Mihail Gorbaciov s-a născut la 3 martie 1931 în Privolnoie într-o familie de țărani în sud-vestul Rusiei lângă Stravopol. A fost ultimul lider sovietic. A intrat în Partidul Comunist și a condus o combină într-o ferma de stat timp de patru ani înainte de a pleaca la Moscova, unde și-a luat licență.
În 1955 este licențiat în drept la Universitatea de Stat din Moscova. A urcat pas cu pas în sistemul de partid din regiunea natală Stavropol sub aripa protectoare a doi membri mai în vârstă ai Biroului Politic, Mihail Suslov și Iuri Andropov.
În 1971 este ales în Comitetul Central. În 1978 este ales secretar de partid pe probleme agricole. Cunoștea foarte bine ineficiența sistemului cooperalist din experiență personală și a familiei sale și acum ajunsese în poziția să se lupte cu ea.
În anul 1980 Gorbaciov devine membru plin al Biroului Politic, organul politic cel mai înalt din Uniunea Sovietică și, doi ani mai tărziu, mentorul său, Andropov, i-a succedat lui Leonid Brejnev la conducerea statului. Andropov a continuat să-l șuștină pe Gorbaciov, care acum își crease o reputație de luptător împotrivă corupției și a ineficienței.
În 1985 este ales Secretar general al Partidului Comunist Sovietic. În anul 1987 semnează Acordul cu Statele Unite prin care se renunță la rachetele nucleare cu raza medie de acțiune.
În anul 1988 este ales Președinte al Uniunii Sovietice (URSS). S-a străduit să reformeze economia de stat, foarte ineficientă și acum stagnata: glasnost (deschidere) și perestroika (restructurare) au devenit cuvintele cheie în mandatul său de șase ani. Gorbaciov a introdus un parlament nou, parțial ales, Congresul Deputaților Poporului.
În 1989 a fost ales că președinte al Congresul Deputaților Poporului. Dar nu a îndrăznit niciodată să meargă până la capăt și să elibereze economia de sub controlul statului. Gorbaciov aproape că a scapăt lucrurile de sub control pe plan intern. Acțiunile lui daduseră, de asemenea, frâu liber forțelor naționaliste din tarile baltice și din celelalte republici sovietice, forțe care aveau să se dovedească de neoprit.
În 1990 are loc căderea Zidului Berlinului. Tot în acest an primește Premiul Nobel pentru pace.
În 1991 au ripostat conservatorii și susținătorii lor din aramată, organizând o lovitura de stat, în timp ce Gorbaciov era în vacantă, în Crimeea. Lovitura de stat a eșuat, acest eșec datorandu-se în cea mai mare parte curajului arătat de demonstranții moscoviți și de Boris Elțîn. Supraviețuiește unei lovituri de stat organizata împotriva sa. Gorbaciov a fost repus în funcție, dar nu mai avea nicio putere. Puterea aparținea acum conducătorilor diferitelor republici și mai ales lui Elțîn. La 25 decembrie, Gorbaciov demisionează din funcția de președinte al defunctei URSS, iar Uniunea Sovietica a încetat să mai existe. Schimbase lumea, dar își pierduse propria tară.
În anul 1992 Gorbaciov a fondat fundația care-i poartă numele, iar în 1993 a fondat Crucea Verde Internaționala, prin care a devenit unul dintre cei trei mari sponsori ai Earth Charter – Cartea Pământului. Gorbaciov a devenit de asemenea membru al Clubului de la Roma.
În anul 1995 Gorbaciov a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Durham pentru contribuțiile sale la "cauza toleranței politice și la terminarea confruntării de tipul războiului rece".
În 1996 a participat la alegerile prezidențiale din Rusia, dar a obținut numai 1% din voturile exprimate, probabil datorită animozitaților legate de disoluția Uniunii Sovietice. În timpul turneului electoral, el a primit un pumn în față de la un necunoscut.
Pe 26 noiembrie 2001, Gorbaciov a fondat Partidul Social Democrat, care este o uniune a diferitelor partide de orientare social-democrată din Rusia. În mai 2004 a demisionat din funcția de lider al partidului, după o neințelegere cu conducerea partidului în legătură cu direcția adoptată în campania pentru alegerile din decembrie 2003. În iunie, Gorbaciov a reprezentat Rusia la funeraliile de stat ale lui Ronald Reagan. În septembrie, după valul de atacuri ale separatiștilor ceceni în Rusia, președintele Vladimir Putin a lansat o inițiativă pentru înlocuirea alegerilor pentru guvernatorii locali cu un sistem al numirii acestora direct de la Moscova de către președintele federației, numiri care ar fi trebuit mai apoi aprobate de adunările legislative locale. Gorbaciov și Elțîn au criticat inițiativa lui Putin, pe care au considerat-o un pas către dictatură.
În 2005 Gorbaciov a fost răsplătit cu Premiul Point Alpha pentru ajutorul dat la reunificarea Germaniei. El a primit și titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Munster .
Pe 19 martie 2008, în cursul unei vizite surpriză pentru a se ruga la mormântul Sf. Francisc de Assisi din Assisi, Italia, Gorbaciov a făcut afirmații care au fost interpretate că el ar fi catolic. Gorbaciov a afirmat că „Sf. Francis este, pentru mine, alter Hristul, un alt Hristos. „Povestea lui mă fascinează și a jucat un rol esențial în viața mea.” A adăugat: „Prin Sf. Francisc am ajuns la Biserica, astfel încat era important să-i vizitez mormântul.” Totuși, câteva zile mai tărziu el ar fi spus agenției de presă ruse Interfax: „Zilele trecute unele media au raspândit fantezii — nu pot folosi un alt cuvânt — despre faptul că aș fi în secret catolic, [...] Pentru a conchide și pentru a evita neînțelegerile vreau să afirm că am fost și rămân ateu.” Că replică la această, un purtător de cuvânt al patriarhului ortodox rus Alexei al II-lea a declarat presei rusești: „În Italia el [Gorbaciov] a vorbit în termeni emoționali, mai degrabă decât în termeni ai credinței. El încă se afla pe drum către creștinism. Dacă va ajunge acolo, noi îi vom ura bun venit”.
În aprilie 2011, Gorbaciov a suferit o intervenție chirurgicală complexă a coloanei vertebrale în Germania, la clinica din München Schön Klinik München Harlaching.
În iunie 2013, Gorbaciov a fost internat în Spitalul Clinic Central din Moscova, după cum a raportat Fundația Gorbaciov. La 22 octombrie 2013, s-a știut că Gorbaciov a fost internat într-o clinică germană, dar a fost externat și s-a întors la Moscova. De asemenea, a fost internat în Spitalul Clinic Central la 9 octombrie 2014, dar a fost externat în câteva zile și mai târziu a făcut afirmații cu privire la aniversarea a 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Gorbaciov a fost spitalizat pentru scurt timp și în mai 2015.
La 30 august 2022, Gorbaciov a murit la Spitalul Clinic Central din Moscova, la vârsta de 91 de ani. El a murit după o „boală gravă și prelungită”, potrivit spitalului, fiind sub supravegherea continuă a medicilor de la începutul anului 2020. Conform testamentului său, Gorbaciov va fi înmormântat în Cimitirul Novodevichy din Moscova alături de soția sa Raisa, care a murit în 1999.
