Regatul României
Regatul României a fost un stat european existent între 1881 și 1947, cu o monarhie constituțională. Iată câteva puncte cheie despre Regatul României:
Carol I (1839-1914): Carol I a fost primul rege al României și a domnit între 1866 și 1914. A fost ales ca domnitor al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească, iar ulterior a devenit regele României când țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman în 1877-1878.
Independența: România a obținut independența în 1878, după Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman, conflict în care a fost sprijinită de alte puteri europene.
Al Doilea Război Balcanic (1913): România a participat la Al Doilea Război Balcanic pentru a-și extinde teritoriul, însă această încercare nu a fost pe deplin reușită.
Primul Război Mondial (1916-1918): România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei în 1916, suferind pierderi semnificative, dar contribuind la eliberarea unor teritorii aflate sub ocupație străină.
Tratatul de la Versailles (1919): La Conferința de Pace de la Paris din 1919, România a obținut recunoașterea internațională a unor schimbări teritoriale favorabile, inclusiv Unirea cu Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul.
Carol al II-lea (1893-1953): Fiul lui Ferdinand I și succesor al tronului în 1930, Carol al II-lea a fost rege între 1930 și 1938, când a abdicat în favoarea fiului său Mihai I.
Al Doilea Război Mondial (1939-1945): România a fost inițial aliată cu Puterile Axei, dar ulterior, în 1944, a trecut de partea Aliaților.
Comunism și Abdicarea Regelui Mihai (1947): În urma loviturii de stat comuniste din 1947, regele Mihai I a fost forțat să abdice, iar România a devenit un stat comunist sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Astfel, cu abdicarea regelui Mihai I în 1947, monarhia a fost abolită, și România a devenit Republica Populară Română, ulterior Republica Socialistă România, sub regimul comunist.
După Revoluția din 1989 și căderea regimului comunist, România a devenit o republică.