Dumitrașcu Cantacuzino a fost domn al Moldovei in nov. 1673-ian. 1674, 1674-1675 si 1684-1685 ce provenea din Cantacuzinii de la Istanbul. Susținut de aceștia, se însoară acolo și are casa lui, fiind în permanență în văzul sultanului. Izbutește prin relații și abilitate să devină capuchehaia lui Ștefan Petriceicu al Moldovei la Poartă.
Înlăturarea lui Ştefan Petriceicu îi deschide calea spre domnie. Sprijinit de o oaste de tătari, Dumitrascu îl atacă pe Ștefan Petriceicu la Movila Răbiei, alungându-l din țară și luând domnia. Prima domnie este însă foarte scurtă (noiembrie 1673. Ştefan Petriceicu se întoarce în decembrie 1673 şi reuşeşte să rămână în scaun până în februarie 1674). La această dată, Ştefan Petriceicu pierde iar domnia, care este luată din nou de Dumitrașcu, care se înscăunează ca domn deplin la Iaşi.
Ajuns în domnie (februarie 1674), Dumitrașcu își exprimă temerea față de marele vizir cu privire la pericolul polonez asupra Moldovei. Vizirul porunceşte ca tătarii să ierneze în Moldova pentru a o apăra de atacurile polonilor. Poarta se asigura prin aceasta de oprirea expansiunii polone, dar și ca moldovenii să fie la mâna sultanului, nevoiți a cere mereu ajutor. Boierii, în frunte cu Miron Costin, care se dezisese de Ştefan Petriceicu, sunt nevoiți să accepte năvălirea tătarilor.
Năvălirea a costat cumplit Moldova, care ajunsese la o grea situație. Însă, în urma ridicării pe tronul Poloniei a lui Ioan Sobieski (1674), se încheie pacea de la Juravna între turci și poloni, prin care sultanul păstrează Camenița, iar polonii nu mai plătesc tribut către Poartă. Aceasta dă răgaz sultanului să cântărească mai bine numirea domnilor în Moldova și Țara Românească. La Istanbul s-a ivit pretendent Antonie Ruset (care inaugurează domniile familiei Ruseteştilor sau Cupăreştilor), ce avuseseră dregători în divanurile anterioare ale Moldovei, Dumitrașcu este mazilit (noiembrie 1675).
O dată cu mazilirea, el este dus la Istanbul şi întemnițat. Turcii, care la prima domnie îl trimiseseră în Moldova dându-i şi bani pentru a scăpa de trădătorul Ştefan Petriceicu, îi cer pentru eliberare 150 de pungi cu galbeni. Documentele nu vorbesc despre cât a stat Dumitrașcu în închisoare și nici cât a plătit din suma cerută.
După aproape zece ani de la mazilire, în martie 1684, Dumitrașcu ocupă din nou scaunul Moldovei, domnind până în 15 iunie 1685. În această ultimă domnie se dovedește şi mai lacom cârmuitor, căutând să-și rotunjească veniturile pe seama contribuabililor, pentru a se putea menține în scaun. Este însă urât de boieri, care organizează o răscoală împotriva lui. Ca urmare a acuzelor pe care Constantin Cantemir le face la Poartă, Dumitrașcu este mazilit, dus la Poartă, închis și chinuit. El îşi sfârşeşte zilele în mizerie.
