1897 La 27 decembrie (dupa alte surse 8 ian. 1898), la Giurgiu, s-a nascut criticul, istoricul literar, filosoful, esteticianul, comparatistul, stilisticianul, memorialistul si poetul roman Tudor Vianu. Fiul medicului primar Alexandru Vianu (veteran al razboaielor din 1877-1878 si 1916-1918) si al Floricai.
1908-1912 Studii gimnaziale la Giurgiu.
1912-1915 Urmeaza Liceul "Gh. Lazar" din Bucuresti.
1916 Debut in "Faclia", cu un articol in apararea lui Macedonski, al carui cenaclu il frecventeaza si la a carui revista ("Literatorul") este, in 1918, redactor.
1919 Licentiat in drept.
Semneaza "Cronica ideilor" in "Sburatorul", dar in acelasi an, intr-un schimb de scrisori cu E. Lovinescu, isi anunta decizia de a renunta la "critica literara activa" curenta, intrucat e interesat de realizarea unor lucrari de o complexa amplitudine ideatica, in care "nu mai faci critica, ci istorie literara estetica, filosofia culturii". A mai colaborat la "Viata Romaneasca", "Gandirea", "Revista Fundatiilor Regale", "Adevarul literar si artistic", "Revista de filosofie", "Vremea", "Contemporanul", "Gazeta literara" etc.
Dupa ce in primii ani de activitate literara se manifesta prin publicistica si poezie, Vianu isi consacra capacitatea de cercetare domeniilor esteticii, filosofiei culturii, criticii si istoriei literare, tiparind numeroase lucrari de referinta in istoria culturii si literaturii romane moderne. "Dualismul artei" (1925), "Arta si frumosul" (1931), „clasicul" tratat "Estetica" (I. 1934; II, 1936) sau "Studiile de filosofie si estetica" (1939) aduna principalele contributii in estetica, dupa cum "Idealul clasic al omului" (1934), "Generatie si creatie", "Contributii la critica timpului" (1936), "Filosofie si poezie" (1937), "Rationalism si istorism" (1938), "Introducere in teoria valorilor" (1942), "Filosofia culturii" (1945) alcatuiesc corpul lucrarilor de axiologie si filosofia culturii. In aceiasi ani, preocuparile permanente pentru literatura romana se concretizeaza in cercetari nu mai putin apreciate: "Poezia lui Eminescu" (1930), "Influenta lui Hegel in cultura romana" (1933), "Ion Barbu" (1935), "Studii si portrete literare" (1938), "Arta prozatorilor romani" (1941), capitolul despre Junimea din "Istoria literaturii romane moderne" (1944) si "Trei critici literari" (1944), ed. critica a operei lui Macedonski (4 vol., 1939-1946).
1920 Licentiat in filosofie al Univ. din Bucuresti; absolvent al Seminarului Pedagogic Universitar. Studii la Universitatea din Leipzig.
In timpul primului razboi mondial, elev-ofiter al Scolii de Artilerie din Botosani; ia parte la campania din Moldova.
1920-1921 Studii la Viena.
1920-1923 Studii la Tiibingen. In Germania reinoada prietenia cu Ion Barbu, cu care se cunoscuse la Giurgiu.
1923 Isi da la Tiibingen, sub conducerea esteticianului Karl Groos, doctoratul in filosofie, cu teza "Des Wertungsproblem in Schillers Poetik", publicata in 1924.
1924 Incepe cariera universitara: suplinitor la cursul de estetica, docent (1927), conferentiar definitiv (1930), prof. titular de estetica (1944).
1933 A fost distins cu Premiul "Nasturel" al Academiei Romane.
1935 Membru corespondent al Academiei Romane.
1945 Pentru scurt timp, director al Teatrului National.
1946-1947 Ambasador la Belgrad.
1948-1964 Profesor de literatura universala si comparata.
1948 Dupa acest an, Vianu se dedica problemelor de literatura comparata si celor de stilistica, preocupari divergente fata de principala directie pe care o anuntau sintezele originale realizate in perioada 1935-1947; ampla culegere de "Studii de literatura universala si comparata" (1963), autobiografia intelectuala "Idei traite" (1958), precum si "Problemele metaforei si alte studii de stilistica" (1957, lucrare proiectata initial sa apara impreuna cu "Simbol artistic", tiparit postum in 1966) sunt cele mai importante aparitii ale ultimei perioade.
1955 Membru titular al Academiei Romane.
1957 Secretar general al Comisiei nationale UNESCO.
1958 Director general al Biblioteci Academice. Ambasador al tarii la UNESCO.
1963 A fost distins cu Premiul de Stat.
Participand la numeroase congrese internationale de filosofie, estetica, literatura comparata sau la variate intruniri UNESCO, Vianu devine un savant umanist de prestigiu european. Parcurgerea intregului unei opere ce insumeaza peste cincizeci de volume, releva unitatea in diversitate a unui sistem de gandire si expresie, atat in constiinta contemporaneitatii sale, cat si in posteritate, creatia lui Vianu constituindu-se ca una dintre exemplarele pline de disciplina intelectuala pe care le are cultura romaneasca.
In deceniul sase, Vianu a dat si cateva traduceri: Goethe ("Poezie si adevar"), Shakespeare ("Antoniu si Cleopatra"; "luliu Cezar"; "Coriolan") etc.
1964 La 21 mai, la Bucuresti, scriitorul Tudor Vianu trece in nefiinta.
