La 7 octombrie 1952, Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg, Rusia, s-a nascut Vladimir Vladimirovici Putin (în rusă: Влади́мир Влади́мирович Пу́тин). Este un om politic rus, fost agent de contraspionaj KGB, fost prim-ministru si actualul președinte al Rusiei, funcție pe care o deține pentru a treia oara. S-a nascut in familia lui Vladimir Spiridonovici Putin și a Mariei Ivanova Selomova. Mama lui era muncitoare la o fabrică, iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietica, într-o unitate submarină în cursul anilor 1930. Ulterior tatal sau a lucrat pentru NKVD, într-un grup de sabotaj in vremea celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1960 acest an, a început sa învețe la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov, aflată vizavi de casă. Până în clasa a cincea, era unul din puținii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri, aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat.[1]
În 1966, in clasa a șasea a început să se dedice sportului, mai ales artelor marțiale sambo și judo, dar in cursul vietii a practicat si tenisul, ski si pilotajul.[1]
In 1975 Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad, cu o teză despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa. După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj.[1]
1976 A terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la asa numita direcție 5 a KGB-ului, care combatea opoziția politică. Ziarul Washington Post a indicat faptul că el s-a ocupat o vreme cu urmărirea unor cetățeni străini aflați la Leningrad. A primit ulterior oferta de a se transfera la servicul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la , Școala Superioară Dzerjinski a KGB, din Moscova.[1]
Intre anii 1985-1990 KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresden, pe atunci în Republică Democrată Germană. După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice, Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică, la Leningrad.[1]
În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale.[1]
În iunie 1991, a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În aceasta nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți. A reluat legaturile cu Anatoli Sobceak, pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia. La 20 august, Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului.[1]
Intre anii 1991-1996, a ocupat funcția de șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg (fostul Leningrad), însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine. Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei, Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului. În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari. Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat, dar nu au existat consecințe imediate. Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe, până în 1996.[1]
În martie 1994, a devenit vice-primarul orașului Sankt-Petersburg.
Intre 1995-1997, Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg. În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg.[1]
În august 1999, Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste Cecenia. După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse.[1]
În martie 2004, este reales în functia de Președinte al Federației Ruse, având o majoritate comodă și în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar.[1]
In 2006, la Conferința de la Helsinki din noiembrie, Putin și-a exprimat nemulțumirea că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană.[1]
In 2008, in urma expirării celor două mandate, conform Constituției, Putin nu mai putea deține consecutiv cel de-al treilea mandat și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei, Putin este desemnat de acesta ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție. În acest an, la presiunile sale, Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul de la București.[1]
În martie 2012, a fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani, dupa modificarea Contituției.
In 2013, Putin a divorțat de soția sa, Ludmila Putin cu care are doi copii: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania).[1]
In februarie 2014, după ce presedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost inlaturat de la putere ca urmare a revolutiei pro Europa, Vladimir Putin a intervenit cu forte armate in regiunea ucraineana autonoma Crimeea, in contextul protejarii cetatenilor rusofoni. Fortele ruse au preluat controlul mai multor baze militare ucrainene. Aceasta inerventie a suparat liderii statelor Uniunii Europene cat si SUA. Acestia au amenintat cu izolarea politica si economica a Rusiei si au acuzat actiunea ca fiind o incalcare grava a dreptului international si a suveranitatii ucrainene.
La 16 martie, cetatenii regiunii autonome Crimeea au votat pentru alipirea la Rusia intr-un referendum denuntat de intreaga lume, dar sustinut de Moscova. O proportie covarsitoare a voturilor, peste 90%, au fost in favoarea ruperii de Ucraina si intrarii in Rusia, in conditiile in care agentiile ruse de stiri anuntau ca prezenta la vot a fost de peste 80%. Referendumul din Crimeea a alarmat fosta republica sovietica si a declansat cea mai grava criza in relatiile dintre Occident si Rusia de la Razboiului Rece. Putin a anuntat in repetate randuri ca va respecta rezultatul votului in timp ce occidentul reitereaza ca acesta este lipsit de legitimitate.[2]
La 18 martie, Crimeea este alipită Rusiei, când a fost semnat un acord de către Vladimir Putin şi noii lideri ai peninsulei din sudul Ucrainei.
In 2022, la 24 februarie, sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a invadat Ucraina sub aspectul unei Operatiuni Speciale. Invazia s-a transformat intr-un razboi sangeros intre tarile surori. Escaladarea conflictului s-a realizat sub pretextul eliberarii Ucrainei de neonazistii aflati sub conducerea lui Volodîmîr Zelenski. Razboiul a adus impotriva Rusiei numeroase sanctiuni economice care au destabilizat in cele din urma intreaga economie a lumii, in special cea a Europei si a Statelor Unite. Inarmarea constanta a Ucrainei de catre NATO, SUA si Marea Britanie, sub pretextul "rezistentei impotriva agresorului" nu a facut decat prelungirea crudului razboi cu efecte economice resimtite tot mai mult in plan mondial. Efectul sanctiunilor nu a afectat doar Rusia, ci intreaga lume prin cresterea preturilor la combustibili si energie, dublarea preturilor la alimente, in special in UE, cresterea dobanzilor si saracirea propriu-zisa a oamenilor.
Bibliografie:
1 - Vladimir Putin, ro.wikipedia.org - accesat la data de 22.03.2014;
2 - Referendumul din Crimeea s-a incheiat, hotnews.ro - accesat la data de 17.03.2014