1893 La 27 iunie, la Bucuresti, s-a nascut prozatorul, poetul, dramaturgul si eseistul roman Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul lui Iancu Leonte Marinescu). Fiul medicului Nicolae Marinescu (care si-a luat numele de Sadoveanu).
1912 Urmeaza Liceul „Sf. Sava" din Bucuresti. Debuteaza cu poezia "Apus" in "Revista celor sase".
1912-1916 Urmeaza Facultatea de Drept a Universitatii bucurestene.
1919-1921 Studii de drept si germanistica la Paris, frecventand totodata lectiile teatrale ale lui Jacques Copeau si Lugne-Poe.
1921 Impreuna cu T. Vianu, fondeaza cercul "Poesis", cu scopul de a populariza, prin conferinte, fenomenul artistic european.
1926 Editorial, debuteaza cu volumul "Drama si teatru", analiza a fenomenului teatral atat ca text, cat si ca spectacol.
1927 Publica misterul dramatic "Anno Domini".
1930 Publica "Cantece de rob", volum de versuri in maniera traditionalista.
1932 Cea mai interesanta piesa de teatru a sa, "Molima", impregnata de o atmosfera ibseniana (cu ecouri din "Strigoii" si "Micul Eyolf").
1933 Concretizari ale activitatii in domeniul teatrologiei este "De la Mimus la Baroc", antologie de texte dramatice adnotate.
1933-1940 Director general in Ministerul Cultelor si Artelor.
1942 Publica "Drama si teatrul religios in Evul Mediu", sectiune a unei proiectate "Istorii universale a dramei si teatrului".
1944 Publica "Sfarsit de veac in Bucuresti", capodopera romaneasca de tip balzacian.
1956-1958 Director al Teatrului National „I. L. Caragiale" din Bucuresti.
1957 Publica "Ion Santu", romanul unei formatii spirituale.
1962 Evoca cetatea pontica Histria in "Taurul marii".
1964 La 2 februarie, la Bucuresti, Ion Marin Sadoveanu trece in nefiinta.
Intelectual erudit, catalizator al miscarii artistice interbelice, I. M. Sadoveanu este un stilist rafinat, prozator viguros, tentat de ampla constructie epica. Pana la dezvaluirea vocatiei sale epice, I. M. Sadoveanu a fost un poet minor, fara voce distincta, teatrolog pasionat, mai putin recunoscut prin piesele sale decat prin calitatile de cronicar dramatic si istoric al artei teatrale - avea mai degraba profilul unui mare animator al vietii cultural-artistice interbelice, decat unul strict literar.
