1624 Ioan Sobieski s-a nascut la Olesko, in Ucraina la 9 iunie. A fost ultimul rege al Poloniei, a carui realizare definitorie este victoria impotriva turcilor. Ioan Sobieski s-a nascut in timpul unei furtuni, care a coincis cu un raid tatar la Olesko, langa Lvov, intr-o veche familie nobila si a fost crescut intr-o lume obosnuita cu razboiul: bunicul dinspre mama si fratele lui au fost amandoi decapitati in lupta de catre tatari, iar unchiul lui murise in captivitate, prizonier al acelorasi tatari. Partea sud-est a Poloniei, unde a crescut, se afla aproape de hotarul razboinicului Imperiu Otoman, care de ani buni impingea inapoi granitele sudice ale Europei.
1648 Sobieski a imbratisat cariera militara inca de la o varsta frageda, inrolandu-se in armata.
1655-1660 S-a facut remarcat in razboiul polono-suedez.
1666 Conducator al armatei poloneze.
1667 A luptat contra caucazilor si tatarilor fiind numit pentru prima data la comanda trupelor.
1668 A primit functia de comandant suprem al armatei poloneze.
1673 A avut loc batalia de la Hotin. Sobieski devenise unul dintre generalii cei mai de success ai tarii, astfel ca in anul urmator a fost desemnat sa-I urmeze la tron pe regele Mihai sub numele de regele Ioan al III-lea al Poloniei. A continuat sa fie un rege-soldat si si-a dedicate o mare parte de timp si din energie modernizarii armatei poloneze.
In plan extern, s-a aliat mai intai cu francezii, care la randul lor erau aliati cu turcii, pentru a se putea concentra asupra cuceririi unor teritorii din partea de est a Prusiei. Incurajat in parte de Franta, Sobieski a incercat sa faca pace cu turcii, dar a revenit pana la urma la concluzia instinctiva ca turcii reprezentau un pericol de moarte pentru Polonia si pentru intreaga Europa.
1683 A rupt tratatul de alianta cu Franta si a incheiat un tratat de aparare reciproca cu Sfantul Imperiu Roman, respectiv cu imparatul Leopold I, pace prin care ambele tari conveneau sa se apere una pe cealalta, in cazul in care otomanii le-ar fi atacat capitalele. Cateva luni mai tarziu o imensa armata turca, sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, a atacat Viena, capitala lui Leopold, cu intentia vadita de a-i zdrobi pe Habsburgi.
1683 Sobieski a sarit in apararea Vienei si, fiind ofiterul cu cel mai mare grad, a preluat comanda intregii armate de eliberare si a obtinut o victorie stralucita impotriva armatei otomane chiar langa padurile Vienei, in Kahlenberg, la 12 septembrie.
In ciuda unei primiri reci si nu foarte recunoscatoare din partea lui Leopold, Sobieski si-a continuat campania si i-a urmarit pe turci in Ungaria, dar nici dupa multi ani de campanii militare nu a reusit sa-i scoata din principatele romanesti, Moldova si Valahia si nu a putut extinde dominatia poloneza pana la tarmul Marii Negre.
Privind in ansamblu, Sobieski a reusit sa-i infranga pe turci, dar a facut-o in detrimentul tarii sale. A cedat Ucraina Rusiei pe mai nimic si a permis ca Lituania sa fie cuprinsa de anarhie. Sobieski a lasat in urma un regat slabit si divizat, ciopartit de vecinii sai, regat care un secol mai tarziu avea sa fie sters de pe harta Europei.
1696 Moare la 17 iunie, la Wilanow langa Varsovia, fiind inmormantat in Cracovia. Urmasul sau pe tronul Poloniei n-a fost fiul sau, ci August der Starke, principe al Sasilor (Saxonilor).
Victoria repurtata de Sobieski impotriva turcilor otomani la Viena a fost una dintre cele mai importante batalii din istoria Europei.
Sobieski s-a casatorit cu una dintre cele mai extreordinare femeii ale acelor timpuri, o foarte frumoasa frantuzoaica, vaduva, Marie-Casimire de la Grange d’Arquien, alintata Marysieńka. Corespondenta purtata de cei doi s-a pastrat pana in zilele noastre. Scrisorile sunt foarte pasionale si compun o fascinanta marturie a acelor vremuri si a domniei lui.
Sursa: Brian Mooney, “Mari lideri din antichitate pana in prezent”, Bucuresti, Ed. Lider, 2004.
