Mehuiael este strănepotul lui Cain, care a fost primul fiu născut al lui Adam și al Evei. Mehuiael este fiul lui Irad și tatăl lui Metușael (Geneza 4:18).
Numele Mehuiael provine din origine ebraică care poate însemna "lovit" sau "distruge". Unii îl interpretează ca fiind "lovit de Dumnezeu" sau "distrus de Dumnezeu".
În cronologia biblică se spune că existența lui Mehuiael este la ani după ce s-a născut tatăl său, Irad. Nu sunt date vârste sau durate de viață pentru Cain sau pentru oricare dintre urmașii săi. Cei numiți sunt plasați în ordine între 4004 î.Hr., care reprezintă crearea lui Adam, și Marele Potop (2350 î.Hr.).
Numele nostru Mehuiael apare doar de două ori, de ambele ori în Geneza 4:18, dar în două versiuni: מחויאל (Mehuiael) și מחיייאל (Mehijael). Acest lucru poate părea un pic curios, dar este foarte frecvent în Biblia ebraică să se folosească două variante ale aceluiași nume într-o singură declarație. Traducerile aleg în mod obișnuit să îl numească pe acest om Mehuiael, dar aceasta este o simplă preferință arbitrară.
ETIMOLOGIA NUMELUI MEHUIAEL
Numele Mehuiael pare a fi o compilație de două elemente, partea finală fiind אל, abrevierea comună a lui Elohim, genul Dumnezeu:
În nume, אל ('el) se referă de obicei la אלהים ('elohim), adică Elohim, sau Dumnezeu, cunoscut și ca אלה ('eloah). În limba engleză, cuvintele "God" și "god" se referă exclusiv la divinitate, dar în ebraică cuvintele אל ('l) și אלה ('lh) sunt mult mai frecvente și pot exprima apropierea și negarea, acte de jale și de arătare, putând însemna chiar stejar sau terebentină.
Prima parte a numelui Mehuiael pare să aibă legătură cu verbul מחה (maha) care înseamnă fie a nimici, fie a lovi:
Verbul מחהה (maha) înseamnă a șterge - de o gură, de o față sau decisiv mai puternic: de un oraș ca o farfurie. Acest verb poate și mai contondent sau un cu totul alt verb totuși identic, înseamnă a lovi.
Substantivul מחי (mehi) înseamnă lovitură. Poate un al treilea verb, sau poate tot același verb, dar ortografiat ușor diferit: verbul מחא (maha') înseamnă a bate din palme, deși ca expresie a bucuriei mai degrabă decât a furiei, a distrugerii sau a dorinței de a șterge lucruri.
Verbul מחח (mhh) este cu siguranță un cu totul alt verb și, deși nu apare în Biblie, în limbile conlocuitoare înseamnă a fi gras sau a conține măduvă.
Substantivele derivate care apar în Biblie sunt substantivul מח (meah), care înseamnă gras, substantivul מח (moah), care înseamnă măduvă, și verbul denominativ מחה (maha), care înseamnă a fi plin de măduvă sau cu măduvă.
Acest verb este identic cu verbul (verbele) מחה (maha) care înseamnă a șterge și a lovi.
