Vladimir Putin este unul dintre cei mai influenți și controversați lideri politici ai lumii contemporane. Putin a urmat o carieră în serviciile secrete sovietice, devenind ofițer KGB înainte de a intra în politică.

Putin a devenit cunoscut pe plan internațional în anii '90, când a fost numit director al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), succesorul KGB-ului. În 1999, a devenit prim-ministru sub președintele Boris Elțîn, iar apoi, în decembrie 1999, a devenit președinte interimar al Rusiei. A fost confirmat în funcția de președinte în martie 2000 și a servit două mandate consecutive până în 2008, când a fost succedat de Dmitri Medvedev. În timpul mandatelor sale ca președinte, Putin a consolidat puterea statului, a pus accent pe stabilitate și securitate și a promovat o politică externă assertivă.

În 2012, Putin a revenit în funcția de președinte, iar din acea dată a continuat să domine scena politică rusă. Stilul său de conducere autoritar și abordarea fermă față de opoziție au fost criticate de mulți observatori internaționali și organizații pentru drepturile omului. Sub conducerea sa, Rusia a fost implicată în conflicte regionale, cum ar fi intervenția în Ucraina și susținerea regimului prezidențial din Siria.

Pe plan intern, Putin a promovat o politică de consolidare a controlului asupra mass-media și a restricțiilor asupra libertății de exprimare. În același timp, a promovat și politici economice care au stimulat creșterea economică și modernizarea infrastructurii.

În concluzie, Vladimir Putin rămâne unul dintre cei mai influenți lideri politici ai lumii, cu un impact semnificativ asupra politicii interne și externe a Rusiei, precum și asupra relațiilor internaționale. Este perceput de unii ca un apărător al intereselor Rusiei și un lider puternic, în timp ce alții îl critică pentru abuzurile de putere și încălcările drepturilor omului.

NAȘTEREA ȘI FAMILIA

La 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia, s-a nascut Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин). Este un om politic rus, fost agent de contraspionaj KGB, fost prim-ministru si actualul președinte al Rusiei, funcție pe care o deține pentru a treia oara. S-a nascut in familia lui Vladimir Spiridonovici Putin și a Mariei Ivanova Selomova. Mama lui era muncitoare la o fabrică, iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietica, într-o unitate submarină în cursul anilor 1930. Ulterior tatal sau a lucrat pentru NKVD, într-un grup de sabotaj in vremea celui de-al Doilea Război Mondial.

EDUCAȚIA

 În 1960 acest an, a început sa învețe la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov, aflată vizavi de casă. Până în clasa a cincea, era unul din puținii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri, aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat.

 În 1966, in clasa a șasea a început să se dedice sportului, mai ales artelor marțiale sambo și judo, dar in cursul vietii a practicat si tenisul, ski si pilotajul.

În 1975 Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad, cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa. După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj.

AGENT KGB

În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la asa numita direcție 5 a KGB-ului, care combatea opoziția politică. Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme cu urmărirea unor cetățeni străini aflați la Leningrad. A primit ulterior oferta de a se transfera la servicul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la , Școala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova.

Intre anii 1985-1990 KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresden, pe atunci în Republică Democrată Germană. După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice, Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică, la Leningrad.

CARIERA DUPĂ 1990

În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale. În iunie 1991, a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În aceasta nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți. A reluat legaturile cu Anatoli Sobceak, pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia. La 20 august, Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului.

Intre anii 1991-1996, a ocupat funcția de șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg (fostul Leningrad), însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine. Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului. În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecințe imediate. Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe, până în 1996.

 În martie 1994, a devenit vice-primarul orașului Sankt-Petersburg. Intre 1995-1997, Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg. În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.

PREȘEDINTE AL RUSIEI

În august 1999, Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste Cecenia. După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.

În martie 2004, este reales în functia de Președinte al Federației Ruse, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.

In 2006, la Conferința de la Helsinki din noiembrie, Putin și-a exprimat nemulțumirea că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană.

In 2008, in urma expirării celor două mandate, conform Constituției, Putin nu mai putea deține consecutiv cel de-al treilea mandat și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei, Putin este desemnat de acesta ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție. În acest an, la presiunile sale, Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul de la București.

În martie 2012, a fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani, dupa modificarea Contituției.

In 2013, Putin a divorțat de soția sa, Ludmila Putin cu care are doi copii: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania).

ANEXAREA CRIMEEI

In februarie 2014, după ce presedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost inlaturat de la putere ca urmare a revolutiei pro Europa, Vladimir Putin a intervenit cu forte armate in regiunea ucraineana autonoma Crimeea, in contextul protejarii cetatenilor rusofoni. Fortele ruse au preluat controlul mai multor baze militare ucrainene. Aceasta inerventie a suparat liderii statelor Uniunii Europene cat si SUA. Acestia au amenintat cu izolarea politica si economica a Rusiei si au acuzat actiunea ca fiind o incalcare grava a dreptului international si a suveranitatii ucrainene.

La 16 martie, cetatenii regiunii autonome Crimeea au votat pentru alipirea la Rusia intr-un referendum denuntat de intreaga lume, dar sustinut de Moscova. O proportie covarsitoare a voturilor, peste 90%, au fost in favoarea ruperii de Ucraina si intrarii in Rusia, in conditiile in care agentiile ruse de stiri anuntau ca prezenta la vot a fost de peste 80%. Referendumul din Crimeea a alarmat fosta republica sovietica si a declansat cea mai grava criza in relatiile dintre Occident si Rusia de la Razboiului Rece. Putin a anuntat in repetate randuri ca va respecta rezultatul votului in timp ce occidentul reitereaza ca acesta este lipsit de legitimitate.

La 18 martie, Crimeea este alipită Rusiei, când a fost semnat un acord de către Vladimir Putin şi noii lideri ai peninsulei din sudul Ucrainei.

INVADAREA UCRAINEI

In 2022, la 24 februarie, sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a invadat Ucraina sub aspectul unei Operatiuni Speciale. Invazia s-a transformat intr-un razboi sangeros intre tarile surori. Escaladarea conflictului s-a realizat sub pretextul eliberarii Ucrainei de neonazistii aflati sub conducerea lui Volodîmîr Zelenski. Razboiul a adus impotriva Rusiei numeroase sanctiuni economice care au destabilizat in cele din urma intreaga economie a lumii, in special cea a Europei si a Statelor Unite. Inarmarea constanta a Ucrainei de catre NATO, SUA si Marea Britanie, sub pretextul "rezistentei impotriva agresorului" nu a facut decat prelungirea crudului razboi cu efecte economice resimtite tot mai mult in plan mondial. Efectul sanctiunilor nu a afectat doar Rusia, ci intreaga lume prin cresterea preturilor la combustibili si energie, dublarea preturilor la alimente, in special in UE, cresterea dobanzilor si saracirea propriu-zisa a oamenilor.