Carol I al României

Carol I al României
NASCUT: 20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania
DECEDAT: 10 octombrie 1914, Sinaia, România
NATIONALITATE: Germană
CUNOSCUT(Ă) CA: Domn al Principatelor Unite si primul Rege al Romaniei
DOMNIE: 1866-1881 (Domnitor); 1881-1914 (Rege)
PRECEDAT DE: Alexandru Ioan Cuza
SUCCEDAT DE: Ferdinand
4.1973684210526 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.20 (76 Votes)


La 20 aprilie 1839, la Sigmaringen, Germania, s-a născut Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen. A fost cel de-al doilea fiu al prinţului Karl Anton şi al soţiei sale, principesa Josephine. Familia sa era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea şi avea relaţii excelente cu acesta. România era în acea perioadă sub o influenţă puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon a prinţului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca şi rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol şi familia acestuia posibilitatea ca prinţul Carol să vină pe tronul României. După finalizarea studiilor elementare s-a înscris la şcoala de cadeţi din Münster. A fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române şi, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1857 termină cursurile Şcolii de Artilerie din Berlin, iar până în 1866 acest an (când a acceptat coroana României) a fost ofiţer german. A participat la al doilea război din Schleswig, mai ales la asaltul citedelei Fredericia şi al Dybbøl, experiență care îi va fi de folos mai târziu în Războiul ruso-turc.

Pe 10 mai, Carol a intrat în Bucureşti. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf şi a fost întâmpinat de o mulţime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Şi-a rostit jurământul în limba franceză: "Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile şi integritatea teritorială". Domnia lui Carol I a început, de fapt, în aprilie 1866, odată cu intrarea sa în ţară, însă este proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866.

Imediat după sosirea în ţară, Parlamentul României a adoptat, la 29 iunie, prima constituție a ţării, una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituţia Belgiei, care dobândise independenţa din 1831. Aceasta a permis dezvoltarea şi modernizarea ţării. S-a decis ca aceasta să ignore dependenţa curentă a ţării de Imperiul Otoman (în practică acest fapt a fost transpus în omiterea constituţionalizării obligaţiilor faţă de Poartă), acţiunea care s-a constituit într-un prim pas spre independenţă. Articolul 82 specifică: "Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând femeile. Descendenţii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în spiritul religiei ortodoxe."

În 1867 este numit membru de onoare al Academiei Române.



În 1869 când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit şi, conform constituţiei române, aprobată de el însuşi, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine româna. Principele a inițiat o călătorie în Europa şi mai ales în Germania, pentru a-şi găsi o mireasă. În final, a întâlnit şi luat de soţie pe Elisabeta de Neuwied (3 noiembrie 1869). Mariajul lor a fost unul dintre cele mai puţin potrivite, el fiind un bărbat rece şi calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august 1871 şi decedată pe 28 martie 1874. Aceasta a dus la o înstrăinare a celor doi membri ai cuplului regal, Elisabeta nereuşind să-şi revină complet din trauma pierderii unicului copil. Spre sfârşitul vieţii lor, Carol şi Elisabeta au reuşit să găsească o modalitate de a se înţelege reciproc şi au fost descrişi ca fiind buni prieteni. Lipsa de urmaşi a cuplului regal al României a făcut ca Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină următorul succesor la tronul României.

În 1877 Carol I a comandat personal armata romană de la Calafat împotriva redutelor turceşti de peste Dunăre, de pe afetul unui tun de asalt. Când unul din proiectilele artileriei turceşti a căzut mai aproape de rege, un soldat a sărit să-i scoată fitilul pentru a împiedica explozia dar ajungând prea târziu, inevitabilul s-a produs iar soldatul a fost sfârtecat de schije. Atunci Carol ar fi exclamat: "Asta-i muzică ce-mi place !."

În 1878 pentru consolidarea prestigiului personal şi al ţării, pe 9 septembrie a primit titlul de "Alteţa regală". În timpul domniei sale, ţară a obţinut independenţă deplină faţă de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern şi foarte eficace (cunoscut în istorie ca Războiul de Independenţă, dar şi ca Războiul ruso-turc), în care contribuţia României a fost decisivă.

Între 1879-1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.

În octombrie 1880, Leopold renunţă la tronul tării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare, însă în 1888 Wilhelm renunţă la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care va deveni principe de România, moştenitor al tronului şi mai apoi rege al României în ziua de 10 octombrie 1914.



La 26 martie 1881 este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce ţara până la proclamarea Republicii Populare Române, în 1947.

Pe 15 martie, Constituţia a fost modificată pentru a specifica, printre altele, faptul ca din acel moment şeful statului va fi numit rege. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai.

În 1912 apare filmul "Independența României" (regia Aristide Demetriade). Această peliculă reprezintă totodată şi primul film istoric realizat în România. În rolul lui Carol joacă regizorul Aristide Demetriade. Celebra replică de pe front a regelui („Asta-i muzică care-mi place!”) a fost inserată într-un titlu de la începutul filmului. Casa regală a sprijinit producţia cu fonduri şi cu participarea armatei.

În 1913 tot în timpul domniei lui Carol I în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti, din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria.

La 10 octombrie 1914, se stinge din viaţă Carol I al României, la Sinaia. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După Războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Coroana regilor României era fabricată dintr-o ţeavă de tun turcesc capturat la Plevna de armata romană sub comanda lui Carol I. Poetul George Coşbuc a descris-o în volumul "Coroana de Oţel."

În 1977 apare filmul Războiul Independenţei (Pentru Patrie), regia Sergiu Nicolaescu. Această producţie a fost realizată la centenarul Războiului, reprezintă primul film creat în perioada comunistă care îl arată pe regele Carol într-o lumină pozitivă. Rolul său a fost jucat tot de către regizorul filmului, Sergiu Nicolaescu. La 8 mai 2009 a avut loc premiera filmului "Carol I - Un Destin pentru România", tot în regia lui Sergiu Nicolaescu.

 





Tags: biografie date informatii Principatele Unite (1859-1881) Regatul României (1881-1947) Aniversari 20 aprilie Naşteri în 1839 Decese în 1914 Decese 10 octombrie

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 25953
1: Wikipedia.org
URL SURSA 1: http://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Romaniei