Fost mare dragoman, inalt demnitar insarcinat cu relațiile diplomatice ale Inaltei Porți cu statele europene -, Mihai sau Mihail Sutu era nepotul domnului fanariot Mihai I Suțu (1793-1795).
Mihail Sutu l-a inlocuit pe prorusul Scarlat Callimachi (1812-1819), el insuşi fiind considerat om de incredere de către Poartă. A fost insă favorabil Eteriei, mişcarea de eliberare a Greciei de sub dominația otomană. Astfel, in 22 februarie/6 martie 1821, Alexandru Ipsilanti - fiu al fostului domn fanariot Constantin Ipsilanti (1799-1801) și epitrop general (conducătorul) al Eteriei, insa in acelaşi timp general in armata rusă și aghiotant al Tarului - a trecut Prutul, in fruntea unui mic corp de oaste (constituit din greci, albanezi, bulgari, sarbi). Sosit la laşi, Alexandru Ipsilanti l-a asigurat pe Mihail Şutu de sprijinul acordat de către Rusia Eteriei, precum și Moldovei in caz de agresiune otomana.
A doua zi după masacrarea turcilor din Galați şi laşi, domnul a solicitat Tarului trimiterea unui corp de oaste în Moldova (în 24 februarie/8 martie 1821). În 1/13 martie 1821, a început marşul Eteriei spre Tara Românească. După dezavuarea, în 27 martie/8 aprilie 1821, a Eteriei de către Țar - aşa cum acesta condamnase, în 23 februarie/7 martie 1821, Mişcarea lui Tudor Vladimirescu din Tara Românească -, peste două zile, în 29 martie/10 aprilie, Mihail Suțu, ale cărui legături cu Eteria erau cunoscute, a anunțat hotărârea de a părăsi temporar tronul Moldovei, nu înainte de a institui o căimăcănie (martie-mai) care să gereze vacanța tronului (înlocuitor a fost mitropolitul Veniamin Costache).
Situția țării nu se va stabiliza decat prin înscăunarea domnului pământean Ioan Sandu Sturdza (1822-1828). Ultimul dintre domnii fanarioți se va consacra de aici înainte exclusiv cauzei greceşti.
