Ieremia Movilă era fiul marelui boier lon Movilă (Moghilă) fost membru al sfatului domnesc al lui Ștefan cel Mare, şi al Mariei, fiica lui Petru al V-lea Rareș. La rândul său, pe vremea celei de-a doua domnii a lui Petru al VI-lea Șchiopul, leremia a fost mare vornic al țărilor de Sus şi al Tării de Jos, adică mare dregător (demnitar) a cărui autoritate se exercita asupra jumătăti de nord şi de sud a tării Moldovei. Plecat din tară odată cu Petru Şchiopul, leremia a ajuns în Polonia, unde, în 1593, a fost primit ca nobil al coroanei polone. De altfel, cu ajutorul acesteia din urma va ajunge de două ori pe tronul Moldovei.
Domnia lui leremia Movilă este contemporană cu cea a lui Mihai Viteazul, domnul Tări Româneşti (1593-1600), cel care a realizat prima unire politică a Țarilor Române (mai-septembrie 1600), pe vremea Ligii Sfinte, coalitie antiotomană lansată de papa contrareformist Clement VIII (1592-1605), la care participau, incă din 1592/1593, Sfântul Scaun (statul papal), Austria şi Spania habsburgilor, ducatele de Ferrara, Mantova şi Toscana, Transilvania (din februarie 1594), Moldova lui Aron Vodă (Tiranul) şi Tara Românească a lui Mihai Viteazul intrând fățiş în luptă în noiembrie 1594, prin executarea creditorilor levantini.
Anul 1595 a coincis cu activismul politic al principelui transilvan Sigismund Bathori (prima domnie din 1581-1597), care afirma veleităti suzerane, precum odinioară regii maghiari dinaintea transformări Ungariei centrale în paşalacul de la Buda (1541). Astfel, Mihai Viteazul şi Ștefan al VIII-lea Răzvan (aprilie/mai-august/septembrie 1595) - noul domn al Moldovei impus de către Sigismund Bathori -, au recunoscut suzeranitatea lui Sigismund in conditii apăsătoare (in mai 1595). Tot în 1595, s-a desfăşurat, pe teritoriul Munteniei, campania de pedepsire (iulie-octombrie) organizată de Inalta Poartă otomană, decisă să anuleze statutul de autonomie al Tării Româneşti şi Moldovei. Lui Mihai Viteazul, în cele din urmă victorios, i se alăturase şi Ştefan Răzvan, de a cărui absentă a profitat regele Poloniei, care la inlocuit cu leremia Movilă (in august/septembrie 1595). leremia Movilă era protejatul regatului Poloniei, al cărui protectorat asupra Moldovei va lua de altfel sfârșit în 1616 (act confirmat de pace cu turcii din 1621 care consfinteşte suzeranitatea Portii asupra statului moldav).
În martie 1599 însă, situatia internatională s-a complicat in urma renuntării lui Sigismund Bathori la tronul Transilvaniei în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathori (martie-octombrie 1599) principe atras de Polonia, tară care revenise la vechea politică pontică, intrând astfel în conflic cu Habsburgii. "Frontul" polon - reprezentat de principele cardinal Andrei Báthori, de domnul leremia Movilă si de cancelarul leah Jan Zamoyski - a hotărât chiar să-l înlăture pe Mihai, Andrei Báthori făcându-i chiar o "invitatie" expresă de a părăsi tronul Tării Româneşti (vara lui 1599).
În acest moment dramatic, Mihai a luat decizia să "spargă" frontul ostil prin punerea în aplicare a planului său "national" de reunire a celor trei Tări Române. Astfel, cu acordul impăratului romano-german Rudolf II (1576-1612), Hasburg-ul său suzeran care avea interese majore in Transilvania (dorea încorporarea principatului Ungariei), Mihai a trecut peste munti, l-a înfrant pe Andrei Báthori la Şelimbăr, nu departe de Talmaciu (jud. Sibiu) (18/28 octombrie 1599), si a intrat triumfător în Alba Iulia (21 octombrie/1noiembrie 1599), tot teritoriul Transilvaniei trecând sub autoritatea sa. În anul următor, in urma luptei de la Bacău (6/16 mai 1600), Mihai l-a alungat şi pe leremia Movilă, care plănuia să-l inlocuiască cu Simion Movilă, fratele său. În acest fel se realiza
refacerea frontului antiotoman, dar mai ales prima unire a celor trei Tări Române. Ceea ce l-a făcut pe Mihai să se intituleze, într-un document din 6 iulie 1600 "domn al Tării Româneşti şi Ardealului şi a toată tara Moldovei".
După victoria de la Mirăslău, in Transilvania (8/18 septembrie 1600), a generalului imperial George Basta asupra lui Mihai Viteazul, devenit, incomod" pentru toată lumea, practic in acelaşi timp, a fost reinstalat, la initiativa lui Jan Zamoyski, leremia Movilă pe tronul Moldovei. Mai mult incă, în urma luptei de la Bucov (10/20 octombrie 1600), Mihai a fost nevoit să cedeze chiar şi tronul Tării Româneşti, în favoarea lui Simion Movilă (octombrie 1600-1602), ca urmare şi a trădării unei părti importante a boierimii valahe. Odată epopeea lui Mihai Viteazul încheiată, leremia Movilă şi-a continuat liniştit domnia.
Mentionăm faptul că în 1581 incepuse înăltarea manăstirii Sucevita, ctitorie a puternicei familii boieresti a fratilor Movilesti. Terminată in 1601, in timpul celei de-a doua domnii a lui Ieremia Movilă, constructia este considerată ultimul monument arhitectonic în stilul caracteristic epocii lui Ştefan cel Mare (1457-1504) si a urmaşilor sai directi.
