1865 La 24 august s-a nascut Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, nascut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen. Nascut in Sigmaringen in sud-vestul Germaniei, Printul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen a fost fiul Printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si a Infantei Antonia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a si a regelui Ferdinand al II-lea, print de Saxa-Coburg si Gotha.
1888 Tânărul Ferdinand a devenit moștenitor al unchiului său, regele Carol I al României, în noiembrie , după ce mai întâi tatăl său a renunțat în 1880 și apoi fratele său mai mare, Wilhelm, în 1886.
1889 Parlamentul României îl recunoaște ca prinț al României. Guvernul român nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, însă a cerut ca viitori copii să fie ortodocși, religia de stat a României.
Are o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta (relatie intrerupta la interventia Consiliului de Ministri, care a reamintit Principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu Principese de origine straina).
1890 A fost membru de onoare al Academiei Române.
1893 La 10 ianuarie, Prințul Ferdinand s-a casatorit cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut impreuna trei fii si trei fiice, cel mai mare baiat, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea al Romaniei.
1914-1927 A fost protector și președinte de onoare al Academiei Romane.
1914 Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi "un bun român”.
1916 14/27 august deși rudă cu familia imperială ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a hotărât, împreună cu Consiliul de Coroană și în special datorită reginei Maria, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari. Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iași. Pentru Rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie.
1917 Moare de febră tifoidă, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele. Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România. În cele din urmă, situația avea să se schimbe.
1918 În cursul acestui an, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors triumfal la București, în fruntea armatei sale eroice, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populația entuziastă.
1921 Ferdinand va avea bucuria să trăiască nașterea nepotului său, Mihai, fiul lui Carol și al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol și Elena nu avea să reușească, moștenitorul tronului părăsindu-și soția și fiul, fugind la Paris împreună cu amanta sa, Elena Lupescu. În cele din urmă, cu inima tulburată, Regele îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol.
1922 La 15 octombrie Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie spectaculoasă la Alba Iulia.
Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal condus de frații Ion și Vintilă Brătianu. Cucerirea Transilvaniei a lărgit însă baza electorală a opoziției, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 - octombrie 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc.
1927 Ferdinand a murit de cancer intestinal și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, Prințul Nicolae.[1]
Bibliografie:
