95 Cu aproximatie, acesta pare sa fie anul in care s-a nascut Appianus, cunoscut simplu drept Appian, in Alexandria, capitala Egiptului Roman. A fost un istoric roman avand la baza origini grecesti, care a trait in timpul domniilor lui Traian, Hadrian si Antoninus Pius.[1]
120 Se crede ca in acest an, Appian s-a mutat a Roma.[2]
Dupa ce ocupa importante functii in administratia orasului natal, Appian devine, in timpul imparatului Hadrian, cetatean roman si cavaler, advocatus fisci la Roma.
147 Gratie prieteniei cu Marcus Cornelius Fronto, a fost numit procurator, cel mai prbabil in Egipt, in vremea lui Marcus Aurelius.[2]
Opera sa, „Istoria romana”, in 24 de volume, pastrata fragmentar (circa 1/2 din lucrarea initiala), reface, de pe poziții filoromane, istoria Cetatii Eterne de la inceputurile mitice pana in secolul al II-lea, tratand si istoria popoarelor cucerite, in ordinea subjugarii lor (samniti, gali, cartaginezi, macedoneni etc). Cartea a 23-a, considerata pierduta, prezenta razboaiele daco-romane.[1]
Abordand criteriul etnografic in abordarea prezentarii evenimentelor, Appianus este totodata adeptul unui stil sobru, influentat de mijloacele de expresie specifice celei de-a doua sofistici, curent retoric dominant in acea vreme la Roma.[1]
Lucrarea sa, bazata pe un material documentar vast se remarca prin atentia acordata evolutiei economice si sociale, cat si descrierii razboaielor civile (133 - 31 î.Hr.), Appianus fiind considerat unul dintre cei mai insemnați istorici ai Republicii si ai Imperiului Roman.[1]
165 Cu aproximatie, acesta pare sa fie anul in care Appian s-a stins din viata.[1]
Bibliografie:
1 - Appian, ro.wikipedia.org;
2 - Appian, en.wikipedia.org