Mihai Racovită a fost mare dregător (boier în sfatul domnesc) in Moldova, rudă, prin mamă, cu Cantacuzini, şi ginere al lui Constantin Cantemir (1685-1693). A fost domn in Moldova de trei ori (1703- 1705, 1707-1709, 1715-1726) si in Tara Romaneasca de doua ori (1730-1731, 1741-1744).
In septembrie 1703 se afla pe tronul Moldovei cu sprijinul domnului muntean Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Mazilit (destituit) în februarie 1705, Mihai Racovită a revenit pe tronul Moldovei în 1707. Detestat din cauza unei fiscalități grele ce afecta toate categorile sociale, bănuit de întelegere cu țarul rus Petru cel Mare al Rusiei (din 1721, împărat) recentul învingător al regelui Calol XII al Suediei (1697-1718), la Poltava (in Ucraina) (bătălia din 8 iulie)-, Mihai Racovită a fost "depus" in octombrie 1709, de către Înalta Poartă, despre care se zvonea că ar vrea să transforme tara în paşalâc (provincie otomană).
După instaurarea regimului fanariot (in 1711), survenită in urma "episodului" cantemiresc (1710-1711), in timpul celei de-a treia domii a lui Mihai Racovită (1715-1726) a avut loc războiul austro-turc din din 1716-1718, desfăşurat în parte şi pe teritoriul Țărilor Române. În ianuarie 1717, a fost cât pe ce să fie capturat de către austrieci, find salvat de către vasalii turcilor, tătarii din hanatul Crimeii, care, cu această ocazie, au prădat tara.
Prin pacea de la Passarowitz (in Serbia) din 10/21 iulie 1718, dintre imperialii habsburgi şi otomani, Banatul (paşalâc din 1552) trecea, începând din 1719, sub stăpânirea directă a Austriei, cu statut de domeniu imperial al Statului, Oltenia devenind la rândul ei austriacă (1719-1739).
Mihai Racovită a fost mazilit în 1726, ca urmare a interventiei pe lângă Inalta Poartă a domnului Țări Româneşti, Nicolae Mavrocordat (feb.-nov. 1716, 1719-1730), nemultumit de disponibilitatea lui Mihai Racovită fată de boierii munteni ostili carmuirii.
Este "cămila" din Istoria ieroglifică (1705) a lui Dimitrie Cantemir (1710-1711).
Boier de tară moldav cu "apucaturi" fanariote, Mihai Racovitä a domnit in Tara Românescă de două ori, "printre" cele sase domnii ale reformatorului domn Constantin Mavrocordat (septembrie-octombrie 1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758, 1761-1763).
După o primă domnie fară insemnătate, fiscalitatea apăsătoare din timpul celei de-a doua cârmuiri a provocat deplasarea (fuga) in masă a populatei satesti. Protestele boierilor munteni au fost la originea hotărarii Inaltei Porti otomane de mazilire (destituire) definitivă a lui Mihai Racovita.
