1881 In noaptea de 6 spre 7 ianuarie se naste Ion Minulescu, in Bucuresti, strada Covaci nr. 15. Viitorul poet va copilari la Slatina, de unde era originara mama sa, Alexandrina Ciuca, fiica a unui caval. Foarte tanara cand ramane vaduva, Alexandrina Ciuca se va recasatori, nu peste mult timp de la moartea sotului, cu Ion Constantinescu, capitan de cavalerie.
1887 Incepe cursul primar, la Pitesti.
1891 Incepe liceul in acelasi oras.
1897 Sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, inca elev la Pitesti, in revista "Povestea vorbei".
1898 Sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica in "Foaia pentru toti".
1899 Dupa ce si-a incheiat studiile liceale, Ion Minulescu isi ia bacalaureatul.
1990 Poetul pleaca la Paris pentru a urma dreptul. Va renunta insa curand la studiile juridice, fascinat de viata boemei artistice pariziene. Acum ia Minulescu cunostinta de literatura simbolista, citind cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Lautreamont, Verlaine, Rimbaud, Laforque etc.
1904 Se intoarce in tara. Il gasim printre scriitorii care frecventeaza cafeneaua Kubler (D. Anghel, St. O. Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna etc.).
1905 Publica versuri si fragmente de proza ("Din jurnalul unui pribeag") in revista "Viata noua" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscarii simboliste.
1906 Incepe sa publice parte dintre versurile ce vor compune "Romantele pentru mai tarziu", in revista "Viata literara si artistica" a lui Ilarie Chendi.
Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guerin, H. Bataille, H. de Regnier, publicate in "Samanatorul". Iarna 1906-1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tarmurile Marii Negre regasindu-se in versurile lor, in minulescianele "Romante pentru mai tarziu" (1908) si in "Fantaziile lui D. Anghel" (1909).
1907 Il gasim pe Minulescu participand la "sambetele literare" organizate de "Convorbirile critice" ale lui Mihail Dragomirescu (din cercul "Convorbirilor critice" mai fac parte, in aceasta perioada, Liviu Rebreanu, Emil Garleanu, Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.).
O poezie a lui Minulescu publicata in "Convorbiri critice" ("In orasul cu trei sute de biserici") ii atrage atentia lui I. L. Caragiale care, de la Berlin, ii scrie lui Mihail Dragomirescu spre a-si arata pretuirea si spre a se interesa de tanarul poet.
1908 Sub directia lui Ion Minulescu apare la 20 martie "Revista celorlalti", de orientare simbolista. Dintre colaboratori fac parte Mihail Cruceanu, Eugeniu Stefanescu-Est, N. Davidescu, Eugeniu Sperantia. Articolul-program "Aprindeti tortele" reprezinta o reactie violenta, in numele artei inoitoare, impotriva traditionalismului. Revista isi inceteaza aparitia o data cu cel de-al trei-lea numar (10 aprilie 1908).
Apare primul volum de versuri al lui I. Minulescu, "Romante pentru mai tarziu", cu o coperta desenata de Iser, prieten de o viata al poetului. Apare volumul de povestiri de factura simbolista "Casa cu geamuri portocalii".
1909 Succesul de public (daca nu si de critica) al "Romantelor pentru mai tarziu" determina publicitatea celei de-a doua editii a volumului, la "Biblioteca romaneasca enciclopedica Socec".
1910 Cunoaste in redactia "Viitorului" (in cadrul careia lucreaza) pe Claudia Millian, viitoarea lui sotie.
1912 Ion Minulescu scoate a doua sa revista, "Insula", in jurul careia grupeaza colaboratori ca G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu Stefanescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. Saulescu, N. Davidescu. Revista isi inceteaza aparitia — simbolic? — tot dupa al trei-lea numar (5 aprilie 1912).
1913 Apare volumul de versuri "De vorba cu mine insumi" (coperta si ilustratii de Iser).
1914 La 11 aprilie se celebreaza casatoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 —1961), poeta simbolista, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cantari pentru pasarea albastra" (1923), "Intregire" (1936), precum si a unor piese de teatru, printre care drama "Vreau sa traiesc" (1937).
Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiica, pe Mioara Minulescu, artista plastica inzestrata, care s-a consacrat cu devotament filiala pastrarii memoriei parintilor ei.
1916-1918 In timpul razboiului, sotii Minulescu se refugiaza la Iasi.
1920 Un nou volum de proza al lui Minulescu, "Masti de bronz si lampioane de portelan".
1921 Minulescu isi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului, se reprezinta "Pleaca berzele" si comedia intr-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).
1922 "Romantele pentru mai tarziu" se tiparesc in cea de-a treia editie, la "Cultura nationala". Poetul este numit director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. Va detine aceasta functie pana in 1940.
1924 Apare romanul "Rosu, galben si albastru", unul din marile succese literare ale vremii, dupa ce fusese in prealabil publicat in paginile "Vietii romanesti". Se reprezinta "Omul care trebuie sa moara", grotesca tragica in trei acte, publicata mai tarziu, in 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias".
1926 Se joaca o piesa caracteristic minulesciana, "Manechinul sentimental".
1927 Dupa o lunga intrerupere, reapare cu un nou volum de versuri, "Spovedanii", publicat in colectia "Manuscriptum" (textele, in transcriptie autografa, sunt litografiate). Poemele din aceasta culegere, in tiraj limitat (1.500 exemplare), vor fi incluse, impreuna cu altele, in volumul din 1930, "Strofe pentru toata lumea". Se reprezinta piesa "Allegro ma non troppo".
1928 Minulescu publica romanul autobiografic "Corigent la limba romana". O noua piesa, reia in maniera fantezista motivul lui Don Juan, "Amantul anonim". I se acorda Premiul national de poezie.
1930 Apare volumul "Strofe pentru toata lumea". Tot in acest an, apare culegerea de nuvele fantastice "Cetiti-le noaptea".
1931 Un roman cu intentii satirice, "Barbierul regelui Midas" sau "Voluptatea adevarului". I se reprezinta piesa "Porumbita fara aripi".
1933 Minulescu publica un nou roman, "3 si cu Rezeda 4".
1935 Aduna intr-o eleganta placheta traducerile mai vechi realizate in colaborare cu Dimitrie Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, Charles Guerin, Henri Bataille, Henri de Regnier).
1936 Apare un volum de poezii in vechea serie a "Bibliotecii pentru toti", editata de Alcalay — in care sunt reunite culegerile anterioare de versuri ale lui Ion Minulescu. Sub titlul "Nu sunt ceea ce par a fi", Minulescu isi aduna poeziile din ultimii ani.
1937 Piesa de teatru "Nevasta lui Mos Zaharia".
1939 La "Fundatia pentru literatura si arta" apare — sub ingrijirea autorului — apare volumul de "Versuri" al lui Ion Minulescu, in seria editiilor definitive.
1943 Apare o culegere de nuvele (intre care regasim unele din bucatile din "Cetiti-le noaptea") sub titlul "Cine-i autorul acestui roman senzational?". Se tipareste a doua editie definitiva, cu adaugari, a "Versurilor" ("Fundatia pentru literatura si arta").
1944 La 11 aprilie, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu inceteaza din viata, in Bucurestii ravasiti de bombardamentele americane. Este inmormantat la Cimitirul Bellu.
1945 Ia fiinta asociatia "Prietenii lui Ion Minulescu" care intre 1945-1947 acorda premii anuale de poezie (premiatii: Alexandru Lungu, George Dan, Barbu Cioculescu).
1947 Ca urmare a initiativei Claudiei Millian-Minulescu, casa in care a locuit poetul in ultima parte a vietii (Bulevardul Dr. Marinescu nr. 19) devine casa memoriala sub numele "Colectia Ion Minulescu".
