Ion Agârbiceanu

NASCUT: 12 septembrie, 1882
DECEDAT: 28 mai, 1963
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: Scriitor, prozator, ziarist
4.1410256410256 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.14 (78 Votes)


1882 La 12 septembrie, in satul Cenade, nu departe de Blaj, s-a nascut Ion Agarbiceanu, al doilea copil, din cei opt, ai lui Nicolae Agarbiceanu si ai Anei (nascuta Olariu). Tatal, de profesie „vigil silvic“, padurar, om cu dragoste de carte, era abonat la diverse ziare si reviste poporale ale vremii. Mama, care nu stia carte, avea darul povestirii si un simt dezvoltat pentru frumusetile naturii. Bunicul dinspre tata, Vasile Boariu, tot padurar, se nascuse in satul Agarbiciu, situat pe linia ferata Copsa Mica — Sibiu. Poreclit in Cenade „Agarbiceanu“, porecla va deveni numele urmasilor sai.

1888 Micul Ion incepe sa invete la scoala din satul natal.

In ultima parte a clasei a treia trece la Blaj, unde face si clasa a patra, pentru a putea fi mai bine pregatit in vederea continuarii studiilor.

1891—1900 Gimnaziul si liceul la Blaj, unde isi ia si bacalaureatul. Incepand din clasa a patra liceala are ca profesor la limbile romana si latina pe Gavriil Precup, „om cu aleasa cultura si cu mult simt pentru literatura“. Citeste cu nesat din Alecsandri, Creanga si din colectia de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu. „Povestile lui Creanga m-au facut pentru intaia oara sa rad cu lacrimi, sa simt o mare bucurie si lumina in suflet. "Danila Prepeleac", "Soacra cu trei nurori", ca si mai tarziu "Kir Ianulea" si "Pastrama trufanda" de Caragiale mi-au ramas pana azi scrierile care ma predispun la voie buna mai mult decat oricare altele“. La lecturile preferate se adauga curand operele lui Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu si N. Gane.

In ultimii ani de liceu, se afirma cu incercari de poezie la societatea de lectura a elevilor, iar in foiletonul ziarului "Unirea" din Blaj, la sfarsitul clasei a VII-a, i se publica primele versuri. In acelasi ziar, in aprilie 1900, debuteaza cu schita "In postul Pastelui".

1900 Ion Agarbiceanu se inscrie la Seminarul teologic al Universitatii din Budapesta, ale carui cursuri le urmeaza cu intreruperi, pana in anul 1904, cand obtine „absolutoriul“.

In primii doi ani continua sa trimita versuri la "Unirea", semnate Alfius, de asemenea si cateva povestiri. Mai publica versuri in "Familia", "Tribuna", "Tribuna literara" si chiar in "Samanatorul" (1903), folosind diferite pseudonime. Tot cu pseudonim (Potcoava) publica in ziarul "Drapelul" din Lugoj schite satirice si umoristice, realizate in spiritul literaturii umoristice a brasoveanului Virgil Onitiu. Dar incercarile in proza incep sa fie curand „determinate de-o noua incantare estetica, de-o adevarata insufletire". De "Samanatorul" si anume: de proza literara a lui M. Sadoveanu, I. Ciocarlan, Sandu Aldea si, mai precis: de stilul nou, fraged de tinerete, viu si colorat, cu mare putere de a descrie natura si aspectul extern al oamenilor „tocmai ceea ce pastram si eu mai adanc in suflet, in chip inconstient, din prima mea copilarie (...) Simteam acum o dorinta, un avant sa incerc si eu, ceea ce nu a fost cazul cand am citit pe ceilalti prozatori romani: Negruzzi, Gane, Slavici, Creanga, Ispirescu, Vlahuta, Duiliu Zamfirescu“ ("Marturisiri").

1902 Apare la Budapesta, scoasa de o seama de tineri (A. P Banut, Al. Ciura, Octavian Goga, Octavian Taslauanu), revista "Luceafarul". In nr. 8 al primului an de aparitie, Agarbiceanu publica schita "Badea Niculae". In 1903 colaborarea se intensifica. Mai apar: "In sambata Floriilor", "Matusa Stana", urmate, in 1904, de "Mistretul", "Hotul", "Pe mal".

1904—1905 Pedagog („subprefect“) la internatul liceului de baieti din Blaj. In toamna lui 1905, primind o bursa, se intoarce la Budapesta, cu intentia de a urma filologia clasica si istoria, insa, la scurt timp dupa aceea renunta. Perioada de intensa creatie si de lecturi sustinute.

Intr-un singur an (1905), apar in "Luceafarul" 11 povestiri. Spre sfarsitul anului 1905 apare, editat de "Luceafarul", care scosese tot atunci si "Poeziile" lui Octavian Goga, primul sau volum de schite si povestiri intitulat "De la tara".

1906 Intors la Blaj, ocupa pentru scurt timp functia de „cancelist“ la Mitropolie.

Viziteaza Bucurestii cu prilejul expozitiei jubiliare. Aici cunoaste pe scriitorii ardeleni asezati in capitala Tarii libere, pe Cosbuc, Iosif, Chendi, Gorun, Zaharia Barsan, precum si pe Nicolae Iorga si Emil Garleanu.

Se casatoreste cu Maria Aurelia Radu.

Hirotonit, este numit preot in satul Bucium-Sasa, aproape de oraselul Abrud, in Muntii Apuseni. Incepe perioada unor aspre revelatii cu privire la traiul oamenilor acestor parti, majoritatea mineri la baile de aur. Rodul acestor experiente sunt o seama de Fragmente publicate in revista "Ramuri" (1907) si in "Revista politica si literara" din Blaj, din acelasi an, portrete si instantanee reportericesti, dintre care unele vor deveni schitele si povestirile care compun volumul din 1910, "In intuneric".

Ion Agarbiceanu colaboreaza la numeroase reviste din Ardeal si din tara, indeosebi la "Luceafarul" si la "Viata romaneasca"; In revista ieseana publica, incepand cu 1906, numeroase schite: "In lupta" (nr. 7, 1906), "Fierarul Petrea", "Fefeleaga" (nr. 8, 1908), "Luminita" (nr. 10), "Varvoara" (nr. 12), "Anghelus" (1909), "Vecinul nostru Hudri" (1910), precum si nuvela mai lunga "Popa Man" (nr. 3 si 4, 1910).

1909 Apare, la Valenii de Munte, volumul "In clasa culta", reunind schite si povestiri din viata intelectualitatii ardelene.

1910 Apare volumul "Doua iubiri", tiparit de Tipografia Neamului romanesc. Volumul contine cunoscutele schite si povestiri: "Fefeleaga", "Luminita", "Bunica Iova", "Precupas" etc., inspirate unele de amintirile copilariei, altele din noua realitate a satului mosesc.

Apare volumul "In intuneric", tiparit de Editura Minerva din Bucuresti, cuprinzand de asemenea evocari de figuri din satul copilariei, dar mai ales fragmentele rupte din experienta de viata de la Bucium-Sasa.

Apare, in "Biblioteca Lumina" din Bucuresti, culegerea de povestiri "Prapastia".

In nr. 5 al "Luceafarului", se publica raspunsul lui Agarbiceanu la ancheta revistei cu privire la poporanism, semnificativ pentru convingerile social-politice ale scriitorului.

Este numit preot in satul Orlat din apropierea Sibiului, unde va ramane pana in 1916. Perioada aceasta si cea care a precedat-o sunt insemnate pentru scriitor si din punctul de vedere al lectiilor decisive care i-au indrumat pasii in creatie. Ia cunostinta de creatia lui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andreev.

1912 Impresii si imbolduri conjugate din lectura Annei Karenina si a Doamnei Bovary il duc la elaborarea primului sau roman, "Legea trupului", publicat in foiletonul "Luceafarului" (nr. 1-32), aparut in volum mult mai tarziu, in 1926.

1913 Tot in "Luceafarul", apare romanul "Arhanghelii" (nr. 1 — 12, 15 — 16, 18 — 24), al carui titlu i l-a inspirat romanul Mont-Oriol al lui Maupassant.

1914 Romanul "Arhanghelii" apare si in volum, in Editura "Luceafarul" din Sibiu.

In foiletoanele, povestirile si nuvelele sale, Ion Agarbiceanu a prezentat drama omului simplu zdrobit de razboi.

1915 In cursul verii, scrie al treilea roman, "Legea mintii" — Povestea altei vieti, la baza caruia sta conceptia etica crestina. Romanul a fost publicat abia in 1927.

1916 Dupa intrarea Romaniei in razboi, o data cu retragerea trupelor romane ce intrasera in Ardeal, Agarbiceanu cu familia se refugiaza la Ramnicu-Valcea, apoi in Moldova.

1918 Spre sfarsitul anului se intoarce in Transilvania, intai la Orlat, apoi la Sibiu, unde conduce ziarul "Piatra", scos de Consiliul dirigent.

1919 Ion Agarbiceanu se stabileste la Cluj, dedicandu-se gazetariei politice, care-l absoarbe vreme de peste un deceniu.

1920—1922 O parte din ceea ce va publica in acesti ani, fusese scris in vremea razboiului, si chiar inainte, ceea ce-i permite sa scoata intr-un interval relativ scurt peste zece volume de schite, povestiri si foiletoane: "Povestiri" (Sibiu, 1920), volum care cuprinde intr-o prima versiune nuvela "Pascalierul"; "Popa Man" (Bucuresti, 1920), cuprinzand si lunga nuvela cu acest titlu, publicata anterior in "Viata romaneasca"; "Luncusoara din Paresimi", nuvele (Bucuresti, 1920); "Trasurica verde", povestiri (Bucuresti, 1921); "Robirea sufletului", povestiri (Cluj, 1921); "O zi insemnata" ("Biblioteca Caminul", 1921); "Chipuri de ceara" (Bucuresti, 1921); "Ceasuri de seara" (Bucuresti, 1921); "Zilele din urma ale capitanului Parvu" (Bucuresti, 1921); "Scene" (Bucuresti, 1922); "Spaima" (Craiova, 1922) etc.

1925 Apare volumul "Dezamagire", continand si impresionantele nuvele "Dura lex" si "Asa de singur!", inspirate de asemenea din tragedia familiilor lovite de razboi.

1922—1930 Scriitorul isi extinde colaborarea la un mare numar de reviste din intreaga tara, publicand asiduu mai ales in "Adevarul literar si artistic", "Cosanzeana", "Cele trei Crisuri", "Transilvania" (pe care o si conduce), "Ramuri", "Viata romaneasca" (unde apare, in 1931, in versiune revizuita, "Pascalierul") etc.

1927 Ion Agarbiceanu se invredniceste de Premiul National pentru proza.

1930 La Craiova este publicat micul „roman“ "Dolor".

Apare, in "Biblioteca pentru toti", volumul de povestiri "Stafia", cuprinzand si lunga nuvela cu acest titlu, versiunea initiala a nuvelei "Jandarmul".

1931 Vad lumina tiparului romanul "Biruinta" si „incercarea satirica“ "Rabojul lui Sf. Petre" (editata in volum in 1934).

1930—1937 Prezent in continuare, cu productii literare, in publicatiile literare, numele scriitorului poate fi intalnit mai frecvent in revistele ardelene: "Darul vremii", "Cluj", 1930, "Societatea de maine", "Gand romanesc" (Cluj, 1933...), "Pagini literare" (Turda, 1935...), "Familia" (Oradea, 1935...) etc.

1938 Apare romanul "Sectarii", satira a partidelor politice si a „sectarismului la care ajunsesera“. „Daca sub raport politic nu puteam face nimic, ma simteam obligat sa ajut societatii sa se fereasca de ridicol si de exagerarile degradante in lupta pentru o noua capatuire“ ("Adaos la Marturisiri").

Apare, in revista "Cuget clar", povestirea "Faraonii", o prima versiune a cunoscutei nuvele de mai tarziu.

1940 In august, are loc Dictatul de la Viena, prin care o parte a Transilvaniei a fost rupta din trupul Tarii. Scriitorul, refugiat la Sibiu, ramane aici pana in 1945, cand se intoarce din nou la Cluj. Din bogata activitate de creatie desfasurata in aceasta perioada numai o mica parte a vazut lumina tiparului. Editura "Cartea romaneasca" din Bucuresti tipareste volumul "Amintirile", esential pentru cunoasterea imprejurarilor si a oamenilor care au modelat in copilarie sufletul scriitorului. Sub titlul "Dintr-un carnet", capitolele cartii aparusera anterior in diverse reviste.

1941 Publica, in nr. 12 al "Revistei Fundatiilor", "Marturisiri".

1942 Apare (Editura Fundatiilor) romanul de factura autobiografica "Liceean... odinioara", reconstituire a vietii de elev de la Blaj si a atmosferei blajene.

O alta editura bucuresteana ii tipareste romanul "In pragul vietii", care surprinde tipuri si moravuri din viata intelectualitatii ardelene. In aceeasi editura se tipareste romanul "Domnisoara Ana", cu preocupari asemanatoare.

1943 In revista "Convorbiri literare", se incheie publicarea unui nou roman, "Valtoarea", imagine a moravurilor electorale. Romanul apare si in volum, la Sibiu, in 1944.

In anii razboiului (1940—1945) cenzura timpului ii opreste editarea mai multor creatii.

Dintre scrierile needitate, lucrate in aceasta perioada, fac parte romanele "Framantari", "Prabusirea" si "Prapastia" (acesta din urma publicat ulterior in "Revista Fundatiilor"), cu subiecte din viata intelectualitatii ardelene in deceniile de dupa Unire, si "Sfantul", „o reprivire satirica generala peste diferitele paturi sociale in cele doua decenii“.

Tot din aceasta perioada dateaza si naratiunea "Valurile, vanturile...", povestire din primii ani de dupa Unire, si "Strigoiul", roman evocand obiceiuri si credinte proprii satului ardelean la sfarsitul secolului trecut.

Fragmente din unele scrieri ramase in manuscris ("Valurile, vanturile...", "Framantari", "Prabusirea", "Strigoiul") au aparut in cursul anilor 1957 si 1962 in revistele "Steaua", "Gazeta literara" si "Tribuna", cu prilejul sarbatoririi scriitorului la implinirea a 75 si, respectiv, 80 de ani de viata.

1954 Apare, in "Biblioteca pentru toti", prima culegere de reeditari din schitele si povestirile lui Agarbiceanu. In anii urmatori asemenea culegeri sunt tot mai frecvente.

1955 Ion Agarbiceanu devine membru de onoare al Academiei.

1956 Apare la Editura "Tineretului" volumul "Din copilarie", cuprinzand evocari scrise dupa 1950.

1957 Vede lumina tiparului, la aceeasi editura ("Tineretului"), volumul "Din munti si din campii", imagini din lumea vietuitoarelor.

1959 Ion Agarbiceanu publica volumul "File din cartea naturii".

1961 Apare, la Editura "Pentru Literatura", volumul de nuvele "Faraonii", cuprinzand cele patru mari nuvele ale scriitorului: "Faraonii", "Popa Man", "Jandarmul" si "Pascalierul".

1962 Scriitorul este sarbatorit cu prilejul implinirii varstei de 80 de ani. Revistele marcheaza evenimentul, iar unele, ca "Steaua" si "Tribuna", ii inchina numere omagiale. Remarcabil prin tinuta, mai ales nr. 9 al revistei "Steaua", care cuprinde si un util indice bibliografic al operei literare a scriitorului, precum si "Adaos la Marturisiri".

Incepe publicarea seriei de "Opere", sub directa supraveghere a scriitorului. Studiul introductiv, asezat in fruntea volumului I, e semnat de Mircea Zaciu; revizuit si imbogatit, textul acesta devine monografia din 1964, "Ion Agarbiceanu", tiparita de Editura "Pentru Literatura".

1963 La 28 mai, scriitorul inceteaza din viata, la Cluj.

 



Tags: biografie viata date informatii cronologie scriitor Romania ziarist

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 14430