Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale
NASCUT: 1 februarie, 1852, Haimanale, Dambovita, Romania
DECEDAT: 9 iunie, 1912, Berlin, Germania
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor
OPERE CELEBRE: O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Năpasta, D-ale carnavalului
4.0633484162896 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.06 (221 Votes)


La 1 februarie 1852, în satul Haimanale (astăzi I. L.Caragiale), judeţul Dâmboviţa, România, s-a născut Ion Luca Caragiale. A fost fiul lui Luca Caragiale şi al Ecaterinei. A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.

In perioada 1859-1860 tatăl viitorului dramaturg şi prozator, activeaza in postul de avocat la Ploieşti, unde s-a stabilit cu toata familie. Ion învaţă primele slove cu dascălul Haralambie de la Biserica Sfantul Gheorghe.

Intre anii 1860-1864 urmeaza cursurile Scolii Domnesti din Ploieşti (clasele II—IV). La limba română are ca dascăl pe Basiliu Dragosescu, căruia, peste ani, îi poartă un deosebit respect. "În trei ani m-a învăţat, cu litere străbune, limba românească câtă o ştiu până în ziua de azi, că, mai mult, după el, nici n-am mai avut unde învaţă”.

In perioada 1864-1867 urmeaza si absolveste trei ani la gimnaziul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti, primul an absolvindu-l in particular.

Intre anii 1868-1870 este înscris la Conservatorul din Bucureşti, clasa de "declamaţie şi mimică" a unchiului său, Costache Caragiale. Îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, sufleur în trupă lui Pascaly.



De la 20 iunie 1870 până la 24 octombrie, activeaza ca copist la Tribunalul Prahova. Intre anii 1871-1872 devine doilea sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Intre anii 1873-1875 apar primele încercări literare publicate în revista "Ghimpele", sub pseudonimul "Car" sau "Palicar". Cu numele întreg semnează, pentru prima oară, în "Revista Contemporană", poemul "Versuri".

In perioada 1876-1877 il gasim corector la ziarul "Unirea democratică". Scoate "Claponul" şi împreună cu Frederic Damé, "Naţiunea română".

Publica fara semnatura intre anii 1877-1878 în "România liberă" seria de foiletoane "Cercetare critică asupra teatrului românesc". La propunerea lui Eminescu, începe colaborarea la "Timpul". Se reprezintă tragedia în versuri "Romainvinsa", de D. Parodi, tradusă de I. L. Caragiale.

La 18 ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti, are loc prima reprezentaţie a comediei "O noapte furtunoasă". Piesa este publicată în "Convorbiri literare". În acelaşi an, în cercul literar al "Junimii", citeşte "Conu Leonida în faţă cu reacţiunea" şi un număr de "Aforisme".



In 1881 Părăseşte ziarul "Timpul". Este numit de V. A. Urechia, Ministrul Instrucţiei Publice, revizor şcolar în judeţele Suceava şi Neamţ, iar in 1882 revizor şcolar în Arges-Valcea.

In 1884 se joacă în premieră opera-bufa "Hatmanul Baltag", scrisă în colaborare cu Iacob Negruzzi. Este funcţionar la Regie, unde o cunoaşte pe Maria Constantinescu. La aniversarea "Junimii" citeşte, pe data de 6 octombrie, "O scrisoare pierdută". Prima reprezentaţie a comediei are loc la 13 noiembrie la Teatrul Naţional din Bucureşti.

In 1885 se naşte fiul sau lui Mateiu Caragiale. Are loc premiera comediei "D-ale carnavalului" (un juriu prezidat de V. Alecsandri, o distinge cu un premiu). Colaborează cu articole la "Voinţa naţională".

In 1888 este numit Director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Se casatoreste in 1889 cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly. La "Editura Socec", apare volumul "Teatru", prefaţat de Titu Maiorescu. La moartea lui Eminescu, publică în "Constituţionalul", necrologul "În Nirvana". Face parte din Comitetul de ridicare a unui monument în memoria marelui poet.

In 1890 are loc prima reprezentaţie a dramei "Năpasta".

In 1891 Academia Romană respinge propunerea de acordare a Premiului Heliade-Radulescu volumelor "Teatru" şi "Năpasta", după discursul duşmănos al lui Dimitrie A. Sturdza, care-l acuză pe Caragiale de imoralitate şi de calomnierea valorilor naţionale.



In 1892 are loc ruperea legăturilor cu cercul "Junimea", ruptură marcată de conferinţa ţinută de scriitor la Ateneu, "Gâşte şi găşti literare", şi de articolul "Douanote", în care îl acuză pe Titu Maiorescu de falsificarea textelor eminesciene.

In 1893 se lanseaza prima serie a revistei umoristice bisăptămânale "Moftul român", pe care o scoate împreună cu Anton Bacalbasa. I. L. Caragiale conferenţiază la "Clubul Muncitorilor". Se naşte fiul său, Luca.

In anul 1894 apare revista "Vatra", condusă de Ioan Slavici, George Coșbuc şi Caragiale. I se naşte o fiică, Ecaterina. In 1895 conduce pentru câteva luni restaurantul gării Buzău (anterior deschisese, în asociaţie, o berărie în Bucureşti).

Din anul 1896 Colaborează la "Ziua" (organ al Partidului radical). Apare volumul "Schiţe uşoare". Conduce suplimentul literar al ziarului "Epoca".

Publica in 1897, in "Biblioteca pentru toţi", "Notiţe şi fragmente literare". In 1899 ocupă postul de registrator-sef în Administraţia Regiei Monopolurilor Statului. Tot din acest an incepe seria de "Notiţe critice" din "Universul".

In anul 1900 face parte din Comitetul sărbătoririi semi-mileniului lui Gutenberg, cu acest prilej ţinând un cuvânt aniversar, în care pune în lumină rolul pe care-l au tipografii în cultură. In anul urmator, in 1901, este sărbătorit, într-un cerc de prieteni, cu prilejul a 25 de ani de activitate literară (eveniment marcat printr-un unic şi original număr de revista intitulat: "Caragiale"). Apariţia celei de-a doua serii a "Moftului român", precum şi a volumului "Momente".

In 1902 câştigă procesul de calomnie pe care I. L. Caragiale l-a intentat lui C. A. Ionescu-Caion, care-l acuzase că a plagiat "Năpasta" după autorul maghiar Istvan Kemeny, scriitor inexistent. Pentru a doua oară Academia refuză să-l premieze (este prezentat volumul "Momente").



In 1904 călătoreşte în Italia şi Franţa, iar in 1905 se stabileşte la Berlin. Se împrieteneşte cu Paul Zarifopol, ginerele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Proiectul unei noi piese: "Titirca, Sotirescu & C-ia".

In 1906 publică în ziarul anti-monarhic "Protestarea", la 28 iunie, satira în versuri "Mare actor! Mari gogomani".

In 1907 in ziarul "Die Zeit" din Viena apare prima parte din articolul "1907", din primăvara până-n toamnă, publicat integral în ţară, sub forma unei broşuri. Pe aceeaşi temă, fabulele din "Convorbiri", iar in 1908 la "Editura Minerva" apar cele trei volume de "Opere complete". In 1910 la "Editura Adevărul", se tipăreşte ultimul volum al lui I. L. Caragiale, "Schiţe nouă".

In 1912 refuzã sărbătorirea sa, organizata de Emil Gârleanu, ca presedinte al Societăţii scriitorilor români, cu prilejul jubileului de 60 ani, pretextand un acces de sciatica. La 31 ianuarie, festivalul de la Teatrul Comedia, sub patronajul si cu participarea principesei Maria, dat în cinstea lui Caragiale. A doua zi, o sezatoare literara la Constanta, în acelasi scop. Scriitor "jubilat" raspunde la numeroasele urări primite din ţară si din strainatate; lui Teodor Rădulescu, în tinerele membru al Societăţii ,"Românismul", prezidate de Hasdeu, iar în acel moment director al Casei de depuneri, îi scrie, printre altele: „Trăiască frumoasa si cumintea limba româna! Fie în veci păstrată cu sfintenie aceasta scumpa Carte-de-boierie a unui neam calit la focul atator încercãri de pierzarel". In martie, scriitorul refuza subscripţia publica propusa de prof. C. Rădulescu-Motru, pentru a i se oferi o recompensa naţională. La 1 aprilie, Viata româneasca publica un grup de 13 poezii ale lui Mateiu Caragiale, constituind debutul sau literar, poeziile au fost prezentate revistei chiar de catre Caragiale, venit în ţară în acest scop, incident între tata si fiu, care cerea să fie propus ca sef de cabinet.

În zorii zilei de 9/22 iunie, Caragiale moare subit, în locuinţa de la Schöneberg-Berlin. Rămăşiţele pamânteşti sunt expuse în capela cimitirului protestant din Erster Schöneberger Friedhof si depuse provizoriu, la 14/27 iunie, în cavoul capelei, în prezenta familiei, a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Barbu S. Delavrancea si Alexandru Vlahuță. N.L. Costaki protesteaza într-un articol aparut în ziarul La Politique, Bucuresti, 19 iunie, ca s-a jucat la Paris, la Variétés, sub rolul "Un soir de Paques", legende roumaine en 1 acte de Albert Keim si Alfred Gragnon, în gen "Grand Guignol", dupa Faclia de Paste a lui Caragiale (cu de Max în rolul titular!). Un protest similar aparuse de acelasi în ziarul parizian Gil Blas. Ministerul de lnteme deschide un credit de 22 000 lei pentru aducerea trupului în ţară si înmormîntare. Ordinea, oficiosul conservator-democrat, deschide o subscripþie pentru ridicarea unui monument în Bucuresti. Teatrul National din Bucuresti îsi inaugureaza stagiunea cu "Săptămâna Caragiale", de la 1 la 7 septembrie. Sicriul cu rămăşiţele mortuare este adus în ţară la 18 noiembrie, depus în aceeasi zi la biserica Sf. Gheorghe si urmat de prieteni pana la locul de veci, din cimitirul Srban-voda, în ziua de joi, 22 noiembrie (astazi cimitirul Bellu), alături de Mihai Eminescu şi George Coșbuc.



Tags: biografie viata date informatii cronologie Membrii societatii Junimea Nasteri în 1852 Decese 1912 Aniversari 1 februarie Poeți români Dramaturgi romani Nuvelisti romani Referat

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 45067