CINE A FOST EMIL RACOVIȚĂ?
Emil Gheorghe Racoviță a fost un biolog, zoolog, speolog și explorator antarctic român. Împreună cu Grigore Antipa, a fost unul dintre cei mai remarcabili promotori ai științelor naturale din România. Racoviță a fost primul român care a plecat într-o expediție de cercetare științifică în Antarctica. A fost un profesor, savant și cercetător influent și a ocupat funcția de președinte al Academiei Române între 1926 și 1929.
FAMILIA ȘI EDUCAȚIA
Născut la Iași, a copilărit pe moșia familiei, la Șurănești, județul Vaslui, și-a început studiile la Iași, unde l-a avut ca profesor pe Ion Creangă, și și-a continuat studiile secundare la Institutele Unite, un liceu particular pentru băieți din Iași, luându-și bacalaureatul în 1886. A studiat apoi dreptul la Universitatea din Paris, obținând diploma de avocat în 1889. Dar nu a urmat o carieră în drept, orientându-se în schimb spre științele naturii.
Mentorul său a fost zoologul și biologul Henri de Lacaze-Duthiers, profesor la Sorbona și la Muséum national d'histoire naturelle. Racoviță a obținut diploma de licență în 1891 și doctoratul în 1896, pentru o teză intitulată Le lobe cephalique et l'encéphale des Annélides Polychète ("Lobul cefalic și encefalul aneliților polhetoși").
EXPEDIȚIA PE NAVA BELGICA
Ca tânăr cercetător promițător, Racoviță a fost selectat pentru a face parte dintr-o echipă internațională care a pornit într-o expediție de cercetare în Antarctica, la bordul navei Belgica. Expediția a fost condusă de ofițerul belgian Adrien de Gerlache, care era și proprietarul navei.
NAVA ȘI ECHIPAJUL
La 16 august 1897, sub egida Societății Regale de Geografie din Bruxelles, Belgica, o fostă balenieră norvegiană din lemn, a părăsit portul Antwerp, pornind spre Sud. Aceasta a fost nava care a dat numele întregii expediții. Nava cu trei catarge era echipată cu un motor de 160 de cai putere.
Cei 19 membri ai echipei erau de diferite naționalități. Primul ofițer al navei era Roald Amundsen - care avea să cucerească Polul Sud în 1911. În afară de Racoviță, din echipă mai făceau parte fizicianul belgian Émile Danco, geologul și oceanograful polonez Henryk Arctowski cu asistentul său Antoni Bolesław Dobrowolski și medicul american Frederick Cook.
CERCETĂRILE DE PE BELGICA
Echipa a părăsit puntea navei de 22 de ori, pentru a colecta date științifice, pentru a efectua investigații și experimente. Racoviță a fost primul cercetător care a colectat mostre botanice și zoologice din zonele aflate dincolo de Cercul Polar Antarctic.
Belgica a făcut primele înregistrări și măsurători meteorologice zilnice în Antarctica, în fiecare oră, timp de un an întreg. Oamenii de știință au colectat, de asemenea, informații despre curenții oceanici și magnetismul terestru, la finalul expediției, considerată un succes, fiind publicate până la 10 volume de concluzii științifice.
OBSTACOLE
Expediția a întâmpinat mai multe greutăți. Între 10 martie 1898 și 14 martie 1899, Belgica a fost prinsă între blocuri de gheață, ceea ce a făcut imposibilă continuarea navigației. Echipajul a fost nevoit să sape un canal lung de 75 de metri (250 de picioare) printr-un strat de gheață de șase metri grosime (20 de picioare), pentru a genera o cale de navigație prin care să ajungă la un corp de apă navigabil. Belgica s-a întors în Europa în 1899 fără doi membri ai echipei, care au murit în timpul expediției: marinarul norvegian Carl Wiencke (pierdut peste bord) și Émile Danco (decedat din cauze naturale).
Jurnalul lui Racoviță, publicat în 1899, face referire la dificultățile pe care membrii echipei au trebuit să le îndure. Fotografiile din acea perioadă arată că era greu de recunoscut după ce s-a întors din expediție. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 1900, sub titlul La vie des animaux et des plantes dans l'Antarctique ("Viața animalelor și a plantelor în Antarctica"). La un an după întoarcerea sa, Racoviță a fost numit director al stațiunii Banyuls-sur-Mer și redactor al revistei Archives de zoologie expérimentale et générale.
ULTIMII ANI
Racoviță și-a continuat cercetările, contribuind la speologie și explorând peste 1.400 de peșteri din Franța, Spania, Algeria, Italia și Slovenia. Este considerat, alături de René Jeannel, unul dintre fondatorii biospeleologiei. A fost interesat în special de izopode, dintre care a descoperit multe.
În 1919, Racoviță a devenit șef al catedrei de biologie la Universitatea Daciei Superioare din Cluj-Napoca, iar între 1929 și 1930 a fost rector al universității. Acolo a înființat primul institut de speologie din lume, la 26 aprilie 1920, mai întâi ca secție, care avea însă să funcționeze independent din 1956, alături de profesorul Constantin Moțaș. În 1920, a devenit membru titular al Academiei Române și a fost președinte al Academiei între 1926 și 1929.
În urma celui de-al doilea Premiu de la Viena din august 1940, Facultatea de Științe și Institutul de Speologie de la Universitatea din Cluj au fost nevoite să se mute din oraș și să se refugieze la Timișoara. După cel de-al Doilea Război Mondial, Racoviță a depus mari eforturi pentru a reorganiza institutul.
MOARTEA LUI EMIL RACOVIȚĂ
A murit în noiembrie 1947 la Cluj-Napoca, fiind înmormântat în Cimitirul Hajongard din oraș.
RCUNOAȘTEREA POSTMORTEM
Există două peșteri care îi poartă numele. Una este Peștera Emil Racoviță, situată în Criva, Briceni; cu o suprafață de 50 de hectare, este cea mai mare peșteră din Moldova și a treia cea mai lungă peșteră din Europa; cealaltă este Peștera Racoviță, situată în Iabalcea, județul Caraș-Severin.
În 2006, prima stație românească de explorare a Antarcticii a fost denumită Stația Lege-Racoviță (cunoscută din 2011 ca Stația Lege-Racoviță-Negoiță).
Poșta Română a emis mai multe timbre în cinstea sa: timbre de 55 de bani și 1,20 lei în 1958, un timbru de 55 de bani în 1968, un timbru de 4 lei în 1985, un timbru de 2 lei în 1986, un timbru de 4,50 lei în 1997 și un timbru de 1,60 lei în 2007. Ultimul face parte dintr-o serie de patru timbre (Scott 4911-4914) care comemorează 100 de ani de la înființarea de către Racoviță a primului institut de biospeologie din lume.
În 2018, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Racoviță, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă comemorativă din argint cu valoarea nominală de 10 lei.
