NAȘTEREA

La 21 mai 1880, în București, România, s-a născut Ion Nae Theodorescu, cel care avea să fie cunoscut mai târziu ca Tudor Arghezi. A fost un scriitor român recunoscut pentru contribuția sa în dezvoltarea liricii românești. Proveniența pseudonimului de Arghezi este explicată de însuși scriitorul, care susținea că provine din vechiul nume al Argeșului, și anume Argeșis. Alți critici au afirmat că pseudonimul său este format din unirea numelor a doi mari sfinți eretici, Arie și Geza.

EDUCAȚIA

În perioada 1887-1891, sub îndrumarea dascălului Nicolae Abramescu, urmează cursurile școlii primare "Petrache Poenaru". Între anii 1891-1896 urmează cursurile gimnaziului "Dimitrie Cantemir", după care cele ale liceului Sf. Sava din București.

DEBUTUL ȘI OPERA

În anul 1896 la 30 iunie debutează în ziarul Liga ortodoxă, condus de Alexandru Macedonski cu poezia "Tatăl meu", semnând Ion Theo. La cenaclul lui Macedonski se împrietenește cu Gala Galaction. În 1927 publică cu mare întârziere, primul său volum de poezii intitulat "Cuvinte potrivite".

În 1929 apare prima sa carte în proză intitulată "Icoane de lemn". 

În 1931 apare "Flori de mucigai", care împreună cu "Poarta neagră", tratează anii de detenție. Tot în acest an începe o ramură nouă în creația scriitorului, dedicată copiilor începând cu volumul în proză "Cartea cu jucării", continuând cu volume știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanța". Ulterior apare romanul "Ochii maicii Domnului" (1934), "Versuri de seară" (1935), romanul "Cimitirul Buna-Vestire" (1936), "Hore" (1939), romanul "Lina" (1942).

În 1943 Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică în special pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. 

În 1952 Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București".

ATIVITATEA LITERARĂ ȘI CARIERA

Între anii 1897-1899 semnează sub pseudonimul Ion Th. Arghezi versuri și poeme în proză pe care le publică în "Revista Modernă" și "Viața nouă". Se angajează ca laborant la fabrica de zahăr Chitila în urma unui examen de chimie, întrerupându-și studiile.

În perioada 1900-1904, îl găsim călugăr la mănăstirea Cernica. Mai târziu în romanele sale va mărturisi că nu era prea atras de monahism. Se pare că a ales această orientare din comoditate și pentru că unul din unchii săi era înalt ierarh. Va parodia cu sarcasm această perioadă a vieții sale în romanul Cimitirul Buna Vestire.

În 1904 împreună cu Vasile Demetrius înființează revista "Linia Dreaptă", care după doar cinci ediții și-a încetat apariția.

În 1928 îl găsim director al noul înființatului ziar "Bilete de papagal".

VIAȚA PERSONALĂ

Între 1905 i se naște primul copil, Eliazar Lotar Teodorescu, dintr-o relație cu Constanța Zissu. Acesta pleacă în Franța, la Paris pentru a reglementa situația micuțului și pentru a-l recunoaște cu acte în regulă. Cei trei merg apoi în Elveția în orașul universitar Fribourg la mănăstirea Cordelierilor. Aici a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, însă pleacă la Geneva din cauza insistențelor de a deveni catolic. La Geneva pentru a-și asigura traiul lucrează într-un atelier pentru dinți de aur, inele și capace de ceasornic. Continuă să scrie poezii și asistă la cursurile Universității din Geneva, unde nu putea să adere din lipsa Bacalaureatului. A încercat să locuiască o vreme la Londra pentru a învăța limba engleză, însă în 1909 îl găsim în Italia muncind din greu pentru a se întreține.

În anul 1910 revine în țară, unde începe o activitate literară prolifică, publicând versuri, pamflete și articole polemice în revistele "Viața literară", "Viața socială", "Facla", "Teatru", "Rampa", dar și în revista "Cronica", în colaborare cu Gala Galaction. Începând cu 1912 începe să publice sub pseudonimul Tudor Arghezi, o combinație cu numele de familie al tatălui, Theodorescu.

La 5 noiembrie 1915, Tudor Arghezi se căsătorește cu Paraschiva Burda. Cei doi au avut împreună doi copii, pe Mitzura (1924) și pe Barutu (1925).

În 1966, rapusă de cancer, se stinge din viață soția sa Paraschiva.

DETENȚIA

În anul 1919, după sfârșitul Primului Război Mondial, Tudor Arghezi este întemnițat împreună cu alți 11 scriitori și ziariști printre care și Ioan Slavici. Aceștia au fost închiși la Penitenciarul Văcărești, sub acuzația de trădare și colaboraționism cu privire la pronunțarea în favoarea neutralității României din Primul Război Mondial. Aceștia sunt eliberați în 1920 prin decret regal.

La 30 septembrie 1943, apare excepționalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german Von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București, apoi în lagărul de la Tg. Jiu.

În 1944 este eliberat, odată cu instaurarea regimului comunist, care a încercat să-l dea de partea sa, oferindu-i în 1946 Premiul Național de poezie. Arghezi nu răspunde acestei atenții, ba mai mult critică regimul comunist, spunând că "trebuie să ceri autorizație ca să scrii".

CENZURA

În 1948 atitudinea sa este pedepsită printr-un articol al lui Sorin Toma publicat în "Scânteia", intitulat "Poezia putrefacției sau Putrefacția poeziei", în care Arghezi este desființat și terfelit, iar imediat după aceasta este interzis. Cărțile îi sunt retrase din librării, tipografia de la Mărțișor este devastată, iar scriitorul este pe punctul de a-și pierde și locuința. Arghezii se retrage din viața publică la căsuța lui de la Mărțișor, unde supraviețuiește cu greu din vânzarea cireșelor.

Din 1952, la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este reabilitat progresiv. Este ales membru al Academiei Române. Este sărbătorit ca poet național la vârsta de 80 și 85 de ani. Asemenea lui Mihail Sadoveanu s-a bucurat de privilegii în regimul comunist, scriind poezii pe placul autorităților.

PREMII ȘI DISTINCȚII

I se acordă în 1946, Premiul Național de poezie.

În 1952 este distins cu Premiul Național pentru Literatură și Ordinul Meritul Cultural.

În 1965 i se acordă Premiul Internațional "Johann Gottfried von Herder". 

MOARTEA

În 1967, la 14 iulie, se stinge din viață și Tudor Arghezi. Au loc funeralii naționale, poetul fiind înmormântat în grădina casei din str. Mărțișor.

Ca curent literar, Arghezii a fost încadrat în Simbolism, Modernism și Poporanism, iar ca specie literară a abordat poezia lirică, ficțiunea, satira, pamfletul și literatura pentru copii. Opera sa a fost influențată de scriitori precum Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann, iar la rândul său a influențat scriitori precum Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu. Tudor Arghezi a avut o contribuție literară de peste 70 de ani.