SCRIITORI

Voltaire

VOLTAIRE

NAȘTEREA ȘI FAMILIA

La 21 noiembrie 1694, la Paris, Franța, s-a născut François-Marie Arouet, cunoscut sub numele de Voltaire. A fost cel mai mic copil, dintre cei trei care au supraviețuit, ai lui François Marie Arouet și Daumand Marguerite. S-a pretins că Voltaire ar fi fost bastard (născut în afara căsătoriei), tatăl adevărat fiind Rochebrune, un poet și compozitor francez.

La vârsta de 7 ani, în 1701, mama sa a murit, iar el și-a dezvoltat o relație strânsă cu nasul său, un liber-cugetător. Familia sa a făcut parte din nivelul superior al clasei de mijloc, iar tânărul Voltaire a fost capabil să primească o educație excelentă.

EDUCAȚIA

Între anii 1704 și 1711, Voltaire a studiat sub influența ordinului iezuit, la Colegiul "Louis-le-Grand". Un copil foarte inteligent, a afișat un talent uimitor pentru poezie și a dezvoltat o dragoste pentru teatru și literatură.

În 1711, când Voltaire a început să frecventeze cercul batranului poet Abbé de Chaulieu. Tatal său l-a trimis în Caen, Franța, sperând că va stopa ambițiile literare ale fiului său și că acesta va îmbrățișa dreptul. L-a plasat pe tânărul Voltaire ca secretar al ambasadorului francez la Haga, Olanda. Neinteresat de studierea dreptului, Voltaire s-a întors la pasiunea sa pentru literatură.

VIAȚA PERSONALĂ

A avut o relație de dragoste cu o refugiată franceză, Catherine Olympe Dunoyer, o fată drăguță, dar care era puțin educată, relația încheindu-se la scurtă vreme.

În 1717, din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocura, a fost întemnițat pentru 11 luni, la Bastilia.

Între anii 1726 și 1729, fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, această perioadă Voltaire a petrecut-o în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke și de nou-apărutul deism.

Între anii 1734 și 1748, Voltaire a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey, în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză.

În perioada 1750-1753, Voltaire acceptă invitația lui Frederick al II-lea al Prusiei de a locui la curtea sa. La început a fost flatat de ospitalitatea lui Frederick, dar treptat a devenit anxios, certăreț și în cele din urmă plictisit. În martie 1753, Voltaire a plecat supărat din Prusia după ce Frederick întârzia permisiunea lui Voltaire de a reveni în Franța, punându-l la graniță sub arest la domiciliu timp de o săptămână și confiscându-i toți banii.

OPERA

La 18 noiembrie 1718, apare "Oedipe", în Paris, opera ce a avut un succes senzațional.

În 1722, publică "Henriade", lucrare începută în timpul detenției sale din Bastilia. A fost încercarea lui Voltaire de a concura cu Virgil (70-19 î.Hr.) și de a oferi Franței un poem epic (un lung poem dezvoltat în jurul unui erou legendar).

Între anii 1726 și 1729, fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, această perioadă Voltaire a petrecut-o în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke și de nou-apărutul deism.

În 1729, în acest an, se întoarce în Franța. Un produs rezultat din șederea sa în Anglia a fost "Lettres philosophiques" (1734), un set de scrisori ce păreau a fi corespondența sa, din timpul șederii în Anglia, cu un prieten din Franța. Aceste scrisori, în număr de 24, au fost numite "prima bombă aruncată în vechiul regim", fiind un apel inteligent asupra libertății politice, religioase, filozofice și pentru îmbunătățirea vieții în Franța.

Reîntors din Prusia, în 1753 productivitatea sa literară nu a încetinit, chiar dacă preocupările sale s-au deplasat, odată cu trecerea anilor, asupra proprietății sale din Ferney, Franța. El a fost cunoscut ca un poet până în 1751, dar "Le siècle de Louis XIV" l-a marcat, de asemenea, și ca istoric. Alte lucrări istorice includ "Histoire de Charles XII", "Histoire de la Russie sous Pierre le Grand", dar și istorie universală precum "Essai sur l'histoire générale et sur les moeurs et l'esprit des nations" (1756).

În 1759, publică faimoasa satiră "Candide". Nuvela a fost tradusă pe scară largă. În acest stil, Voltaire a mai scris și: "Micromégas", "Vision de Babouc", "Memnon", "Zadig" și "Jeannot et Colin".

Până în jurul anului 1760, Voltaire a fost un dramaturg extrem de popular, dar faima sa a început să scadă odată cu introducerea pieselor lui William Shakespeare în Franța.

ULTIMII ANI ȘI MOARTEA

Întotdeauna un campion al libertății, Voltaire în ultimii ani de viață a fost activ implicat în asigurarea justiției pentru victimele persecuției sau cele intens hartuite. Era de cele mai multe ori numit "conștiința Europei".

La 30 mai 1778, în Paris, Voltaire moare. După moarte, influența sa a continuat să fie simțită. De asemenea, Voltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist.

ARTICOLE SIMILARE

Ludovic al XIII-lea

Edgar Degas

Édouard Manet