1879 16 aprilie este data nasterii prozatorului, memorialistului si traducatorului Gala Galaction (pseudonimul lui Grigore Pisculescu), in comuna Didesti, jud. Teleorman. Fiul lui Nicolae Pisculescu, arendas al mosiei Didesti, si al Chiriachiei (nascuta Ostreanu), fiica de preot.
1886-1888 Clasele primare in satul natal.
1888-1890 Continua clasele primare la Rosiorii de Vede.
1890-1898 Urmeaza liceul la Bucuresti, la „Sf. Sava".
1896 Ca elev, redacteaza singur revista poligrafiata “Zig-zag”. Adevaratul debut in "Adevarul ilustrat" (7 oct.), cu schita "Pe terasa". Din aceasta perioada dateaza prietenia de-o viata cu T. Arghezi, N. D. Cocea si V. Demetrius.
1898 Incepe Facultatea de Litere si Filosofie la Bucuresti.
1899 Abandoneaza Facultatea de Litere.
1899-1903 Urmeaza Facultatea de Teologie.
1903 Din acest an, merge la Cernauti, pentru a urma un doctorat in teologie.
1909 Obtine doctoratul in teologie. Reconfirmat in postul de defensor eclesiastic pe care il mai detinuse temporar in 1906. Pe deplin afirmat ca scriitor inca din primul deceniu al secolului, Galaction colaboreaza la mai toate rev. de audienta ale epocii.
1914 Editura "Viata Romaneasca" ii publica primul volum, "Bisericuta din razoare".
1915 Volumul "Bisericuta din razoare" este premiat de Academia Romana.
1915-1916 Conduce el insusi “Cronica” (impreuna cu T. Arghezi).
1918 Il gasim la conducerea revistei “Spicul”.
1919 Acuzat de colaborationism cu ocupantul german, Galaction este destituit din postul de defensor eclesiastic, publicistica devenind principalul sau mijloc de subzistenta. Articole de atitudine socialista si democratica, publicate incepand din acest an in “Socialismul”, “Chemarea”, “Lumea noua”, “Cuvantul liber”, “Luptatorul”, “Avantul” s. a. (o parte incluse in vol. "O lume noua").
1922 Este hirotonit ca preot.
1926 Activeaza ca prof. la Facultatea de Teologie din Chisinau (dupa ce, in acelasi an, i se refuzase o catedra similara la Univ. din Bucuresti). Tot in 1926 merge in pelerinaj la Ierusalim, il inspira vol. "Scrisori catre Simforoza".
1930 Apare "In pamantul fagaduintei", dupa cum impresiile a doua calatorii la Muntele Athos, stau la baza sectiunii "Marile de miazazi" si "Sfantul Munte" din vol. "In gradinile Sf. Antonie". Publicist cu prezenta sustinuta in presa interbelica, Galaction se retrage, in anii razboiului, din prim-planul actualitatii.
1944 Incepand cu acest an se angajeaza activ in viata literara si politica.
1947 Membru al Academiei Romane, Vicepresedinte al S.S.R., academician.
1954 Deputat M.A.N. I se confera Ordinul Muncii clasa I.
1955 Hemiplegie si afazic in urma unei congestii cerebrale, isi petrece ultimii sase ani ai vietii in suferinte atroce, fizice si mai ales morale.
1961 La 8 martie trece in eternitate. Inmormantat, conform dorintei sale, la manastirea Cernica. Opera sa de prozator cuprinde, in principal, nuvelele si povestirile din volumele: "Clopotele din Manastirea Neamtu" (1916), "De la noi la Cladova" (1924), "Caligraful Tertiu" (1929), "Nuvele si schite" (1934) si romane: "Roxana" (1930), "Papucii lui Mahmud" (1932, Premiul S.S.R.), "Doctorul Taifun" (1933), "La raspantie de veacuri" (2 vol., 1935). A lasat un amplu "Jurnal", publicat postum in trei vol. masive (1973-1980). Galaction este si autorul unui mare numar de lucrari cu caracter teologic. A tradus singur "Noul Testament" (1927) si, in colaborare cu preotul V. Radu, "Biblia" (1938). Galaction si-a strans publicistica in mai multe vol.: "La tarmul marii" (1916), "O lume noua" (1919), "Raboji pe bradul verde" (1920), "Toamne de odinioara" (1924), "Mangalia" (1947), "Oameni si ganduri din veacul meu" (1955), a scris o biografia "Eminescu" (1914), o carte despre Vlahuta (1944) si a tradus din Shakespeare si Anatole France.
Desi a continuat sa scrie pana dupa al doilea razboi mondial, Galaction apartine, ca scriitor, epocii dinaintea primului. Piesele de rezistenta ale operei sale, cele care-i asigura si-i definesc locul in literatura romana, sunt nuvelele si povestirile scrise in intervalul 1902-1910.
