George Coșbuc

George Coșbuc
NASCUT: 20 septembrie 1866, Hordou, (astazi Coșbuc), România
DECEDAT: 9 mai 1918, București, România
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: Poet, critic literar, traducator
OPERE CELEBRE: Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Fire de tort, Noi vrem pământ
3.8291925465839 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.83 (161 Votes)


La 20 septembrie 1866 se naste in satul Hordou din nordul Ardealului, in casa preotului Sebastian, George Cosbuc. Copilaria si-o petrece la Hordou, unde primeste si intaile notiuni despre invatatura de la taranul Ioan Gorita. Printre altele, acesta ii povesteste si snoava cu filozofii si plugarii, pe care o va transpune mai tarziu in versuri. De la Tanasuca Mocodean, un cantaret de biserica, Cosbuc invata sa citeasca inca de la varsta de cinci ani.

În 1873 Cosbuc incepe scoala primara in comuna Salva, unde tatal sau era preot, de unde trece chiar in primul an la scoala de trei ani din Telci. Aici va sta in gazda la directorul scolii, Ioan Ionasec, de la care va invata si nemteste.

În anul 1876 dupa ce termina clasa a IV-a a scolii primare (la Nasaud), in toamna acestui an, Cosbuc se inscrie in clasa I a liceului romanesc din Nasaud. Tanarul licean este gazduit, impreuna cu mai multi copii de tarani, de invatatorul  Teodor Rotari. Acesta dispunea de o biblioteca destul de mare, in care Cosbuc putea gasi pentru lectura, pe langa operele scriitorilor romani, si lucrari ale unor autori straini ca: Heine, Chamisso, Lenau, Burger si altii.

In anii liceului, Cosbuc desfasoara o vie activitate literara in cadrul societatii de lectura a elevilor „Virtus romana rediviva“. A fost coleg de liceu, pana in clasa a IV-a, cu tatal lui Liviu Rebreanu.

In octombrie 1882, membrii societatii "Virtus romana rediviva" hotarasc redactarea unei reviste pe care o numesc „Muza somesana“. Cosbuc publica in paginile revistei "Muza somesana" primele sale poezii:  "Stancile strig’ amin", "Invatam", "Pepelea din cenusa", "Tablou", "Soarta lor", "Fete blande" etc.



În perioada 1883-1884 poezia "Tablou de seara", cea mai reusita dintre operele lui Cosbuc scrise in acest an, a fost ultima publicata in paginile revistei "Muza somesana".

În vara anului 1884, Cosbuc a sustinut examenul de bacalaureat. Dupa trecerea acestui examen, impotriva vointei parintilor sai, care doreau sa-l faca preot, Cosbuc pleaca la Cluj, unde in toamna se inscrie la Facultatea de filozofie si litere, dar unde, din cauza lipsurilor materiale si a atmosferei ideologice insuportabile, va  ramane foarte putin timp.

La 14 aprilie ia fiinta la Sibiu, sub conducerea lui Slavici, ziarul „Tribuna“, unde Cosbuc publica, incepand de la sfarsitul acestui an, mai intai sub pseudonimul C. Boscu, apoi cu numele adevarat, versuri originale, basme versificate, traduceri si altele. Poezia de debut la periodicul sibian este snoava versificata "Filozofii si plugarii", semnata C. Boscu. Apare "Gazeta sateanului", la  care Cosbuc  va colabora  din  anul 1893.

În 1885 îi gasim tot mai des semnatura in periodicele transilvanene: "Familia" lui Iosif Vulcan aparuta inca din anul 1865 si, mai ales, "Tribuna".  Semnate C. Boscu, Cosbuc publica in "Familia" doua poezii ("Doua intrebari" si "Unde zbor") si, cu numele adevarat, doua  Ghicitori in versuri ("Intre toti serpii din lume" si "Care rege n-are tara") in "Calendarul pedagogic pe anul 1885". Cosbuc tipareste in "Tribuna" trei balade de inspiratie populara:  "Blestem de mama", "Pe pamantul turcului" si "Angelina". Primele doua apar si in brosura, in  "Biblioteca poporala a Tribunei". De pe acum, Cosbuc incepe sa traduca "Divina comedie", la care va lucra timp de peste douazeci de ani. Apare la Bucuresti ziarul "Epoca",  la care poetul va colabora intre 1896 si 1904.

În 1886 Cosbuc nu mai figureaza printre studentii clujeni, dar ramane totusi in Cluj, frecventand doar anumite cursuri universitare. Continuand colaborarea la "Tribuna", in acest an ii apar: "Atque nos", "Fata craiului din cetini", "Draga mamei", "Dragoste pacurareasca" si altele. Dintre acestea, "Fata craiului din cetini" si "Draga mamei"  apar in colectia "Biblioteca poporala a Tribunei" sub forma de plachete. Colaboreaza la revista din Gherla "Cartile sateanului roman" in care publica: "Amin", "Striga stancile" si "Lupii Tiganului".



Între anii 1886-1887 a tradus peste 480 de poezii din 92 autori greci, pe care dorea sa le publice intr-o antologie.

În 1887 continua sa colaboreze la "Tribuna" cu povestile si basmele versificate: "Fulger", "Braul Cosanzenii", "Izvor de apa-vie", "Tulnic" si "Lioara" etc. Ii apare in volum, in colectia "Biblioteca poporala a Tribunei", poezia "Fulger". In vara acestui an, Cosbuc se duce la Sibiu, unde de prin august incepe sa lucreze ca redactor la "Tribuna". Poetul furnizeaza periodicului sibian, la rubricile "Foita Tribunei" si "Varietati", un material destul de bogat. Acum poetul isi orienteaza scrisul spre o specie literara in care a ramas neintrecut, spre idila.

În anul 1888 în paginile "Tribunei"  i se tiparesc in acest an peste treizeci de poezii, semnate sau nesemnate. Dintre acestea, retin atentia baladele de inspiratie populara "Rodovica", "Ceas-rau", "Craiasa zanelor" si o parte din anacreonticile sale, publicate cu mici modificari in ciclul "Cantece" la sfarsitul volumului "Balade si idile" din 1893. G. Bogdan-Duica publica in "Gazeta de Transilvania" si "Tribuna", la rubrica "Revista literara", articole in care remarca, inainte de Gherea, valoarea primelor poezii publicate de Cosbuc. In martie izbucnesc rascoalele taranesti.

Anul 1889 ca si precedentul, si acest an e foarte rodnic pentru activitatea poetului. Acum scrie si publica poezii ca: "Rada", "Numai una",  "Fata morarului", "Un Piparus modern", "Piparus-viteaz", "Nu te-ai priceput" si una din capodoperele cosbuciene - "Nunta Zamfirei". Ca urmare a rasunatorului  succes pe care-l obtine cu "Nunta Zamfirei", Cosbuc, chemat de Titu Maiorescu, pleaca in toamna acestui an la  Bucuresti, unde se va stabili pentru totdeauna. De acum in activitatea si viata sa incepe o noua etapa.

In numerele 2-6 (15 ianuarie-15 martie) 1890 ale revistei "Amicul Familiei", Cosbuc publica in traducerea sa "Cantece" din "Cartea cantecelor" a lui Gajus Catullus Vallerius. In "Amicul familiei" din Gherla si Cluj publica poezia "Romanta" ("Negura noptii doarme pe mal"), iar in "Convorbiri literare" din 1 aprilie, poezia "La oglinda".

Între anii 1890-1891 colaboreaza cu mai multi profesori la elaborarea unui manual de scoala intitulat "Carte romaneasca de citire".

În 1891 apar in "Tribuna" alte poezii remarcabile din creatia cosbuciana, printre care : "Pe langa boi", "Trei, Doamne, si toti trei", "Rea de plata", "O istorie veche" etc. In noiembrie ia fiinta la Bucuresti revista-magazin  "Lumea  ilustrata" a lui Ignatz Herz, al carei redactor a fost un timp si Cosbuc. Este profesor la Institutul de fete  "Educatia  romana" al Elisei Manliu.



Între 1891-1893 colaboreaza la "Lumea ilustrata", unde publica poeziile: "Fatma" (1891), "Vestitorii primaverii" (1892), "Noapte de vara" (1892), "Vara" (1892), "Vantul" (1892),  "Rugamintea din urma", "La parau" (1893) etc.

În ziua de  28 noiembrie 1893  vede lumina  tiparului,  sub directia  lui Vlahuta  si  V. A. Urechia, primul numar al revistei "Vieata", la care colaboreaza si Cosbuc. Apare in Editura Librariei "Socec" din Bucuresti volumul "Balade si idile", prima culegere de versuri din creatia lui Cosbuc. Scrie poezia "In opressores", care circula in foi volante printre cititorii transilvaneni. In paginile revistelor "Convorbiri literare", "Minerva", "Tribuna", "Familia", "Moftul roman" si altele, apar nenumarate recenzii privitoare la acest volum. Astfel, in "Moftul roman" din 23 iunie, Caragiale publica articolul "Balade si idile" de George Cosbuc, in care afirma ca: "Pe campul vast al publicisticii romane, pe care creste atata spanac des si abundent, a aparut, in sfarsit, zilele acestea si un copac... tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase si facand din ce in ce mai multa fala limbii noastre romanesti - un volum de balade si idile de George Cosbuc..."

In acest an, imediat dupa aparitia volumului "Balade si idile", mediocrul poet Grigore Lazu publica in "Romanul literar" si apoi in brosura articolul "Adevarul asupra poeziilor d-lui G. Cosbuc", in care afirma ca unele creatii ale poetului n-ar fi originale, acuzandu-l de plagiat. Acestuia i se alatura Anton Bacalbasa si Al. Macedonski. La acest "proces" literar, care va continua timp de peste zece ani, vor lua parte, ca aparatori ai poetului,  Al. Vlahuta, N.  Iorga, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Cosbuc, in genere, nu da atentie acuzatiilor ce i se aduc;  scrie totusi unele articole indreptate impotriva  acelora care-l atacau. In articolul  "Procesul Lazu-Cosbuc", publicat in "Vieata" din 5 decembrie, Al. Vlahuta ia atitudine impotriva ziarelor si revistelor vremii pentru nepasarea cu care au intampinat aparitia volumului "Balade si idile". Din cauza acestei nepasari, publicarea articolului lui Grigore  Lazu a dat nastere unei critici nedrepte la adresa lui Cosbuc.

În 1894 sub redactia lui Slavici, Caragiale si Cosbuc, la 1 ianuarie, in editura lui C. Sfetea, apare bilunar, pana in 1896, revista "Vatra". In "Vatra", Cosbuc incepe sa publice la rubrica "Vorba Aluia", "Ghicitori explicate". De asemenea, in paginile revistei apar si poeziile: "Noi vrem pamant!", "Mama", "Lupta vietii", "In opressores", "Pasa Hassan" si altele. D. Evolceanu publica, in numerele 10 (1 februarie) si 11 (1 martie) ale "Convorbirilor literare" din acest an, articolele: "Baladele si idilele" d-lui Cosbuc si "Evolceanida" d-lui Grigore N. Lazu, in care, pe langa faptul ca subliniaza valoarea literara a poeziilor lui Cosbuc, raspunde si criticilor nedrepte ale lui Grigore Lazu. N. Iorga publica in "Familia" din 5/17 iunie articolul intitulat Poeziile d-lui Cosbuc, in care discuta pe marginea "plagierilor" lui Cosbuc; pledand in favoarea poetului, il socoteste un mare talent "de forma".

În 1895 continua colaborarea la "Vatra", unde-i apar: "Doina", "Sub patrafir", "Unul ca o suta", "Scara" si altele. In februarie apare suplimentul umoristic al "Vetrei" - "Hazul". Cosbuc se casatoreste cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea. La 11 august se naste, la Craiova, primul si unicul fiu al poetului - Alexandru.

În 1896 la sfarsitul lunii iunie, "Vatra" isi inceteaza aparitia, dupa ce Cosbuc mai publica in paginile ei: "Fata mamei", "Iarna pe ulita", "Dragoste invrajbita", "Pe deal" etc.

Iese de sub tipar volumul  "Fire de tort", al doilea din creatia lui Cosbuc. Se tipareste in traducerea lui Cosbuc, "Eneida" de Vergiliu. Tradusa tot de Cosbuc, apare in acest an poema byroniana "Mazepa". Cosbuc prefateaza doua volume a doi debutanti: "Spre primavara" de I. Costin si "Povestiri din copilarie" de Sergiu Cujba. Aceste prefate sunt deosebit de importante, pentru ca ne ajuta la cunoasterea ideilor estetice ale poetului (Cosbuc ia atitudine impotriva poeziei pesimiste, care invadase publicatiile romanesti de la sfarsitul secolului trecut). In octombrie, apare saptamanal, la Bucuresti, revista de literatura - "Povestea vorbei", la care colaboreaza si Cosbuc. La 25 noiembrie D. Ollanescu-Ascanio si N. Petrascu scot la Bucuresti revista "Literatura si arta romana", la care Cosbuc colaboreaza intre anii 1897 si 1900.



În 1897 iese de sub tipar editia a II-a a volumului "Balade si idile". Enea Hodos  scoate la Caransebes un volum de versuri si proza din creatia lui Cosbuc. Publica in traducerea sa, in "Familia", comedia in cinci acte "Parmeno", de Terentiu. La Craiova apare "Antologia sanscrita", care cuprinde fragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana, poezii lirice si proverbe traduse si adnotate de Cosbuc, iar la Bucuresti "Sacontala lui Calidasa", tot in traducerea sa. Apare amplul studiu al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea despre Cosbuc intitulat:  "Poetul Taranimii". La propunerea lui Hasdeu, Cosbuc primeste, pentru traducerea "Eneidei", premiul Academiei "Nasturel-Herescu". Cu ocazia banchetului, Caragiale rosteste o cuvantare (pe care o publica in "Epoca" din 2 iunie) in onoarea premiatului, considerand: "...in afara de succesul material al lui Cosbuc, actul Academiei Romane ca un succes moral pentru noi toti."

La 1 ianuarie apare la Bucuresti revista "Foaia interesanta". Dupa disparitia "Vetrei", Cosbuc preia la 1 iunie conducerea revistei "Foaia interesanta". Printre colaboratorii acesteia se aflau si: I. L. Caragiale, P. Cerna, Cincinat Pavelescu, Gheorghe din Moldova etc. Apare la Arad "Tribuna poporului", la care Cosbuc va colabora intre anii 1900 si 1904. In acest an, Cosbuc isi incepe indelungata  activitate la revista initiata de Spiru Haret, "Albina" (aparuta in octombrie). Spre sfarsitul anului, poetul este atras in comitetul redactional. Solicitati de Cosbuc, la revista colaboreaza: Gr. Tocilescu, N. Iorga, I. Slavici, Al. Vlahuta, M. Sadoveanu, St. O.  Iosif, Emil Garleanu si altii.

În 1898 iese de sub tipar editia a II-a a volumului "Fire de tort". Dintre poeziile publicate in acest an, amintim: "Raport", "Povestea caprarului", "Cantecul redutei" si "Moartea lui Gelu". Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane.

În anul 1899 Publica la Bucuresti "Fapte si vorbe romanesti" si "Carte  de citire pentru toti romanii". Apar: "Razboiul nostru pentru neatarnare" (1877—1878), povestit pe intelesul tuturor si "Povestea unei coroane de otel". La 21 ianuarie apare, sub ingrijirea lui Artur Stavri si I. Gorun, revista "Pagini literare", la care, pe langa I. L. Caragiale, B. Delavrancea, St. O. Iosif, D. Anghel, colaboreaza si Cosbuc.

La 1 ianuarie 1900, vede lumina tiparului, la Bucuresti, primul numar al "Noii reviste romane". Isi publica in diferite perioade poeziile: "Cicoarea" ("Convorbiri literare"), "Pierde-vara" ("Noua revista romana"), "Nunta in codru" ("Tribuna poporului"), "Faptul zilei" ("Literatura si arta romana"), "Dorobantul" ("Albina"),  "Pe dealul Plevnei" ("Literatura si arta romana"), "O scrisoare de la Muselim-Selo" ("Gazeta sateanului"), "Pacea si Dupa furtuna" ("Curierul literar") etc. Apare, tot la Bucuresti, "Romania juna", al carei sustinator si colaborator a fost si Cosbuc. In ziua de 7 iunie moare, in varsta de 82 de ani, Sebastian Cosbuc, tatal poetului. La 7 octombrie iese de sub tipar intaiul numar din cele cinci cate vor aparea ale revistei "Curierul literar", care la 2 decembrie 1901 se va contopi cu "Semanatorul". La 2 decembrie apare, sub conducerea lui Cosbuc si Vlahuta, "Semanatorul", revista literara saptamanala. In articolele de directiva (Primele vorbe si Uniti) sunt afirmate tendintele revistei. Deplangand indepartarea  scriitorilor  de  viata  poporului,  paginile  "Semanatorului" cuprind si elemente care vor caracteriza mai tarziu miscarea semanatorista. La 10 decembrie apare la Bucuresti "Romania ilustrata", la care poetul va colabora in anul 1905.

În 1902 publica in "Semanatorul", sub titlul "Voci din public", poeziile satirice: "Unul din bigh-life", "Vorbeste magarul", "Unul de la Marcuta" etc. Tot in paginile acestei reviste mai apar: "Hora", "Blestemul tradarii" si altele. De asemenea, in "Semanatorul", mai vad lumina tiparului, in traducerea lui Cosbuc, primele fragmente din "Odiseea".

Iese de sub tipar editia a III-a a volumului "Balade si idile". Apare volumul de versuri "Ziarul unui pierde-vara". In colaborare, Vlahuta si Cosbuc scot la Bucuresti "Carte de citire pentru scolile secundare si profesionale", partea I. Cosbuc si Vlahuta parasesc conducerea revistei "Semanatorul". Se tipareste volumul "Scrieri in versuri si proza al lui Gr. Alexandrescu" prefatat de Cosbuc.

Cosbuc e numit sef al biroului administrativ si de corespondenta din cadrul Casei scolilor. Din insarcinarea lui Spiru Haret, Cosbuc si Vlahuta tin la sate conferinte cu caracter cultural-educativ. In aceasta munca va fi atras si M. Sadoveanu. La 18 iunie, Octavian Goga si Octavian Taslaoanu scot la Budapesta revista literara "Luceafarul", care la 15 octombrie 1906 isi muta sediul la Sibiu. La aceasta revista va colabora si Cosbuc (1906).

La data de 8 septembrie 1903 moare mama poetului, in varsta de 75 de ani. În 1904 se tipareste volumul "Cantece de vitejie". Apare antologia  "Crestomatie pentru toti romanii". N. Iorga publica in "Semanatorul" din 29 august o recenzie elogioasa a volumului "Cantece de vitejie", atacand in acelasi timp critica literara a timpului care socotea talentul lui Cosbuc epuizat. Apar editiile a III-a a volumului "Fire de tort" si a IV-a a  "Baladelor si idilelor". Vad lumina tiparului, in traducerea lui Cosbuc, "Georgicele lui Vergiliu".

În 1905 la Budapesta, in tipografia "Luceafarul", se publica (in limba maghiara), in traducerea lui Revai K., un volum din versurile lui Cosbuc. De la 1 ianuarie 1906, Cosbuc, I. Gorun si Ilarie Chendi fac sa apara, saptamanal, revista  artistica "Viata literara", devenita mai apoi "Viata literara si artistica". Secretar de redactie era Ilarie Chendi, in casa caruia se afla si redactia.

Printre colaboratorii noii publicatii se numarau : Al. Cazaban, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, C. Ardeleanu, N. Gane, G. Toparceanu, V. Eftimiu etc. La 1 martie apare la Iasi, sub conducerea lui C. Stere si Paul Bujor, primul numar al revistei "Viata romaneasca".



În 1907 Cosbuc termina traducerea integrala a "Divinei comedii", care va aparea postum, intre 1925 si 1932, sub ingrijirea lui Ramiro Ortiz. In acest an, Cosbuc isi incepe colaborarea la "Viata romaneasca". Izbucnesc marile rascoale taranesti din Romania. Poezia lui Cosbuc "Noi vrem pamant!" circula in foi volante printre rasculati, fiind folosita de acestia ca un act agitatoric.

În 1908 G. N. Costescu, G. A. Dima, G. Stoenescu si G. Cosbuc scot la Bucuresti "Carte de citire  pentru divizia a II-a rurala". Poetul se reintoarce in Ardeal. In drum spre casa sta mai multe zile la Nasaud, se opreste la Sibiu, Bistrita si Prislop. La Prislop il cunoaste pe Liviu Rebreanu. Cu ocazia activitatii de conferentiari ai cercurilor culturale satesti, Cosbuc si M. Sadoveanu se intalnesc prin Moldova.

În 1909 apare lucrarea lui  Cosbuc "Superstitiile pagubitoare ale poporului nostru",  Apare la Craiova, sub ingrijirea unui colectiv din care facea parte si Cosbuc, manualul scolar "Carte de citire  pentru clasa a III-a urbana". Se tipareste editia a IV-a a volumului "Fire de tort". La 28 august, poetul participa la inaugurarea noului local al scolii din Feldru, unde sora sa, Angelina, era preoteasa. Cosbuc face parte din Comitetul de organizare a festivitatilor, in al caror program figurau si cateva din poeziile sale. Alexandru, fiul poetului,  recita poezia "El-Zorab".

În 1910 apare, in traducerea poetului, drama lui Schiller  "Don Carlos". Vede lumina tiparului "Carte de citire pentru clasa a II-a primara urbana", redactata de un colectiv de autori in frunte cu Cosbuc. Gheorghe Marinescu publica in "Convorbiri critice"  articolul "Pastelul in poezia  romaneasca", in care poezia "Noapte de vara" este considerata ca fiind cel mai frumos pastel din literatura romana. Ceva mai tarziu (1923), Ibraileanu publica in "Viata romaneasca" articolul "Vara" de Cosbuc, in care socoteste ca aceasta poezie este "cea mai lirica din toata opera lui Cosbuc". "Vara este triumful soarelui in poezia lui Cosbuc si in poezia romaneasca"  - spunea  Ibraileanu.

În 1911 se tipareste editia a V-a a volumului "Balade si idile". Apare la Bucuresti, sub directia lui C. Banu, revista literara, artistica si sociala "Flacara", la care poetul colaboreaza intre anii 1911-1914. In paginile acestei reviste Cosbuc publica printre altele si poeziile: "Poetul" (1911), "Canta pilotul" (1912), "Morti, pentru cine?" (1914) etc. În 1912 Cosbuc publica in "Flacara" din 1 decembrie "Amintiri despre Caragiale", in care povesteste cum I. L. Caragiale voia sa scrie o piesa patriotica in jurul mortii Didonei. Publica o culegere de Balade populare si din diferiti autori romani.

În anul 1914 apar editiile a VI-a a volumului "Balade si idile" si a V-a (imbogatita de autor) a volumului "Fire de tort", iar în 1915 vad lumina tiparului editiile a VI-a a volumului "Fire de tort" si a VII- a a "Baladelor si idilelor". In august, moare, in urma unui accident de automobil, fiul poetului -  Alexandru.

În mai 1916, poetul este ales membru activ al Academiei Romane. Ii apare in nr. 5 al colectiei saptamanale "Scriitorii romani" (Editura "Alcalay") volumul de versuri "Drumul iubirii", care cuprinde, printre altele, poeziile: "Drumul iubirii", "Cantecul fusului", "Ideal", "Faptul zilei", "Regete Pontului" etc. În 1917 Cosbuc continua lucrul la definitivarea traducerii "Divinei comedii" si a comentariului despre capodopera lui Dante.

În 1918 ies de sub tipar editiile a VIII-a a volumului "Balade si idile" si a VII-a a "Firelor de tort". In paginile revistei bucurestene "Scena" apare "Vulturul", ultima poezie pe care Cosbuc o mai publica. La 9 mai, poetul inceteaza subit din viata. Funeraliile au loc in dupa-amiaza zilei de 11 mai, la cimitirul Bellu. Corpul neinsufletit al lui Cosbuc se afla langa mormintele lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu si G. Calinescu.

 



Tags: biografie viata date informatii cronologie Poeți români Decese 9 mai Naşteri în 1866 Decese în 1918 Aniversări 20 septembrie Critici literari români Traducători români

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 25179