CINE A FOST GRIGORE ANTIPA?
Grigore Antipa a fost un naturalist, zoolog, ihtiolog, ecologist, oceanolog, biolog darwinist român care a studiat fauna din Delta Dunării și Marea Neagră. Între 1892 și 1944 a fost director al Muzeului de Istorie Naturală din București, care îi poartă astăzi numele. De asemenea, este considerat a fi prima persoană care a modernizat diorama prin accentuarea aspectului tridimensional și primul care a folosit diorame în cadrul unui muzeu. Este omul de știință care a reorganizat Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa în noua clădire care astăzi îi poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, construită în 1906 și inaugurată de Carol I al României în 1908. A fost ales membru al Academiei Române în 1910 și a fost membru al mai multor academii străine. Grigore Antipa a fondat o școală de hidrobiologie și ihtiologie în România.
COPILĂRIA
Grigore Antipa și-a petrecut copilăria în Botoșani. Viața lui Antipa n-a debutat sub auspicii prea fericite. Mama sa, Zoe Șendrea, este căsătorită împotriva voinței sale cu Iorgu Leon, de care se desparte după doi ani, luându-l cu ea și pe fiul rezultat din această căsnicie eșuată: Nicolae Leon, de un an, fratele vitreg al lui Grigore.
Zoe se recăsătorește cu Vasile Antipa, avocat din Botoșani, cu care are un al doilea fiu, pe Grigore, născut pe 7 decembrie 1867, în orașul din nordul Moldovei. Și acest mariaj durează doar doi ani, din cauza morții lui Vasile. La 7 ani, micul Grigore rămâne orfan și de mamă, Zoe Antipa fiind răpusă de febra tifoidă. Rămâne alături de fratele său vitreg, în grija unchiului său, fratele mamei, Panaite Șendrea.
EDUCAȚIE
A făcut studii primare la Botoşani (1874-1878), gimnaziale şi liceale la Institutul Academic din Iaşi (1878-1885), unde i-a avut ca profesori pe Grigore Cobălcescu, Petru Poni ş.a., iar pe Emil Racoviţă, printre alţii, ca şi coleg de clasă
În anul 1885 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale. Întrerupe cursurile universităţii ieşene şi pleacă împreună cu fratele său la Jena, unde devine elevul celebrului profesor Ernst Haeckel, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic. Reîntors la Jena, în toamna anului 1889, Grigore Antipa, acceptă cu bucurie şi interes propunerea de a pleca într-o expediţie în Insula Helgoland.
La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa.
MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ
În august 1892, ajuns acasă, Grigore Antipa îi prezintă lui Dimitrie Sturdza necesitatea existenţei unui Muzeu de Istorie Naturală. În anul 1903, Grigore Antipa prezinta lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru “un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”.
Primele săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Astfel, pentru prima dată în lume Muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat și de alte muzee din lume.
Grigore Antipa a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, bucurându-se de susţinerea unor importante personalităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate ca urmare a renumelui de excelent cercetător de care s-a bucurat de-a lungul vieţii. Muzeul pe care l-a organizat şi pe care l-a condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa – cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare pluri-profesională.
EXPEDIȚIA DIN MAREA NEAGRA
Deşi copleşit de grijile muzeului ce trebuia creat, Grigore Antipa nu uită să-şi onoreze şi cea de-a doua promisiune făcută Regelui: aceea de a cerceta Marea Neagră, precum şi posibilităţile de valorificare eficientă a pescăriilor româneşti. Ideea îi fusese sugerată iniţial de prințul Albert de Monaco, care întrevăzuse corect posibilităţile pe care le ofereau mările şi oceanele ca resurse de dezvoltare.
Grigore Antipa a întreprins, în 1893, o expediţie de nouă luni în Marea Neagră, adunând un bogat material pentru colecţie. A lucrat timp de 10 zile la Staţiunea biologică de la Sevastopol, dar şi la Odesa, în laboratorul profesorului şi zoologului Salenski.
LEGEA PESCUITULUI
Grigore Antipa constată o descreştere a producţiei de peşte şi chiar degenerarea unor specii importante (crapul) ca urmare a pescuitului excesiv şi abuziv. Naturalistul vede o singură soluţie pentru remedierea situaţiei: o lege a pescăriilor care să amelioreze fondul piscicol și care să prevadă şi măsuri restrictive împotriva celor care pescuiau abuziv, doar pentru profitul lor. Biologul, dublat de un perspicace economist, propune cooperativizarea pescăriilor şi centralizarea vânzării peştelui, considerând că aceste măsuri vor duce la sporirea producţiei şi a veniturilor pescăriilor. În anul 1895, Antipa este numit administrator general al pescăriilor statului, iar un an mai târziu reuşeşte să treacă prin Parlament „Legea pescuitului”, al cărei autor este. Rezultatele, după cum prevăzuse Antipa, se văd imediat.
MOARTEA
În 1944. la vârsta de 76 de ani, în noaptea de 8 spre 9 martie, s-a simțit rău, iar când a venit medicul nu a mai putut face altceva decât să constate decesul. Alina, soția sa n-a putut înfrunta viaţa mai departe fără Grigoraş şi s-a otrăvit. Cei doi au fost incinerați împreună. Decizia incinerării celor doi a fost motivată prin faptul că Antipa nu s-a ocupat vreodată să-şi cumpere un loc de veci, iar în vreme de război era extrem de dificilă găsirea unui loc la cimitir.
