1917 La 8 martie, in com. Segarcea din Vale, jud. Teleorman, s-a nascut poetul roman Dimitrie Stelaru (pseud. lui Dumitru Petrescu). Fiul lui Dumitru Petrescu (cizmar si, apoi, agricultor, cazut pe front in timpul primului razboi mondial) si al Pascai (nascuta Preotu).
1924 Cand poetul implineste sapte ani, mama lui se recasatoreste cu zidarul Florea Stoicea, familia mutandu-se la Turnu Magurele. Conflict cu tatal vitreg, care dorea sa indrume copilul spre meserii practice, in vadita discordanta cu aptitudinile acestuia.
1931 Dupa trei clase la liceul din Turnu Magurele, Stelaru este transferat la Institutul Biblic de Educatie Crestina de rit adventist de la Stupini (jud. Brasov), unde invata si sora lui.
1935-1942 (sau 1936, anul este incert) Neimpacandu-se cu regimul auster, vegetarian si dogmatic din institut, evadeaza din internat, pierzandu-i-se urma. Debuteaza cu volumul de poeme (in mare parte religioase) "Melancolie", semnat D. Orfanul. Mult timp s-a crezut ca debutul lui s-a produs cu versuri la revista cultului adventist "Semnele timpului" (editata la Bucuresti); realitatea infirma aceasta supozitie, prima poezie din aceasta revista aparandu-i abia in 1936.
Urmeaza vol. de poezii de sorginte eminesciana "Blestem", "Cersetorul", apoi "Abracadabra" (1937) si "Preamarirea durerii" (1938). Acestora, Al. Piru le mai adauga alte trei volume a caror aparitie nu a putut fi verificata: "Cetatea de marmura" (1939; intr-un interviu din 1969 poetul afirma ca titlul era "Trepte de marmura"), "Vagabondul" (1941) si "Trecere" (1942).
1938 La sugestia lui E. Jebeleanu, adopta pseud. Dimitrie Stelaru. A mai semnat: D. Orfanul, D. Petrescu-Orfanul. Colaboreaza la "Universul literar", "Albatros", "Gandul nostru", "Adevarul literar si artistic", apoi la "Gazeta literara", "Luceafarul", "Tribuna", "Steaua" etc. Frecventeaza sporadic cenaclul "Zburatorul".
1942 "Noaptea geniului" si "Ora fantastica" (1944; onorata cu o „Planeta de poet nou", semnata de E. Lovinescu) sunt vol. reprezentative, cuprinzand toate motivele liricii sale de maturitate. Existenta boema, dusa in medii sordide, ilustrata partial in romanul autobiografic "Zeii prind soareci" (1968).
Hamal de ocazie in Gara de Nord din Bucuresti, hamal si lucrator portuar la Constanta si Braila, zilier la Sighisoara etc.
1946 Dupa aparitia volumului "Cetatile albe", impartaseste destinul generatiei sale (Geo Dumitrescu, Const. Tonegani s.a.), retragandu-se din viata literara pana in 1963, cand apare volumul "Oameni si flacari". In tot acest timp scrie mici poeme dramatice, catalogate la vremea respectiva drept literatura pentru copii ("Sarpele Marao", "Vrajitoarele", 1957; "Gelu", 1956).
1967 Gandit de autor ca o editie definitiva, volumul "Mare incognitum" cuprinde o selectie din ciclurile anterioare si multe inedite.
1970 O viziune tematica unitara, mult mai edificatoare, ofera volumul "Coloane", conceput de autor prin nerespectarea cronologiei reale.
1971 La 28 noiembrie, la Bucuresti, poetul roman Dimitrie Stelaru trece in eternitate. Inegala, greu subsumabila unei singure formule, poezia lui Stelaru este una a damnarii si a existentei boeme (in descendenta libera a lui E. A. Poe si, mai ales, Verlaine), traversata in profunzime de mari filoane expresioniste.
