1840 La 15 februarie, la Craiova, s-a nascut Titu Maiorescu, fiu al lui Ioan Maiorescu, profesor si inspector la scoala centrala din Craiova. Ardelean de origine, Ioan Maiorescu se tragea dintr-o familie taraneasca, iar numele sau adevarat era Ioan Trifu. Datorita unei inrudiri dupa mama cu Petru Maior, a inceput sa semneze I. Trifu Maioreanu, I. Maior, I. Maiorescu, optand in cele din urma pentru I. Maiorescu.
1842-1843 In aceasta periada, au loc peregrinari ale familiei Maiorescu la Brasov si Iasi.
1846-1849 Titu Maiorescu este elev al scolii primare din Craiova. In zilele revolutiei, Ioan Maiorescu a plecat in misiune la Frankfurt am Main, Maria Maiorescu cu copiii pribegeste la Bucuresti, Brasov, Sibiu. Prin dec. 1848, sub conducerea lui Avram Iancu, familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. Din nou la Brasov, Titu Maiorescu continua cursul primar (1848-1849 si 1849-1950) la scoala protodiaconului Iosif Barac.
1850-1851 Dupa ce a absolvit scoala primara, Titu Maiorescu a fostr inscris la Gimnaziul romanesc din Schei, Brasov, gimnaziu infiintat in 1850 prin stradania unchiului sau, Ioan Popazu, pe atunci paroh al Bisericii "Sf. Nicolae" din Schei, apoi protopop al orasului.
In casa protopopului Popazu il vede pe Anton Pann, care ii va lasa o impresie de nesters.
1851 In septembrie, familia Maiorescu se stabileste la Viena, unde tatal era salariat al Ministerului de justitie. In octombrie, Titu Maiorescu este inscris in clasa I la Gimnaziul Academic, anexa pentru externi a Academiei Theresiane. Peste o luna i se echivaleaza anul de gimnaziu de la Brasov si este trecut in clasa a II-a.
1855 Ca elev al Gimnaziului Academic vienez, Titu Maiorescu isi incepe notatiile Jurnalului personal, tinut pana in iulie 1917, in 42 de caiete aflate astazi in fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Romane si la Biblioteca Centrala de Stat din Bucuresti. La 6 octombrie, Titu Maiorescu intra ca intern in Academia Theresiana.
1856 Trimite la 3 ianuarie o scrisoare catre "Gazeta Transilvaniei".
1857 "Aureliu", cu intentia de a servi ca prezentare unor traduceri ale sale din Jean Paul ("Noapte de Anul Nou"), pe care le trimitea revistei. Desi traducerea nu a fost publicata la acea data, scrisoarea editata de Aurel A. Muresianu in "Gazeta cartilor", este considerata totusi "cea dintai incercare publicistica" a lui T. Maiorescu, titlu sub care a si fost tiparita.
1858 Absolva Academia din Viena. In acest institut de invatamant, frecventat de elevi din aristocratie, Titu Maiorescu se impusese prin inteligenta si perseverenta in studiu, fiind declarat, la absolvire, intaiul pe scoala. Paraseste definitiv Viena la 31 iulie si intoarcerea la Brasov. La inceputul lui noiembrie, pleaca la Berlin, inscriindu-se la Universitate (pentru studii de filozofie si drept).
1859 La 24 ianuarie, are loc Unirea Principatelor. Stabilindu-se la Bucuresti, Ioan Maiorescu este numit prin decret domnesc "prezident la Obsteasca Epitropie" si, dupa cateva luni, director la Eforia Instructiunii Publice.
Preparator pentru limba franceza in familia Kremnitz, Titu Maiorescu da lectii celor patru copii ai familiei: Clara (viitoarea sa sotie), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W. Kremnitz, sotul Mitei, n. Bardeleben) si Hermann. Titu Maiorescu isi trece doctoratul in filozofie la Giessen. Universitatea din Giessen ii considerase, in vederea doctoratului, ultimii doi ani de la Theresianum drept studii universitare. Intors in tara, publica articolul "Masura inaltimii prin barometru" in revista "Isis sau natura".
La 1 octombrie, pleaca la Paris, ca bursier al Eforiei, unde va studia dreptul. In rastimpul studiilor pariziene (1859 octombrie – 1861 noiembrie) face dese calatorii la Berlin.
1860 In noiembrie-decembrie, apare la Berlin lucrarea de filozofie a lui T. M., "Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form" (Consideratii filozofice pe intelesul tuturor), vadit sub influenta ideilor lui Herbart si Feuerbach.
La 17 decembrie, in urma consultarii lucrarii Einiges Philosophische... si dupa "o aparare verbala facuta inaintea facultatii in mod brillant a opiniunilor originale", Sorbona ii "concese titlul de licence es lettres".
In continuare, Titu Maiorescu isi va pregati doctoratul cu teza: "La relation. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie", pana la sfarsitul lui 1861 cand va parasi Franta.
1861 In ziua de 10 martie, Titu Maiorescu tine la Berlin o conferinta ("Die alte franzosische Tragödie und die Wagnersche Musik" - Vechea tragedie franceza si muzica lui Wagner) in folosul monumentului lui Lessing la Kamenz, repetata la 12 aprilie la Paris, la "Cercle des sociétés savantes" si reluata sub forma de comunicare, la 27 aprilie, din nou la Berlin, la Societatea de filozofie.
La 28 noiembrie, obtine la Paris diploma de licenta in drept, cu teza "Du regime dotal".
La sfarsitul anului 1861, T. M. se intoarce definitiv in tara, stabilindu-se la Bucuresti. La 10 decembrie, incepe ciclul de conferinte despre "Educatiunea in familie".
1862 Numit in magistratura (la 2 iunie), Titu Maiorescu este mai intai supleant la Tribunalul Ilfov, apoi procuror; in acelasi an se casatoreste cu Clara Kremnitz.
Numit director (pe data de 3 decembrie) la Gimnaziul Central sau Colegiul National din Iasi si la internatul aceleiasi scoli; simultan, i se incredinteaza cursul de istorie la Universitate, cu tema "Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei pana la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politica".
1863 Publica la Iasi, "Anuariul Gimnasiului si Internatului din Iasi pe anul scolar 1862-1863"; anuarul este precedat de disertatia lui: "Pentru ce limba latina este chiar in privinta educatiei morale studiul fundamental in gimnaziu". La 28 martie, se naste fiica lui Titu Maiorescu, Livia, casatorita Dymsza, moarta in 1946. La 8 octombrie, Titu Maiorescu este numit la directia Institutului Vasilian din Iasi, care se cerea "fundamental reorganizat". In vederea acestei misiuni, din insarcinarea ministrului instructiunii publice de atunci, Al. Odobescu, el va pleca intr-o calatorie documentara la Berlin, intorcandu-se la Iasi la 4 ianuarie 1864.
Initierea de catre T. M. a ciclului de conferinte de rasunet "Prelectiuni populare", ciclu in care vor mai lua cuvantul P. P. Carp si V .Pogor. Aceasta preocupare raspunzand unei vocatii, Maiorescu va continua, cu intermitente, conferintele pe teme umanistice, in cadrul "Junimii", pana in 1881. Decan al Facultatii de litere (din februarie pana in septembrie), Rector al Universitatii iesene (din septembrie pana in anul 1867).
1863-1864 In aceasta perioada, preda filozofia la Facultatea de Litere din Iasi.
1864 Ia fiinta "Junimea", a carei personalitate reprezentativa, al carei coordonator este Maiorescu; alaturi de el, membri fondatori: P. P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi. Publica "Anuariul Institutului "Vasile Lupu", Scoala normala "Trei Ierarhi" din Iasi, pe anul scolar 1863-1864". In acest anuar, Ion Creanga figureaza ca premiant.
Apare brosura "Regulile limbii romane pentru incepatori", Iasi. Titu Maiorescu este suspendat din invatamantul universitar si de la scoala normala, in timpul procesului calomnios inscenat de o grupare adversa de universitari ieseni, in frunte cu N. Ionescu. Achitat, Titu Maiorescu va fi repus in toate drepturile sale.
1865 In cadrul "Junimii", Titu Maiorescu isi expune opiniile asupra scrierii in limba romana, idei teoretizate apoi in studiul "Despre scrierea limbii romane".
1866 Volumul "Despre scrierea limbii romane", editia I (cuprinzand partea I si a II-a). Tot in acest an, se infiinteaza Societatea Academica Romana. Impreuna cu o asociatie de profesori, Titu Maiorescu intemeiaza Institutul Academic, care va fuziona in 1879 cu Liceul Nou sub denumirea de Institutele Unite (1879-1907).
1867 La 1 martie, apare revista "Convorbiri literare", organul literar al "Junimii", faza ieseana (1867-1885), avandu-l redactor pe Iacob Negruzzi.
La 20 iulie, Maiorescu este numit membru al Societatii Academice Romane.
Apare primul studiu de critica literara al lui Titu Maiorescu, "Despre poezia romana", in "Convorbiri literare" (I), si separat in volumul "Poezia romana".
1868 A. Densusianu considera ca studiul lui Titu Maiorescu, "Poezia romana", este un plagiat din Estetica lui Fr. Th. Visscher, acuzatie anulata de cercetatorii operei lui Maiorescu. Apare articolul "Limba romana in jurnalele din Austria", in "Convorbiri literare" (II), articol care trezeste o vie polemica in Transilvania.
1869 La 9 august, se naste fiul lui Titu Maiorescu, Liviu, mort la 26 noiembrie 1872. Pe data de 12 august, Titu Maiorescu demisioneaza din Societatea Academica Romana, ca urmare a neaderarii sale la etimologismul ardelean dominant in acest for.
Apare articolul "Observatiuni polemice", in "Convorbiri literare" (III), raspuns la criticile trezite de studiul "Poezia romana". O cercetare critica.
1871 Are loc inceputul carierei parlamentare a lui Maiorescu, cariera de care se va lasa antrenat in tot restul vietii.
1872 In iunie, se intalneste cu Mihai Eminescu la Botosani, se pare ca este prima lor intalnire.
1873 Apare articolul "Raspunsurile "Revistei Contimporane"" in "Convorbiri literare" (VII), si, in brosura, "Al doilea studiu de patologie literara".
1874 Paraseste Iasul, stabilindu-se la Bucuresti. Face parte pentru prima oara dintr-un guvern, intre 7 aprilie si 29 ianuarie 1876, ca ministru al Cultelor si Instructiunilor. De notat si urmatoarele sale initiative: subventionarea scolilor romane din Brasov, restaurarea Bisericii de la Curtea-de-Arges, organizarea publicarii Arhivei Hurmuzachi, reorganizarea invatamantului rural s.a.
Titu Maiorescu este propus ca membru al Societatii „Romania Juna“ din Viena. Apare primul volum de "Critice", Bucuresti, Socec.
1876 Apare "Logica", partea I: Logica elementara, Bucuresti, lucrare elocventa pentru studiul de 19 ani al lui Titu Maiorescu asupra acestei discipline filozofice. In "Convorbiri literare" (X), apare "Aforismele pentru intelepciunea in viata de Arthur Schopenhauer", trad. de Titu Maiorescu. Maiorescu este numit agent diplomatic la Berlin (31 mai, 2 iulie).
1877 Se afla la conducerea ziarului "Timpul" (27 ian. — 23 apr.).
1879 Reintrarea lui Titu Maiorescu la Academia Romana in ziua de 24 mai, institutie reorganizata pe fundalul Societatii Academice, prin decretul din 29 martie 1879.
Apare editia a II-a a lucrarii "Regulile limbii romane pentru incepatori" (clasa a II-a primara), retiparita cu invoirea autorului de Ion Creanga, Iasi, 20 pagini.
1880 Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea proiectului ortografic, alaturi de Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, sub presedintia lui Barit.
La 8 aprilie, Titu Maiorescu citeste in sesiunea generala a Academiei, "Proiectul noii ortografii a limbii romane".
1881 In acest an, are loc retragerea lui Titu Maiorescu din Comitetul Clubului conservator si formarea gruparii junimiste. In "Convorbiri literare" (XI), apar articolele "In contra neologismelor" si "Literatura romana si strainatatea".
1883 Aparitia articolului "Despre progresul adevarului in judecarea lucrarilor literare", mai intai in "Almanahul Societatii Academice "Romania Juna"" din Viena (In acelasi nr. este publicat Luceafarul eminescian), apoi in "Convorbiri literare" (XVII).
Titu Maiorescu publica editia princeps "Poezii", de Mihai Eminescu. Maiorescu motiveaza culegerea ca izvorata... "dintr-un simtamant de datorie literara. Trebuiau sa devie mai usor accesibile pentru iubitorii de literatura noastra toate scrierile poetice, chiar si cele incepatoare ale unui autor, care a fost inzestrat cu darul de a intrupa adanca sa simtire si cele mai inalte ganduri intr-o frumusete de forme, sub al carei farmec limba romana pare a primi o noua viata". Numarul editiilor de poezii ale lui Eminescu se ridica in timpul vietii lui T. Maiorescu la 10 (publicate in 1883—1913).
1884 Incepand cu data de 10 octombrie, Titu Maiorescu isi reia cariera didactica in cadrul Universitatii din Bucuresti (dupa 13 ani de la destituirea sa din invatamant de catre ministrul Cristian Tell), tinand cursuri de Logica si Istoria filozofiei (germane, franceze, engleze) in secolul al XIX-lea, discipline pe care le va preda pana in 1909.
1885 Apare articolul "Comediile d-lui I. L. Caragiale", in "Convorbiri literare" (XIX). Din acest an, "Convorbirile literare" apar la Bucuresti.
1886 In "Convorbiri literare" (XX), apar articolele "Poeti si critici" si "In laturi!" (articol scris cu prilejul aparitiei lucrarii lui A. Densusianu, "Istoria limbii si literaturii romane", Iasi 1885). In decembrie, incepe divortul lui Maiorescu de sotia sa Clara (n. Kremnitz), care paraseste Romania.
1887 Titu Maiorescu se casatoreste cu Ana Rosetti.
1889 Apare articolul "Eminescu si poeziile lui", in "Convorbiri literare" (XXIII).
1890 Apare volumul "Arthur Schopenhauer - Aforisme asupra intelepciunii in viata", traducere de Titu Maiorescu.
1892 Se tipareste editia "Critice" (1867—1892), Bucuresti, "Socec", in 3 vol. Articolul "Asupra personalitatii si impersonalitatii poetului" in "Convorbiri literare" (XXV). Titu Maiorescu publica "Contraziceri", constituind replica lui la studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea, "Personalitatea si morala in arta".
La 31 octombrie Titu Maiorescu este ales rector al Universitatii din Bucuresti.
1893 Apare "Anuarul Universitatii din Bucuresti pe 1892—1893".
1894 C. Dobrogeanu-Gherea raspunde la articolul "Contraziceri" cu "Asupra esteticii metafizice si stiintifice".
1895 Conducerea revistei "Convorbiri literare", este preluata de o noua formatie redactionala: M. Dragomirescu, Ioan Bogdan, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. Al. Radulescu (Pogoneanu), D. Evolceanu.
1897 Titu Maiorescu demisioneaza din functia de rector al Universitatii din Bucuresti.
Incepe editarea "Discursurilor parlamentare" (vol. I si vol. II, in 1899 va aparea vol. III; in 1904 vol. IV Bucuresti, "Socec", vol. V va fi tiparit, in 1915 la Ed. "Minerva", Bucuresti).
1902 In "Convorbiri literare" (XXXVI), apare articolul "Oratori, retori si limbuti".
1903 Apare "O rectificare literara" (Eminescu), in "Convorbiri literare" (XXXVII). Titu Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea unui proiect de revizuire a ortografiei (aprobata in 1880).
1904 Prezinta in sesiunea Academiei, proiectul ortografic care recunoaste prioritatea fonetismului in scrierea limbii romane.
1906 Se publica raportul asupra volumului "Octavian Goga - Poezii", Budapesta, 1905, in Anuarul Academiei Romane, seria II, tom. XXVIII (1905—1906), apoi in "Convorbiri literare" (XL).
1907 Se publica rapoartele academice asupra volumelor: "M. Sadoveanu - Povestiri", Buc., in Anuarul Ac. Rom., seria II, tom. XXVIII (1905—1906), apoi in "Convorbiri literare" (XLI), si "I. Al. Bratescu-Voinesti - In lumea dreptatii", in Anuarul Ac. Rom., seria II, tom. XXIX (1906—1907), apoi in "Convorbiri literare" (XLI).
1908 Se tipareste editia "Critice" (1866—1907), ed. completa, 3 vol., "Minerva".
1909 In "Convorbirilor literare" (XLVIII), se publica "Raspuns la discursul de receptie al dlui Duiliu Zamfirescu".
La 31 octombrie, Titu Maiorescu se retrage din invatamant sub motivul limitei de varsta.
1910 Are loc aniversarea implinirii a 70 de ani. Numar festiv al "Convorbirilor literare", inmanat lui Titu Maiorescu la 15 februarie de catre Barbu Delavrancea; cu aceeasi ocazie se tipareste la Suceava brosura societatii vieneze "Romania juna".
1912 La 28 martie, Titu Maiorescu este numit prim-ministru si ministru de externe.
1914 La 4 iunie se retrage din viata politica, pronuntandu-se in continuare pentru o politica de neutralitate a Romaniei. In iunie-octombrie, calatoreste in strainatate; intr-un sanatoriu din Heidel-berg moare Ana Maiorescu.
1917 18 iunie, moare Titu Maiorescu, la varsta de 77 de ani. E inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.
