NAȘTEREA ȘI FAMILIA
Cu aproximatie, 84 î.Hr. pare să fie anul în care s-a născut marele poet latin Gaius Valerius Catullus, la Verona, Italia de astăzi, în provincia Galia Cisalpină în cursul ultimului secol violent al Republicii Romane, într-o familie înstărită și suficient de influentă. Catullus a revoluționat poezia romană și occidentală, înlocuind stilul eroic și epic cu o voce personală, cu accente subiective și emoționale.
VIAȚA PERSONALĂ
La 18 ani, în 66 î.Hr., vine la Roma, unde erau și alți tineri talentați din aceeași provincie cu el, cu care se împrietenește.
Se pare că în acest an,în 62 î.Hr., pe atunci în vârstă de 22 de ani, Catullus a cunoscut-o pe Clodia, soția lui Metellus Celer, guvernatorul Galiei Cisalpine și sora aventurierului politic Publius Clodius. Povestea lor de dragoste, care i-a frânt inima lui Catullus, este redată într-o serie de poezii care reprezintă partea cea mai durabilă a operei lui. Clodia era frumoasă și lipsită de scrupule; la vremea respectivă circula zvonul că fusese și iubita fratelui ei și își otrăvise soțul. Ceea ce știm noi despre Clodia am aflat în mare măsură de la Cicero, care a atacat-o în calitate de avocat al apărării în cazul unuia dintre amanții săi, acuzând-o de încercare de otrăvire. Indiferent care a fost adevărata fire a Clodiei, cert este că relația lor furtunoasă i-a oferit lui Catullus material pentru o analiză poetică completă și complexă a iubirii și consecințelor sale.
În 57 î.Hr., pleacă împreună cu prietenul său, poetul C. Helvius Cinna, în cohorta propretorului C. Memmius Gemellus, în Bitinia.
În anul, 56 î.Hr., Catullus se întoarce la Roma, unde constată că iubita lui Clodia ducea o viață de desfrâu și pornește o serie de atacuri foarte crude împotriva ei și a celor care o înconjoară, adevarate mostre de spirit rustic roman în mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin și a lui Calimah.
Între anii 55-54 î.Hr., Catullus își trăiește ultima perioadă a vieții atacând, pe lângă Clodia, și pe partizanii lui Cezar și Pompei.
MOARTEA
În anul 54 î.Hr., se pare că Lesbia, așa cum o numea Catullus pe Clodia în poeziile sale, a încercat o împăcare, dar a fost refuzată; tot în acest an, poetul moare.
MOȘTENIREA
Faptul că poeziile lui au supraviețuit s-a datorat în mare măsură descoperirii întâmplătoare, în preajma anului 1300, a unui manuscris care conținea 116 poezii. Manuscrisul, acum pierdut, dar, din fericire, copiat la vremea respectivă, reprezintă o uluitoare demonstrație a realizărilor lui poetice. Printre poeziile figurează imitații ale poeților greci, inclusiv o traducere a uneia dintre poeziile lui Sapho, un imn de nuntă, poeme pe teme mitologice grecești, atacuri personale împotriva politicienilor contemporani și versuri ușoare pentru divertismentul prietenilor săi. Însă cele 25 de poezii dedicate poveștii lui de dragoste cu Clodia, pe care o numește Lesbia, ilustrează în cel mai înalt grad geniul și forța lui poetică. Printre cele mai timpurii secvențe poetice lirice, poemele dezvăluie stadiile relației lor amoroase de la idealism la disprețul cinic și demonstrează capacitatea lui Catullus de a exprima sentimente complexe și contradictorii în diverse forme lirice expresive.