CINE A FOST DUMITRU DAN?
Dumitru Dan s-a născut la Buhuşi, pe 14 iulie 1890 şi a decedat la Buzău pe 4 decembrie 1978. A fost geograf, profesor de geografie şi călător român. A fost unul dintre cei 7 copii ai Mariei şi ai lui Tudorache Dan, cântăreţ la biserică şi sanitar. A terminat şcoala primară la Buhuşi, Liceul Comercial la Brăila şi Facultatea de Geografie la Paris. A activat timp de 30 de ani ca profesor de geografie la Brăila şi Buzău.
CĂLĂTORIA ÎN JURUL LUMII
Povestea uimitoare a 4 tineri studenți români și a câinelui lor Harep, care au participat la un concurs francez pentru recordul mondial de mers pe jos în jurul globului. Ei au pornit în călătoria lor în 1910, îmbrăcați în costume tradiționale românești, în opinci țărănești și fără bani. Doar Dumitru Dan a terminat cursa, devenind câștigătorul concursului francez. El a fost primul român globe-trotter, iar performanța sa a fost înregistrată în Guinness World Records în 1985 ca campion mondial la 100.000 km în jurul lumii. Colocviul lui Dumitru Dan se află în prezent în proprietatea a trei muzee, iar scopul este acela de a expune această colecție pentru prima dată de la moartea sa, în 1978. Proiectul cercetează scopul extraordinar de a stabili acest record de mers pe jos în jurul globului pământesc prin intermediul unor documente care datează din 1910-1916 și 1923. Acesta reconstruiește și înregistrează 6 cântece și 5 dansuri pe care globe-trotterii le-au cântat, dansat și interpretat (2 dintre ele sunt incluse în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO). Întreaga colecție de elemente a fost digitalizată și încărcată pe www.europeana.eu. În plus, au fost realizate 497 de perechi de replici ale opincilor lor țărănești, ceea ce va oferi posibilitatea de formare a tinerilor studenți în acest meșteșug (10 ateliere). Aceste ateliere vor contribui la salvgardarea acestui meșteșug. Pornind de la tematica expozițională, în sală se derulează periodic lecții interactive de storytelling Călătorie pe glob și ateliere meșteșugărești Semne tradiționale cusute. Expoziția a fost nominalizată la premiile Academiei Europene a Muzeelor în anul 2017 și are propria sa Pagină de Facebook Dumitru Dan globe-trotter - Proiectul Muzeului Judeţean Buzău , cât și canalul de Youtube Dumitru Dan Globe-trotter.
Potrivit lui Dan, în 1908, Touring club de France a anunțat un concurs pentru a face înconjurul lumii pe jos, cu un premiu oferit de 100.000 de franci. Dumitru Dan și conaționalii săi Paul Pârvu, George Negreanu și Alexandru Pascu, toți studenți la Paris la acea vreme, au decis să accepte provocarea, folosind banii și resursele proprii.
Grupul s-a întors în România pentru a se pregăti, învățând limbi străine suplimentare, studiind cartografia și făcând exerciții cu greutăți și exerciții fizice timp de două ore pe zi. Au mers 45 km pe zi, străbătând câmpii, dealuri și munți în toate anotimpurile. Au învățat cântece și dansuri populare românești și cum să cânte la flaut și acordeon, astfel încât să își poată susține efortul pe parcurs prin interpretarea folclorului.
În 1910, grupul a pornit în călătorie cu un câine, Harap, purtând haine populare și mergând în opinci. Mare parte din traseu a fost parcursă între 1910 și 1916, dar Dan a afirmat că însoțitorii săi nu au supraviețuit până la finalizarea călătoriei, în 1923.
MOARTEA COECHIPIERILOR
Pe 17 iulie 1911, în India, grupul a fost invitat la palatul Rajahului din Bombay. După ce au luat masa acolo, drumeții au plecat în grup pentru a cumpăra provizii pentru călătoria lor în oraș. Alexandru Pascu a rămas să îi povestească rajahului despre aventurile lor de până atunci. Însoțitorii săi s-au întors și au constatat că Pascu și gazdele lor se dedaseră și leșinaseră din cauza opiului. Deși gazdele lor credeau că Pascu își va reveni probabil, acesta nu s-a mai trezit. A murit în urma otrăvirii cu opiu și a fost înmormântat în India.
George Negreanu a murit la doi ani de la începerea călătoriei, când trio-ul de atunci traversa o trecătoare îngustă în Munții Nanling din China. Pe o ploaie scurtă, în timpul căreia au fost nevoiți să pipăie cu ajutorul unor bastoane, Negreanu - aflat în fruntea grupului - a căzut pe stânci de pe o prăpastie ascuțită. Dan și Pârvu l-au cărat până la o așezare locală și apoi până la un spital, dar acolo nu era niciun medic disponibil pentru a-l ajuta. Până când au găsit asistență medicală, Negreanu era mort.
Pârvu s-a trezit în imposibilitatea de a mai continua în Jacksonville, Florida. Cu câțiva ani mai devreme, el s-a rănit la picioare în timpul unei plimbări de peste 2600 km prin Alaska (venind din China și Rusia siberiană) pe ruta Kotzebue, Fairbanks, Anchorage, Yakutat, Gustavus, Skagway și Juneau, și a făcut cangrenă. Sfătuit de medici să se oprească, a rămas în Florida cu câinele Harap. Ulterior, i-au fost amputate ambele picioare, dar nu a fost suficient pentru a-l salva. În mai 1915, a murit.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Dumitru Dan a fost nevoit să își amâne călătoria din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, dar și-a încheiat călătoria până în 1923. Valoarea premiului a fost substanțial diminuată, având în vedere inflația de peste 15 ani și din timpul războiului. Potrivit unui articol de presă românesc din 2011, acesta valora aproximativ 500.000 de euro în 1908, dar valora doar 40.000 de euro în momentul în care a fost acordat. A traversat cinci continente, peste trei oceane, prin 76 de țări și peste 1.500 de orașe, uzând 497 de perechi de opinci și 28 de costume naționale.
O CĂLĂTORIE INVENTATĂ?
Cercetările au arătat că versiunea lui Drumitu Dan despre călătoria sa, relatată târziu în viață, în anii 1960 și 1970, a fost inventată și nu corespunde cu cea pe care a povestit-o ziarelor în 1914, în timp ce călătorea prin Statele Unite. În schimb, el a spus că și-a început călătoria în 1912, nu în 1910, fără a menționa vreo cursă. El a spus că până acum a mers doar în Europa și a declarat că în 1913 a participat la Războiul din Balcani, unde a fost grav rănit. Nu a fost în Africa, Asia, America de Sud și Centrală, Australia, Rusia și Alaska, așa cum a susținut mai târziu. În schimb, a declarat în 1914 că a reluat călătoria în acel an, după ce s-a recuperat după rănile de război. Călătoria sa din 1914 a fost primul an în care a fost dovedită cu fotografii, articole de ziar și certificate.
În 1914-15 a mers în Anglia și Scoția, în America, în Caraibe și, în cele din urmă, în Spania. Paul Pârvu nu a mers cu el pe jos 60.000 de mile din România. Parvu era din Cleveland, Ohio, unde Dan l-a întâlnit pentru prima dată în 1914. Nu a fost implicat niciun câine. Au mers împreună timp de doar trei luni. Parvu nu și-a rănit picioarele în Alaska și nu a murit în Florida. După ce au călătorit în Washington D.C., Parvu s-a întors în Ohio și a continuat să trăiască mulți ani. În 1914-15, Dan nu a menționat niciodată reporterilor o cursă la care a participat Touring Clubul Franței. Nu s-a găsit niciodată nicio dovadă despre o cursă care să implice 200 de participanți internaționali. Dan a declarat în 1914 că mergea pe pariu. Se estimează că, de fapt, Dan a mers doar aproximativ 3.000 de mile în total.
Povestea lui Dumitru Dan spunea că, în ianuarie 1912, au ajuns cu vaporul în America de Sud, la Rio de Janeiro, Brazilia, unde au observat „străzi întortocheate, piețe murdare și case ruinate”. Ei au avut un mare succes prezentând spectacolele lor de dans popular la Rio și au susținut și prelegeri. Apoi a pretins că a făcut o plimbare imposibilă prin America de Sud accidentată și foarte puțin populată, de-a lungul unui traseu de peste 10.000 de mile în doar câteva luni. În acei ani, era imposibil să mergi pe jos în acele țări și prin acei munți înalți, câmpii fără apă și jungle groase în câteva luni. Ar fi durat mai mulți ani cu mult sprijin din partea caravanelor.
