La 21 mai 1880, in Bucuresti, Romania, s-a nascut Ion Nae Theodorescu, cel care avea sa fie cunoscut mai tarziu ca Tudor Arghezi. A fost un scriitor roman recunoscut pentru contributia sa in dezvoltarea liricii romanesti. Provenienta pseudonimului de Arghezi este explicata de insusi scriitorul, care sustinea ca provine din vechiul nume al Argesului, si anume Argesis. Alti critici au afirmat ca pseudonimul sau este format din unirea numelor a doi mari sfinti eretici, Arie si Geza.
In perioada 1887-1891, sub indrumarea dascalului Nicolae Abramescu, urmeaza cursurile scolii primare "Petrache Poenaru".
Intre anii 1891-1896 urmeaza cursurile gimnaziului "Dimitrie Cantemir", dupa care cele ale liceului Sf. Sava din Bucuresti.
In anul 1896 la 30 iunie debuteaza in ziarul Liga ortodoxa, condus de Alexandru Macedonski cu poezia "Tatal meu", semnand Ion Theo. La cenaclul lui Macedonski se imprieteneste cu Gala Galaction.
Intre anii 1897-1899 semneaza sub pseudonimul Ion Th. Arghezi versuri si poeme in proza ce le publica in "Revista Moderna" si "Viata noua". Se angajeaza ca laborant la fabrica de zahar Chitila in urma unui examen de chimie, intrerupandu-si studiile.
In perioada 1900-1904, il gasim calugar la manastirea Cernica. Mai tarziu in romanele sale va marturisi ca nu era prea atras de monahism. Se pare ca a ales aceasta orientare din comoditate si pentru ca unul din unchii sai era inalt ierarh. Va parodia cu sarcasm aceasta perioada a vietii sale in romanul Cimitirul Buna Vestire.
In 1904 impreuna cu Vasile Demetrius infiinteaza revista "Linia Dreapta", care dupa doar cinci editii si-a incetat aparitia.
Intre 1905 i se naste primul copil, Eliazar Lotar Teodorescu, dintr-o relatie cu Constanta Zissu. Acesta pleaca in Franta, la Paris pentru a reglementa situatia micutului si pentru a-l recunoaste cu acte in regula. Cei trei merg apoi in Elvetia in orasul universitar Firbourg la manastirea Cordelierilor. Aici a scris poezii si a participat la cursurile Universitatii Firbourg, insa pleaca la Geneva din cauza insistentelor de a deveni catolic. La Geneva pentru a-si asigura traiul lucreaza intr-un atelier pentru dinti de aur, inele si capace de ceasornic. Continua sa scrie poezii si asista la cursurile Universitatii din Geneva, unde nu putea sa adere din lipsa Bacalaureatului. A incercat sa locuiasca o vreme la Londra pentru a invata limba engleza, insa in 1909 il gasim in Italia muncind din greu pentru ase intretine.
In anul 1910 revine in tara, unde incepe o activitate literara prolifica, publicand versuri, pamflete si articole polemice in revistele "Viata literara", "Viata sociala", "Facla", "Teatru", "Rampa", dar si in revista "Cronica", in colaborare cu Gala Galaction. Incepand cu 1912 incepe sa publice sub pseudonimul Tudor Arghezi, o combinatie cu numele de familie al tatalui, Theodorescu.
La 5 noiembrie 1915, Tudor Arghezi se căsătoreşte cu Paraschiva Burda. Cei doi au avut imreuna doi copii, pe Mitzura (1924) si pe Barutu (1925)
In anul 1919, dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, Tudor arghezi este intemnitat impreuna cu alti 11 scriitori si ziaristi printre care si Ioan Slavici. Acestia au fost inchisi la Penitenciarul Vacaresti, sub acuzatia de tradare si colaborationism cu privire pronuntarea in favoarea neutralitatii Romaniei din Primul Razboi Mondial. Acestia sunt eliberati in 1920 prin decret regal.
In 1927 publica cu mare intarzaiere, primul sau volum de poezii intitulat "Cuvinte potrivite", iar in 1928 il gasim director al nou infiintatului ziar "Bilete de papagal". In 1929 apare prima sa carte in proza intitulata "Icoane de lemn".
In 1931 apare "Flori de mucigai", care impreuna cu "Poarta neagra", trateaza anii de detentie. Tot in acest an incepe o ramura noua in creatia scriitorului, dedicata copiilor incepand cu volumul in proza "Cartea cu jucarii", continuand cu volume stiute de scolari: "Cantec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta". Ulterior apare romanul "Ochii maicii Domnului" (1934), "Versuri de seara" (1935), romanul "Cimitirul Buna-Vestire" (1936), "Hore" (1939), romanul "Lina" (1942).
In 1943 Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informatia zilei") publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacand pe ambasadorul german Von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti, apoi in lagarul de la Tg. Jiu.
In 1944 este eliberat, odata cu instaurarea regimului comunist, are a incercat sa il dea de partea sa, oferindu-i in 1946 Premiul National de poezie. Arghezi nu raspunde acestei atentii, ba mai mult critica regimul comunist, spunand ca "trebuie sa ceri autorizatie ca sa scrii".
In 1948 atitudinea sa este pedepsita printr-un articol al lui Sorin Toma publicat in "Scanteia", intitulat "Poezia putrefactiei sau Putrefactia poeziei", in care Arghezi este desfiintat si terfelit, iar imediat dupa aceasta este interzis. Cartile ii sunt retrase din librarii, tipografia de la Martisor este devastata, iar scriitorul este pe punctul de a-si pierde si locuinta. Arghezii se retrage din viata publica la casuta lui de la Martisor, unde supravetuieste cu greu din vanzarea cireselor.
Din 1952, la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este reabilitat progresiv. Este ales membru al Academiei Romane, este distins cu Premiul National pentru Literatura si Ordinul Meritul Cultural. Este sarbatorit ca poet national la varsta de 80 si 85 de ani. Asemeni lui Mihail Sadoveanu s-a bucurat de privilegii in regimul comunist, scriind poezii pe placul autoritatilor. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cantare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti".
In 1965 i se acorda Premiul International "Johann Gottfried von Herder", iar in 1966 rapusa de cancer, se stinge din viata sotia sa Paraschiva.
Un an mai tarziu, in 1967, la 14 iulie, se stinge din viata si Tudor Arghezi. Au loc funeralii nationale, poetul fiind inmormantata in gradina casei din str. Martisor.
Ca curent literar, Arghezii a fost incadrat in Simbolism, Modernism si Poporanism, iar ca specie literara a abordat poezia lirica, fictiunea, satira, pamfletul si literatura pentru copii. Opera sa a fost influentata de scriitori precum Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann, iar la randul sau a influentat scriitori precum Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu. Tudor Arghezi a avut o contributie literara de peste 70 de ani.