Ştefan Petriceicu a fost domn al Moldovei intre (1672-1673), (1673-1674) si (1683-1684), provenit din rândurile boierimii moldovene. După luarea Cameniței şi mazilirea lui Gheorghe Duca, turcii nu mai aveau vreme să vadă care dintre domnii români ar fi mai credincios (adică plăteşte mai bine), dar nici nu părăsiseră gândul de a preschimba țările române în paşalâcuri. Sultanul lasă alegerea domnului la hotărârea boierilor țări.
Fiind în impas, boierii oferă domnia boierului influent Ilie Sturza, dar acesta refuza, după cum în Țara Românească o refuzase stolnicul Constantin Cantacuzino. Atunci îl aleg pe Ştefan Petriceicu, iar acesta, căutând să nu-i nemulțumească pe turci, înștiințează Poarta cu ce se petrecea în Regatul Poloniei cu regele Mihail Visnoviecki, supus încercărilor lui Sobiețki de a-l detrona. Dar, văzând că obligațiile față de Poartă sunt tot mai mari, Ştefan se hotărăște să treacă de partea polonilor.
În înțelegere cu domnul Țării Româneşti, Grigore I Ghica, trimite solie la Viena pe episcopul de Marcianopole, Petru Parcevich. Ajungând, în august 1673, la Viena, episcopul transmite că domnii români sunt hotărâți să treacă la poloni. În același timp, polonii sunt chemați să apere Hotinul, cu promisiunea că domnii români vor trece de partea lor. Armatele polone trimit oaste asupra Hotinului și turcii pierd, la 10 noiembrie 1673, pentru apărarea cetății, aproximativ 10000 de ostaşi.
Mehmed al IV-lea, mâniat de această trădare care primejduia toate cuceririle făcute în Polonia și, deci, drumul spre Viena, înlocuiește pe Grigore I Ghica cu Gheorghe Duca și pe Ștefan cu Dumitrașcu Cantacuzino. Acesta s-a menținut în domnie o lună de zile, în condițiile în care Stefan domnea la Iaşi. La sfârșitul lui decembrie 1673, Ştefan se află din nou în domnie, până în februarie 1674, când este mazilit și nevoit să părăsească domnia. În această perioadă, Ştefan încercase o apropiere de Rusia și contribuise la uciderea lui Duca-Vodă la Domneşti, dându-l pe favoritul turcilor în mâinile polonilor. După câțiva ani de pribegie, izbutește să-și reia domnia la Iaşi, în 25 decembrie 1683, domnie care ține până în martie 1684.
