1943 La 20 iulie, Copaceni, jud. Balti, Basarabia, s-a nascut scriitorul, publicistul, textierul si omul politic Adrian Paunescu (nascut Adrian Paun). Fiul lui Constantin Paunescu si al Floarei, invatatori, de descendenta olteana.
1960 Incheie studiile liceale la Bucuresti, incepute la Craiova. La 1 mai debuteaza ca poet in revista "Luceafarul".
1963 Pana in acest an il gasim corector la Bucuresti si Oradea.
1963-1968 Student la Facultatea de Limba si Literatura romana a Universitatii din Bucuresti.
1965 Debut editorial cu vol. "Ultrasentimente". „Cel mai tanar poet al acestei republici" isi schita atunci un portret ce avea sa se definitiveze in cartile de mai tarziu: cantaret, prin excelenta, al Cetatii, intr-o poezie discursiva, patetica, expresie a unui vitalism frenetic si al unei mari capacitati de metaforizare. "Mieii primi" (1967) si mai ales "Fantana somnambula" (1968) accentueaza aceste trasaturi.
1966-1968 Lucreaza la revista "Amfiteatru".
1968 I se acorda Premiul Uniunii Scriitorilor.
1968-1970 Ocupa diverse functii redactionale la "Romania literara".
1970 A publicat si un mic vol. de proza fantastica si satirica, sub titlul "Cartile postale ale mortii". Paunescu a devenit o figură importantă in mass-media romaneasca. Cenaclul Flacara si revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atractie indiscutabila asupra tineretului si a vietii publice din Romania, datorita combinatiei de idei de stanga, de inspiratie occidentala si de nationalism. Numerosi muzicieni din genurile rock si folk pe care autoritatile comuniste ii puteau considera „subversivi” au fost lansati sau promovati de Paunescu prin recenzii ori prin introducerea lor in Cenaclul Flacara.
1970-1972 In aceasta perioada ocupa diverse functii redactionale la ''Luceafarul''.
1971 ''Istoria unei secunde'', al carui prim tiraj este topit de cenzura, imbogateste registrul liric cu subliniate note ironic-sarcastice, dezvoltand descinderile spre parabola si poezia gnomica, prezente si in vol. imediat anterioare. O oarecare vointa de disciplinare a discursului prin apelul la forma fixa a sonetului se observa in ''Repetabila povara'' (1974) si indeosebi "Pamantul deocamdata" (1977), o data cu largirea extrema a campului tematic pana la ilustrarea evenimentului imediat, intr-o versificatie adeseori superficiala, in care jurnalistica face o serioasa concurenta poeziei, agravand diferentele de nivel prezentate pe parcursul intregii opere. Aceleasi observatii sunt valabile, in mare, si pentru versurile din tot mai masivele volume "Manifest pentru sanatatea pamantului" (1980), "Iubiti-va pe tunuri" (1981), "Rezervatia de zimbri" (1982), "Totusi, iubirea" (1983); "Locuri comune" (1986), "Viata mea e un roman" (1987), "Intr-adevar" (1988), "Sunt un om liber" (1989).
Tomurile de versuri tiparite dupa 1989 - "Poezii cenzurate" (1990), dar mai ales "Romaniada", "Noaptea marii betii", "Bieti lampagii" (care alcatuiesc "Trilogia carunta", 1993-1994) si "Front fara invingatori" (1995) imping spre pragul cel mai de jos scrisul lui Paunescu, coplesit, pe foarte mari suprafete, de versificatia ocazional-jurnalistica. Paunescu este si autorul unor carti de interviuri si reportaje: "Sub semnul intrebarii" (1971, ed. adaugita in 1979) si "Lumea ca lume" (1973). Insemnari de calatorie in "De la Barca la Viena si inapoi" (1982).
1973-1985 Redactor-sef al revistei "Flacara".
1973-1985 Conduce cenaclul „Flacara".
1977-1981 La ideea lui Dumitru Popescu, realizează la Televiziunea Romana un ciclu de emisiuni de descoperire si valorificare a potentialului creator cultural national („Antena va aparține”, „Antena Cantarii Romaniei”, „Gala Antenelor”, „Descoperirea Romaniei”, „Redescoperirea Romaniei”, etc.)
1982 Apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacara in concert”, iar in 1983, este realizata, fara a putea fi cuprinse decat putine filmari, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacara - "Te salut, generatie in blugi”, interzisa imediat de autoritati. In urma unor incidente inregistrate la un concert al Cenaclului Flacara la Ploiesti, activitatea cenaclului este interzisa pana in 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte conditiilor meteo (furtuna) care au facut sa fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul, iar pe de alta parte faptului ca unii participanti au profitat de aceasta ocazie si au creat o busculada, soldata, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tacere de catre autoritatile comuniste.
1985-1989 Numele sau nu a mai putut aparea pe posturile de radio si televiziune, masura restrictiva care continuă pana in 1992.
1986 Sculptorul Deac a executat bustul lui Paunescu (pastrat cu discretie in casa poetului).
1990 Din acest an activeaza ca director al ziarelor "Vremea" si "Totusi iubirea". La 7 mai infiinteaza Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Visan si al fotbalistului Ilie Balaci. In cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu sustine concerte de mare succes, in tara si dincolo de actualele granite, in special la Chisinau. O parte din activitatea de exceptie a Cenaclului „Totusi iubirea” (690 de manifestari, pana la 25 mai 2000) se regaseste in seria de casete audio si video editate de Fundatia Iubirea, intre 1995 si 1999.
1992 Vicepresedinte al Partidului Socialist al Muncii (fost P.C.R.). Participa, in calitate de invitat, la emisiuni TV pe teme politice si culturale, la TVR1, TVR 2, Antena 1, Tele 7 abc, Pro TV, Tv Sigma, Super Nova din Bucuresti, Tele + si Cinemar Baia Mare, TV-Valcea, TV-Deva, TerraSat Craiova, Dags TV Petrosani, TV Slobozia, TV Bacau, TV Lugoj, Terra Sat Resita, Cony Sat Tulcea si alte posturi locale de televiziune, la Radio Romania, Radio 21, Radio 2M+, Radio Total, Radio Blue Jeans Slobozia, Europa Libera etc.
1992-1996 In aceasta perioada este senator.
1993-1996 Reprezentant al Romaniei in Consiliul Europei.
1999 Bustul poetului, executat de artistul Rodion Gheorghita este asezat in centrul localitatii Slatioara (Valcea), in acelasi complex statuar cu Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu si prozatorul Dinu Sararu.
2003 In iulie Adrian Paunescu a fost decorat de presedintele Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, cu "Ordinul National Steaua Romaniei", in grad de Cavaler. La implinirea varstei de 67 de ani i s-a acordat „Meritul academic” pentru creatia literara si pentru sustinerea proiectelor Academiei Romane.
Din creatia lui Paunescu mai fac parte: "Aventurile extraordinare ale lui Hap si Pap" (1970), "Viata de exceptii" (1971), "Istoria unei secunde" (1971), "Lumea ca alta lume" (1973), "Poezii de pana azi" (1978), "Iubiți-vă pe tunuri" (1981), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984), "Manifest pentru mileniul trei" - volumul 2 (1986), "Locuri comune" (1986), "Infractiunea de a fi" (1996), "Tragedia națională" (1997), "Deromanizarea Romaniei" (1998), "Cartea Cartilor de Poezie" (1999), "Meserie mizarabila, sufletul" (2000), "Mastile insingerate" (2001), "Nemuritor la zidul mortii" (2001), "Pana la capat" (2002), "Liber sa sufar" (2003), "Din doi in doi" (2003), "Eminamente" (2003), "Cartea Cartilor de Poezie" (2003, editie revazuta, adaugita si actualizata), "Intoarcerea pe Atlantida" (2003), "Logica avalansei" (2005), "Antiprimavara" (2005), "Muguri pe ruguri" (2005), "Ninsoarea de adio" (2005), "Inca viu" (2005/2008), "Un om pe niste scari" (2006), "De mama si de foaie verde" (2006), "Copaci fara padure" (2006), "Lehamite" (2006), "Doamne, ocroteste-i pe romani !" (2006), "Suntem pe mana unor nebuni" (2006/2008), "Vagabonzi pe plaiul mioritic" (2007), "Ruga pentru parinti" (2007-2008), "Libertatea de unica folosinta" (2007), "Poezia patriotică in luptă cu homunculii" (2009), "Vinovat de iubire" (2010), "Ultima noapte pe Atlantida", Poezii vechi si noi" (2010).
2010 La 5 noiembrie, la București, scriitorul roman Adrian Paunescu trece in nefiinta, dupa o perioada in care a fost macinat de o boala incurabila.
