza,  a  "Operelor  lui  Ion Creanga". Publica, in „Gazeta literara”, "Tragedia regelui Otakar si a printului Dalibor". Publica fragmente din piesa "Ludovic al XIX-lea", fara a-si destainui paternitatea. Merge la Modena pentru festivitatile dedicate celui de-al cincilea centenar al nasterii lui Pico della Mirandola.

1964 Apare "Viata  lui Mihai  Eminescu"  in editie  definitiva. Apare tratatul de "Istoria literaturii romane" vol. I, al carui coordonator este. Tine la Sala Mica a Palatului comunicarea "Eminescu poet national" in cadrul Sesiunii stiintifice a Academiei si Uniunii Scriitorilor, organizata cu prilejul implinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezinta comunicarea Umanismul lui Creanga la Sesiunea jubiliara a Facultatii de limba si literatura romana. Tine la facultate cursul special despre Ion Creanga.

Este numit  sef de catedra onorific  si  conducator stiintific al cadrelor care doresc sa obtina titlul de candidat in stiinte, specialitatea romana .

Primeste Premiul de Stat pentru  activitatea literara si publicistica  din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul  ciroza hepatica.

1965 Apare, intr-o forma revazuta, monografia "Ion Creanga". Apare versiunea maghiara a "Enigmei Otiliei". Este propus candidat la functia de deputat in  Marea  Adunare  Nationala  din partea  Circumscriptiei  electorale Racari. Este ales din nou in Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Publica in Contemporanul versuri. Apare primul volum din editia de Opere de G. Calinescu.

La 12  martie se  stinge din viata, la Sanatoriul Otopeni, G. Calinescu. Incepe destinul postum al operei sale.

Apar urmatoarele volume din scrierile lui G. Calinescu: "Vasile Alecsandri", "Impresii asupra literaturii spaniole", "Estetica basmului", "Eminescu", "Bietul Ioanide", "Enigma Otiliei".



Tags: biografie viata date informatii cronologie Eseisti romani Referat Membrii Academiei Române Aniversări 2 iulie Decese 12 martie Decese în 1965 Nașteri în 1899

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 9450