1819 La 17 martie s-a nascut Alecu Russo, intr-un “sat frumos, raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bacului, cu un par mare in mijloc” (Amintiri). Numele acestui sat ar fi, dupa unii cercetatori, Prodanesti, dupa altii - Straseni.
Scriitorul se va semna la inceput Rusu, iar dupa 1853 Russu, scrierile sau corespondenta in limba franceza sunt semnate Rousso; forma Russo apare si ea in unele scrisori si ca semnatura a unor lucrari publicate in revista "Romania literara", dar s-a impus datorita lui V Alecsandri, care a folosit-o consecvent si de la care au preluat-o Al. Odobescu, B. P Hasdeu si alti scriitori.
1829 Pleaca la studii in Elvetia, la institutul lui Francois Naville, situat la Vernier, langa Geneva, scoala ce se bucura de un bun renume international.
1835 Toamna paraseste Elvetia, indreptandu-se spre Viena, pentru studii de comert.
1836 In noiembrie se indreapta spre tara, fiind expulzat din Austria, ca suspect politic. La o perchezitie se gasisera asupra lui doua incercari poetice in limba franceza, in spirit revolutionar.
1836-1841 Ajuns in tara, se stabileste la mosia parinteasca Negrisoara, de unde isi viziteaza deseori prietenii la Iasi si face excursii prin regiunea Neamt.
1840 Alcatuieste in limba franceza primele sale lucrari, dar ele nu vor fi tiparite decat postum. "La pierre du tilleul" (Piatra Teiului), "Le rocher du corbeau" (Stanca Corbului) in gazeta "La voix de Roumanie", nr. 1, din 1863. Tradusa de V. Alecsandri, apare in "Foaia societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina", din 1863. "Iassy et ses habitans en 1840", in "Scrieri", editia Academiei Romane din 1908; tradusa apoi de C. Margaritescu in 1909, apoi de M. Sadoveanu care a publicat-o, in 1912, in "Viata romaneasca". "Studii nationale", in "Foaia societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina", din 1868 (nr. 6-7).
1841 In 4 octombrie, este numit asesor la Piatra-Neamt. Din cele doua cereri adresate domnitorului in acest scop, se intelege ca intervenise o ruptura intre el si familia sa (“... pierdut in tara mea, fara nici o sursa de trai, fara protectie sau sprijin, fara speranta din partea familiei mele, de care mai multe circumstante ma vor separa pentru totdeauna”).
1842 In mai scrie "Palatul lui Duca-Voda", aparuta postum in revista "Columna lui Traian", din 1874, nr. 1, unde a fost trimisa de V. Alecsandri, caruia ii era adresata, sub forma de scrisoare.
1844 In 14 iunie, fiind indepartat din slujba de asesor, paraseste Piatra-Neamt si se stabileste la Iasi. In octombrie se duce la Galati, spre a-si veghea tatal, aflat pe moarte. Mama ii murise de holera sau poate de ftizie, inca de pe cand era copil.
1845 Participa la reuniunile de la Manjina (mosia familiei Negri) unde se intalneau tineri din Muntenia si Moldova (Alecsandri, Balcescu, I. Ghica, Negruzzi, Kogalniceanu etc.) discutand probleme politice si culturale.
1846 La 11 ianuarie are loc reprezentatia piesei sale "Bacalia ambitioasa", comedie-vodevil intr-un act. Publica, in "Albina romaneasca", articolul "Critica criticii", drept raspuns la comentariile lui D. Gusti pe marginea piesei sale. Aceasta este prima sa lucrare tiparita antum. La 25 februarie i se prezinta o a doua piesa, "Jignicerul Vadra" sau "Provincialul la Teatrul National", drama-farsa intr-un act. Manuscrisele ambelor piese s-au pierdut.
La 26 februarie autoritatile, apreciind ca piesa “ataca oranduiala publica si intocmirea tarii”, hotarasc “arestuirea tulburatorilor” si trimiterea lor in surghiun: Russo, la schitul Soveja, iar actorii la manastirea Casin.(“Sa se inchida Alecu Russo ca un razvratitor al oranduielii publice in tara sa; sa se privegheze zi si noapte de catre doi jandarmi destoinici si nemitarnici, sa se tie la cea mai aspra popreala fara a i se da de scris sau a primi el scrisori, si a se aseza pe hrana de fasole si pe canon de rugaciuni, spre a-si veni la pocainta si la ispasania pacatelor”.) In tot acest timp a tinut un jurnal in limba franceza intitulat Sauvigea, tiparit postum, in "Revista romana" din 1863 (vol. al III-lea) in traducerea lui Odobescu. La 4 aprilie ia sfarsit exilul sau la Soveja. Acum, sau poate ceva mai tarziu, a scris si studiul "Poezia poporala", in care se pomeneste pentru prima oara de Miorita (culeasa de Russo la Soveja). A aparut postum in "Foaia societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina", din 1863 (nr. 8-10).
Tot in aceasta perioada a alcatuit, probabil, si paralela literara "Decebal si Stefan cel Mare", tiparita, de asemenea postum, in revista citata mai sus. Face o excursie, impreuna cu V. Alecsandri si alti prieteni, la Neamt, Varatic, Agapia.
1848 In februarie interpreteaza la Iasi, alaturi de C. Negruzzi, V Alecsandri, Matei Millo, piesa "Nunta Taraneasca" a lui Alecsandri, spectacol dat in folosul saracilor.
In aprilie, miscarea revolutionara fiind inabusita, ia drumul exilului, spre Bucovina. Se opreste doar cateva zile la familia Hurmuzachi (unde se adunasera mai multi refugiati: C. Negri, V. Alecsandri, Al. Cuza etc.) si apoi pleaca spre Viena, intentionand sa ajunga la Paris. Intalnindu-se cu un grup de revolutionari romani (printre care si Balcescu) ce se intorceau de la Paris, indreptandu-se spre tara, li se alatura, ajungand pana la Bucuresti. Nereusind sa reintre in Moldova, pleaca din nou la drum, oprindu-se in Transilvania.
La Sibiu se intalneste cu alti revolutionari (C. Negri, Iancu Alecsandri) si il cunoaste pe Simion Barnutiu. La 2 mai participa la adunarea de pe Campia Libertatii de la Blaj, unde s-au intalnit romani din Muntenia, Moldova si Transilvania. “Intr-un tinut al Ardealului, se ivi, la 1848, o zi frumoasa pe un camp intins, unde patruzeci de mii de romani sta sa asculte, sub aripile unui steag in trei culori, cuvantul inteligentei ardelene. Moldoveni si munteni, pribegi ai tulburarilor din tara, priveau cu bataie de inima adunarea ostita gramada...” (Cugetari).
In mai-iunie, de la Blaj pleaca la Brasov, unde va semna, alaturi de alti revolutionari, "Printipiile noastre pentru reformarea patriei" si "Proclamatia partidului national catre romani". 15/27 iunie la Lugoj, este prezent la adunarea prezidata de patriotul revolutionar Eftimie Murgu. La 23 iunie se afla din nou la Sibiu, de unde trimite o scrisoare entuziasta lui Balcescu, felicitandu-l pentru succesele repurtate de miscarea revolutionara din Muntenia: “Vivat! Victorie! Sunt mandru de voi ceilalti si gloria revolutiei voastre se rasfrange si asupra noastra si asupra tuturor romanilor! Inca o data, vivat si glorie, viitorul poate sa nu fie pentru noi, dar nu vom dispera fara sa lasam o ultima amintire despre noi!...Traiasca Romania!” La 9 iulie este arestat la Dej, unde poposise, in drum spre prietenii revolutionari din Bucovina. Asupra lui s-au gasit brosuri si foi volante cu caracter revolutionar. In aceeasi zi este dus la Cluj, unde va sta la inchisoare pana in septembrie. Din inchisoare trimite un protest catre contele Vay, comisarul guvernului, si altul catre consiliul de razboi, precum si scrisori catre V. Alecsandri si alti prieteni.
La 26 iulie prietenii ii raspund, aratand ca au intervenit pentru el la Pesta; ii trimit si bani de drum. In inchisoare a redactat si cateva cugetari, publicate postum, de V Alecsandri, in "Foaia societatii pentru literatura si cultura romana in Bucovina", din 1868 (nr. 6-7). Toamna ajunge in Bucovina, la prietenii sai si continua activitatea revolutionara.
1849 La 12/24 ianuarie, ajunge la Viena, de unde mai tarziu pleaca spre Paris, unde se aflau si V. Alecsandri, C. Negri, I. Alecsandri, N. Balcescu etc..
1851 Se reintoarce in Moldova, dupa ce domnitorul Mihail Sturza, dusmanul revolutionarilor, fusese inlocuit cu Gr. Alex. Ghica, ce apartinuse “tarafului” innoitorilor. Acesta il sprijina, oferindu-i un loc de candidat in “divanul apelativ”, de unde a fost mai apoi “Inaintit” la “indatorirea de cileu”, adica de asesor.
In revista "Zimbrul", din Iasi, isi publica in nr. 1, 2, 3, "Studie moldovana", semnand cu pseudonimul Terentie Hora.
1852 Paraseste magistratura, devenind “vechil” (avocat).
1853 Intra in conflict cu instantele judecatoresti si domnitorul hotaraste sa i se ridice “dritul” de avocat. In urma unei plangeri a lui Russo (“... fiind profesia de avocat chipul vietuirii iscalitului”), domnitorul revine asupra hotararii, anuland-o. In "Calendar pe 1853" ii apare scrierea "Holera".
1855 In revista "Romania literara", apar in mai multe numere, "Cugetari". Urmarea lor a aparut postum, in "Revista romana" din 1863, la staruinta lui V Alecsandri. In "Romania literara" mai apar, in acest an, "Amintiri", "Cantarea Romaniei", un necrolog: "Mihai Cuciureanu", o cronica literara despre poetul D. Dascalescu.
In revista "Steaua Dunarii" ii apar, de asemenea, trei articole: unul despre dezrobirea tiganilor, altul despre ardeleni si ultimul, sub forma unei scrisori catre redactie, cuprinzand observatii asupra revistei.
1856 Cumpara mosia Tetcani (Roman) si arendeaza pe cea de la Mircesti. Devine membru in Sfatul administrativ la “Departamentul lucrarilor publice”.
1857 Mosia Tetcani fiind ipotecata pentru 9.000 de galbeni (aproape intreaga ei valoare), Russo nu poate figura ca alegator la Divanurile ad-hoc. Devine procurist al “Bancii Moldovei”.
1858 “Banca Moldovei” ii sechestreaza productia pe 1858 a celor doua mosii; scriitorul se zbate in mari greutati financiare.
1859 In 5 februarie, moare, la Iasi, “de troahna“ (tuberculoza), la putin timp dupa ce i se infaptuise unul din idealurile patriotice pentru care luptase, Unirea Principatelor.
A fost inmormantat la manastirea Barboi, din Iasi, intr-o groapa de caramida, in curtea bisericii. Mai tarziu a fost depus in cripta comuna din interiorul lacasului. Nicio inscriptie nu aminteste de faptul ca acolo se afla osemintele celui care, daruindu-se cu toata fiinta sa luptei pentru dreptate, libertate si unire, s-a socotit “ostasul propasirii”.