Fost mare dragoman - inalt demnitar insarcinat cu relatiile diplomatice ale Inaltei Porti cu statele europene -, fanariotul Alexandru era fiul lui Ioan Alexandru Mavrocordat, domn in Tara Romaneasca (1716-1719) si frate a lui Constantin Mavrocordat, dezrobitorul serbilor (tarani dependenti) in Tara Romaneasca (1746) si Moldova (1749).
Printre măsurile interne pozitive, mentionăm Sobornicescul Hrisov (act domnesc hotărâtor) din octombrie 1785, prin care Alexandru II Mavrocordat interzicea pretinsele danii de pământ ale tăranilor către boierii mari stăpânitori de moşii, donatii ce ascundeau, de fapt, deposedări fortate.
"Firaris" (Fugarul) s-a refugiat, în decembrie 1786, în Rusia, fiind bănuit de turci de conspiratie antiotomană. Instruitul domn il înlocuise, in 1785, pe Alexandru I Mavrocordat (Deli-bei) (Print nebun) (1782-1785), fiul lui Constantin Mavrocordat.
Demn de revelat este faptul că hatişerul (ordinul), din septembrie 1774, al Portii otomane cu privire la Moldova şi Tara Românească, recunoştea acestora vechile privilegii (de fapt autonomia) şi imita monopolul otoman. Confirmat de conventia ruso- turcă de la Ainalî Kavak (în portul Istanbulului) din martie 1779, a fost întărit de sened-ul (act emis de Poarta otomană) din 28 decembrie 1783, care reglementa şi modalitätile de plată a furniturilor, lemnelor si materialelor de constructi.
In 2 noiembrie 1784, in Transilvania, izbucnea marea răscoală tărănescă condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
In 22 august 1785, "luminatul despot" losif II de Habsburg (unic împărat între 1780-1790) promulga patenta de desfiintare a iobăgiei în Transilvania, act prin care se recunoştea tăranilor dreptul de strămutare, însă, în fata mortii, dezamăgit in eforturile sale şi speriat de Revolutia dezlănjuita (in 1789), monarhul austriac şi-a revocat reformele. In Moldova, Constantin Mavrocordat desfiintase serbia încă din 1749.
