NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 9 iunie 1672, se naște, la Moscova, Rusia, Petru cel Mare sau Petru I al Rusiei. Petru cel Mare a îndreptat privirile Rusiei către vest și a făcut din țara sa o putere a Europei. Un bărbat masiv, capabil de cruzimi groaznice, Petru a introdus obiceiurile și tehnologiile europene în Rusia și a fondat orașul Snkt-Petersburg. Fiu al țarului Aleksei, care a murit când Petru avea doar patru ani, a crescut într-o atmosferă plină de intrigi sângeroase de la curtea țarului, dar și și-a petrecut o mare parte din copilărie liniștit și fără griji, într-un sat de lângă Moscova.
URCAREA PE TRON
La 7 mai 1682, a devenit conducător împreună cu fratele său Ivan, sub regența surorii sale vitrege Sofia.
În 1689, acesta preia întregul control. În copilărie învățase cum să-și instruiască "armatele", cum să construiască o casă, să vâneze și să navigheze. Întotdeauna, fiind un om practic, Petru și-a petrecut întreaga viață acumulând cunoștințe și aptitudini.
RĂZBOIUL ANTIOTOMAN
La 20 ianuarie 1695, mobilizează armata împotriva Imperiului Otoman, cu intenția de a cuceri Marea Azov.
În 1696, în plin război cu turcii, după mai bine de un an, la 26 ianuarie, moare subit fratele său Ivan, la Moscova. La 18 iulie, cetatea Azovului capitulează.
REFORMAREA RUSIEI
În 1697, a plecat într-un mare turneu diplomatic al capitalelor europene, timp în care a muncit ca și constructor de corăbii în Amsterdam și Londra, unde a vizitat Parlamentul și a primit o diplomă de onoare de la Universitatea din Oxford. În afara de construcția de nave, a învățat să navigheze și să confecționeze ceasuri, a luat lecții de desen și de gravură, de dulgherie și de zidărie, a învățat cum să fabrice hârtia, cum să taie untura de balenă, a studiat anatomia umană și chirurgia și a devenit un grădinar priceput. Mai mult decât atât, Petru a angajat opt sute de meșteri străini să lucreze în Rusia pentru a-l ajuta să-și modernizeze țara, până în acel moment orientală și înapoiată.
În 1698, s-a întors în Moscova pentru a înabuși o revoltă pornită de strelți, pedeștri din corpul special de infanterie, și apoi și-a îndreptat atenția spre ambițiile sale în politică externă. Moștenise un regat fără deschidere la mare și era hotărât să rezolve această problemă a Rusiei. A pus bazele primei flote a Rusiei și a transformat o armată zdrențuroasă într-o forță de luptă modernă. Mai întâi, a pornit împotriva turcilor, spre sud, pentru a-și deschide calea spre Marea Neagră, apoi a pregătit războiul împotriva Suediei, planuind să câștige controlul asupra țărmului estic al Mării Baltice.
Pe plan intern, Petru a întărit puterile țarului, subordonând tronului atât nobilimea cât și Biserica și a reformat administrația, atât pe cea centrală cât și pe cea locală. A încurajat industria, a introdus un calendar nou, a simplificat alfabetul rusesc și a introdus numerotația arabă, a fondat școli și o academie de științe. Primul ziar rusesc, Vedomosti, a fost publicat în timpul domniei sale. Situația țăranilor iobagi a rămas neschimbată în cea mai mare parte, mai multe răscoale fiind înăbușite cu cruzime. Despre Petru s-a spus că a fost un mare reformator, însă, până la urmă, multe din reformele lui s-au dovedit fără substanță, iar cea mai mare realizare a sa a fost expansiunea teritorială a Imperiului Rus, mai ales cucerirea țărmului Baltic. Era tot timpul pe drumuri. Nu sta niciodată mai mult de trei luni într-un singur loc.
RĂZBOIUL NORDIC
În 1700, a avut loc marele război Nordic care a durat până în 1721, Rusia suferind o devastatoare înfrângere la Narva.
În 1709, Petru a continuat și a obținut una dintre cele mai mari victorii din istoria Rusiei, zdrobind armata suedeză la Poltava.
În 1721, a avut loc Tratatul de la Nystadt, în care Suedia a predat umilă Rusiei provinciile sale baltice.
FONDAREA IMPERIULUI RUS
Tot în 1721, Petru cel Mare a fost proclamat împărat, astfel luând naștere Imperiul Rus.
VIAȚA PERSONALĂ
Lui Petru îi plăcea să trăiască săracăcios. A construit mai multe cabane din lemn, în care a și locuit, iar la curtea regală îi plăcea să se îmbrace ponosit, cu haine sărace. Era de asemenea, hotărât să impună nobilimii obiceiurile occidentale, chiar cu mâinile lui dacă era nevoie.
Cea de-a doua soție, Ecaterina, o fostă servitoare letonă, a fost una dintre puținele persoane care îi puteau face față. Au avut doisprezece copii, dintre care doar doi, două fete, Ana și Elisabeta, au supraviețuit.
MOARTEA
În 1725, moartea sa a fost pe măsură caracterului. S-a aruncat în apele golfului Finlandei pentru a ajuta la salvarea unor soldați care se înecau. S-a îmbolnăvit și nu a mai putut scăpa de febră.