1932 La 30 ianuarie, la Ramnicu-Valcea, s-a nascut Dinu Sararu, fiu al invatatorului Costica Sararu si al Corneliei Sararu, casnica, locuitori ai comunei Slatioara, plasa Horezu, judetul Valcea. In aceasta comuna de tarani olari si varari — satul copilariei scriitorului se numeste chiar Olari si impreuna cu satele Fometesti, Milostea, Gorunesti si catunele Vioresti, Mogesti, Manasesti, Potresi si Turicesti alcatuieste azi Slatioara — si-a petrecut copilaria, invatand primele clase la scoala din sat, unde il are invatator pe tatal sau.
1941 La 15 august este ucis pe front tatal viitorului scriitor, invatatorul Costica Sararu si inmormantat la Cimitirul Ortodox Centrul din Chisinau, in spatiul rezervat ofiterilor romani.
1943 Dinu Sararu intra in clasa intai a "Liceului Alexandru Lahovary" din Ramnicu-Valcea, unde invata pana in primavara lui 1947, absolvind clasa a cincea.
1947 Vine in Bucuresti si se inscrie la "Liceul Matei Basarab" (un an), apoi la "Liceul Mihai Viteazul".
1950 Paraseste scoala si se angajeaza, prin concurs, reporter la Radiodifuziunea Romana, redactia culturala, unde este remarcat de Alexandru Balaci — pe atunci redactor-sef adjunct — care devine, astfel, primul lui mentor in gazetarie. La postul de radio Bucuresti scrie reportaje, apoi recenzii si detine un timp cronica literara si teatrala. Incepe sa publice si in presa literara. Primele articole ii apar in "Tanarul scriitor".
1960 Este numit secretar general de redactie la revista "Secolul 20", calitate in care, alaturi de Mihnea Gheorghiu — creatorul acestei publicatii, — participa nemijlocit la realizarea primei reviste de literatura universala din cultura romaneasca.
1961 Publica o povestire, "Silvica", in "Gazeta Literara".
Este acuzat de cronicarul literar al ziarului „Scanteia” ca nu cunoaste taranul roman si ca denatureaza realitatile satului romanesc. In povestire se afla nucleul viitoarelor pagini despre tarani ale lui Dinu Sararu, unele personaje, precum si universul din romanul "Niste tarani".
1960-1964 In aceasta perioada continua sa scrie cronica teatrala, chemat de Valeriu Rapeanu la „Luceafarul”, apoi incepe sa publice in "Gazeta Literara" si in "Scanteia Tineretului"; in sfarsit, isi stabileste o rubrica saptamanala la „Luceafarul”.
1963 In urma unei analize eronate si incompetente a revistei "Secolul 20", invinuit, impreuna cu Mihnea Gheorghiu, de favorizare a spiritului cosmopolit, revista fiind considerata "o bresa in frontul nostru ideologic", este obligat sa paraseasca redactia.
Intra in redactia "Scanteii Tineretului", ca sef al sectiei culturale.
1964 Intra in redactia revistei "Luceafarul", condusa de Eugen Barbu, care il numeste secretar general de redactie.
1965 Revista "Luceafarul" acorda, pentru prima data, premiile de literatura, si Dinu Sararu este premiat pentru activitatea de cronicar teatral.
1966 Apare la "Editura pentru Literatura" volumul de cronici si articole "Teatrul romanesc si interpreti contemporani".
1968 Paraseste redactia revistei "Luceafarul" si devine seful publicatiilor Radioteleviziunii.
1969 Redactor-sef adjunct al redactiei culturale TV, apoi redactor-sef. Impreuna cu Valeriu Rapeanu, reorganizeaza Teatrul TV si Teatrul radio, pe care apoi le va conduce, pana in 1977.
Organizeaza prima Expozitie de scenografie teatrala TV si impune pentru cele doua teatre — radio si TV — titulatura "Teatrul national radio" si "Teatrul national TV".
1973 Apare la "Editura Eminescu", in colectia "Masca", volumul "Al treilea gong", insotit de prezentarea lui Valeriu Rapeanu, de o prefata semnata de Eugen Barbu si de postfata lui Aurel Baranga.
Se inscrie la "Academia Stefan Gheorghiu", "Facultatea de Ziaristica", pe care o absolveste in 1978.
1974 In numarul 11, din 9 martie, revista "Flacara", publica primul capitol, "Ploaia", din romanul "Niste tarani", care va fi mai mult de jumatate tiparit in foileton saptamanal.
Apare la "Editura Eminescu" romanul "Niste tarani", justificat de autor si prin aceasta declaratie: „Ma duceau la exasperare imaginile din literatura in care ni se descria un taran continuu fericit si care nu mai stia ce sa faca de bucurie ca a venit in sfarsit revolutia socialista sa-l invite la colectivizare ca la o serbare.“
Scriu elogios despre roman Valeriu Rapeanu, Eugen Barbu, Adrian Paunescu, Aurel Dragos Munteanu, Nicolae Dragos, Aurel Martin, Al. Piru, Aurel Baranga, Al. Caprariu s.a.
Impreuna cu Adrian Paunescu, creeaza la Televiziune prima Revista literar-artistica.
1975 Apare editia a II-a a romanului "Niste tarani". Romanul este distins cu "Premiul revistei Saptamana" pe 1974 si cu "Premiul Ion Creanga" al Academiei Romane.
1976 In octombrie, apare romanul "Clipa".
1977 Romanul "Clipa", este distins cu "Premiul Cantarea Romaniei" pentru literatura. In martie apare editia a II-a din romanul "Clipa". In februarie este numit director al Teatrului Mic din Bucuresti.
1978 Are loc premiera pe tara, la Teatrul de Stat din orasul Constanta, a scenariului "Clipa" de Virgil Stoenescu, dupa romanul cu acelasi nume. Piesa este jucata apoi pe scenele teatrelor din Sibiu, Timisoara, Craiova, Botosani si la postul de radio din Bucuresti.
In octombrie apare editia a III-a din romanul "Clipa". "Editura Eminescu" lanseaza colectia "Biblioteca de proza romana contemporana", care se bucura de o exceptionala primire de catre public si critici. Apar simultan "Galeria cu vita salbatica" de C. Toiu, "Iarna barbatilor" de Stefan Banulescu si "Niste tarani" de Dinu Sararu.
1979 In ianuarieare, are loc premiera filmului "Clipa", in regia lui Gh. Vitanidis. Filmul este distins cu "Premiul I" pentru cel mai bun film si cu "Premiul I" pentru regie in cadrul editiei a II-a a "Festivalului National Cantarea Romaniei". Sunt distinsi, de asemenea, cu "Premiul I" actorul Gheorghe Cozorici — pentru rolul Dumitru Dumitru, Emanoil Petrut — pentru rolul Mihalache Demetrie si Valeria Seciu — pentru un rol episodic, de numai trei minute.
Are loc inaugurarea "Teatrului Foarte Mic", primul teatru de buzunar din tara, creatia scriitorului Dinu Sararu.
1981 Apare, la "Editura Eminescu", romanul "Dragostea si revolutia", volumul I. Are loc premiera filmului "Vanatoare de vulpi", dupa romanul "Niste tarani", in regia lui Mircea Danieliuc. Apare in limba maghiara, in traducerea lui Bodor Pál, romanul "Clipa". Revista "Teatrul" publica scenariul Catalinei Buzoianu dupa romanul "Niste tarani".
La Teatrul Mic are loc premiera "Scenariului dramatic in sapte anotimpuri" de Catalina Buzoianu, dupa romanul "Niste tarani", in regia exceptionala a Catalinei Buzoianu — spectacolul fiind elogiat superlativ in intreaga presa.
1982 Spectacolul "Niste tarani" este distins cu "Premiul I", pe tara, in cadrul Festivalului National Cantarea Romaniei, editia a III-a, apoi cu "Premiul A.T.M." pe 1981.
In aprilie apare la "Editura Unionsverlag", din Zürich, romanul "Clipa", cu difuzare in Elvetia, Republica Federala Germania si Austria.
Romanul "Clipa" e tradus in limba chineza. Este sarbatorit in toata presa cu ocazia implinirii varstei de cincizeci de ani, prilej cu care romanul "Niste tarani" este tiparit in colectia de mare prestigiu „Biblioteca pentru toti”.
1984 Are loc premiera filmului "Dragostea si Revolutia", dupa romanul omonim, in regia lui Gheorghe Vitanidis.
In urma aparitiei in revista „Flacara”, la rubrica "Opinia unui alegator", a tabletei "Forta prostiei" (I), scriitorului ii sunt suspendate colaborarile la „Flacara” (rubrica saptamanala Opinia unui alegator), la Informatia Bucurestiului (rubrica saptamanala Cronica strazii) si la Radio (rubrica saptamanala Consemnari).
1986 "Premiul exceptional al A.T.M." pentru contributia remarcabila la dezvoltarea teatrului romanesc si promovarea dramaturgiei nationale.
1987 In ianuarie, i se naste nepotul unic si favorit, Mihnea Vasile Sararu.
1989 In noiembrie, are loc aniversarea a 10 ani de existenta a "Teatrului Foarte Mic", prilej cu care presa saluta performantele exceptionale ale acestei scene.
1990 La 8 ianuarie, actorii Teatrului Mic, pe care directorul lor i-a condus la glorie pe scenele din Sarindar si Piata Rosetti, il dau afara. Se solidarizeaza cu scriitorul doar Stefan Iordache si Valeria Seciuc. In primele luni ale anului, ianuarie-iulie, este blamat nejustificat in intreaga presa, inclusiv la Radio.
In decembrie, Valeria Seciu, in revista "Teatrul", este prima actrita de la Teatrul Mic care constientizeaza eroarea facuta de trupa, declarand: „Sa fim drepti. Fara Dinu Sararu n-am fi avut nicio sansa in razboaiele astea. El a stat in fata, stia cu cine are de-a face, cunostea «masinaria», avea armele necesare, avea cheia codului. Si-a asumat riscul, placandu-i riscul. A castigat de cele mai multe ori. A platit, desigur. Cu oameni, a platit cu oameni — si el, cu noi o data. Ultimul razboi, insa, a trebuit sa-l plateasca, cu sine [...] In ceea ce ma priveste, ii datorez mult. El m-a primit la Teatrul Mic si mi-a acordat de la inceput acea incredere care iti usureaza drumul. Mi-a dat, in felul sau autoritar, dreptul de a putea fi «vedeta», intr-o vreme cand insasi ideea de vedeta era o erezie fata de dogma "toti sunt egali!". Ii datorez momentul acela de incredere. Am lucrat la Teatrul Mic si pentru a justifica acel moment, al lui, de alegere."
In septembrie, creeaza revista „Noi”, semnand in calitate de director. Redactorii-sefi ai revistei sunt Petre Ghelmez si Ludwig Grunberg. Apar 3 numere. In urmatorii ani, in presa, la radio si TV, cei mai de frunte reprezentanti ai trupei Teatrului Mic aduc elogii fostului director care i-a condus timp de treisprezece ani la succese incontestabile, unanim recunoscute.
1991 Creeaza revista "Clipa", semnand in calitate de director executiv, intr-un comitet director din care fac parte Grigore Vieru, D.R. Popescu si Mihai Cimpoi. Revista reuneste pagini de poezie, proza, critica ale scriitorilor romani si basarabeni. Apar 3 numere.
1992 In decembrie, este numit director al cotidianului "Universul romanesc".
1993 In urma publicarii, in cotidianul "Universul romanesc" (in cadrul unei serii de Dialoguri), a unei convorbiri cu Corneliu Coposu (publicata in doua numere), finantatorii suspenda aparitia gazetei.
Este invitat, in calitate de director general adjunct, la Centrul International Ecumenic (C.I.E.) si, impreuna cu dr. Ion Popescu, director general al C.I.E. si initiator si fondator al acestei institutii, realizeaza revista "Armonia".
1996 Ii apar, pentru prima data impreuna, sub titlul "Trilogia Taraneasca", cele trei romane dedicate universului taranesc, scrise pe parcursul a doua decenii: "Niste tarani" — 1974, "Iarba vantului" — 1993, "Crima pentru pamant" — 1994, o saga a lumii taranesti care se adauga cartilor fundamentale semnate de Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu si Marin Preda.
1998 La "Casa de Editura Pro" apar primele volume din proiectul "PRO ISTORIA", colectia "Biblioteca nationala politica", proiect initiat si coordonat de Dinu Sararu.
Creeaza "Fundatia Nationala pentru Civilizatia Rurala Niste tarani", a carei inaugurare a avut loc la 10 iunie, la palatul Ghica din Bucuresti.
1999 Apare la "Editura Pro", in colectia "Capodopere ale literaturii romane" romanul "Niste tarani", cu un amplu studiu introductiv semnat de Aureliu Goci, intitulat „Romanul semnificatiilor perene”.
Editia este insotita de o colita cu fotografii din spectacolul Teatrului mic, realizat dupa roman de Catalina Buzoianu. Este numit director general al "Editurii Pro".
2000 Romanul "Niste tarani" este publicat in colectia „Biblioteca Scolarului” de catre "Editura Litera" din Chisinau.
In decembrie, romancierul este ales "Membru de onoare al Academiei oamenilor de stiinta din Romania". Cu acest prilej, cuvantul de raspuns la discursul de receptie a fost rostit de academicianul Razvan Theodorescu, ministrul culturii si cultelor.
2001 Nuvela "Un fluture alb cu sange pe aripi" este publicata, in romana, franceza, engleza si spaniola, intr-o editie de arta, format album, pe hartie produsa manual de un taran din Ardeal, insotita de gravurile pe lemn realizate dupa nuvela de catre graficianul Mircea Dumitrescu. Editia a fost prezentata in acelasi an la "Targul international de carte de la Paris".
In ianuarie, Dinu Sararu este numit in functia de director general al Teatrului National I. L. Caragiale (pana in 2004).
2004 Apare "Ciocoii noi cu bodyguard", "Editura Rao".
2005 Publica "Generalul Revolutiei cu piciorul in ghips" - Dialog cu generalul Victor Atanasie Stanculescu, volum de interviuri, "Ed. Rao".
2007 In raportul Tismaneanu, prezentat in fata Parlamentului a fost inclus in categoria "Exponenti ai protocronismului", alaturi de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Badescu, Ion Lancranjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Balan, Adrian Paunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelata, Artur Silvestri, Ilie Purcaru.
2013 Publica "Ultimul taran din Slatioară", "Editura Adevarul Holding".
