CUPRINS
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
Veronica Micle, născută la 22 aprilie 1850 în Năsăud, Transilvania, România, a fost o poetă română, celebră pentru relația sa cu poetul național MIHAI EMINESCU și pentru propria sa contribuție la literatura românească. Micle a fost o figură complexă, cu o viață marcată de pasiune, suferință și talent literar.
Tatăl său, Ilie Câmpeanu, un participant la revoluția de la 1848-1849 din Transilvania alături de Avram Iancu, a decedat din cauza rănilor suferite înainte de nașterea ei, al doilea său copil. Inițial botezată Ana, ea și-a schimbat ulterior numele în Veronica. După moartea fratelui său mai mare, Veronica și mama sa s-au mutat la Iași în 1853.
CĂSĂTORIA CU ȘTEFAN MICLE
La vârsta de 13 ani, Veronica l-a întâlnit pe Ștefan Micle în timpul examenului de absolvire a Școlii Centrale de Fete din Iași, unde el era rector al Universității din Iași. Îndrăgostit de Veronica, Ștefan Micle a devenit soțul ei în 1864, cu acordul mamei sale, în ciuda diferenței semnificative de vârstă (30 de ani). Cuplul a avut doi copii, Valeria (1866-1929) și Virginia Livia (1868-1937).
ÎNTÂLNIREA CU EMINESCU
În 1872, Veronica Micle l-a întâlnit pe poetul Mihai Eminescu la Viena, începând astfel o poveste de dragoste complicată, dar intensă.
„Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut pe Veronica în braţe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ţine toată viaţa mea.”, nota poetul. Din spusele specialiştilor, Veronica îl încuraja şi îl iubea în secret. ” Se pare că, flusturatecă cum era, Veronica si l-a apropiat pe poet de inima ei.”, preciza şi criticul şi istoricul literar Zigu Ornea într-un articol din 1999 în ”Cronica Literară”.
În 1876, relația lor evoluează în timp ce profesorul Micle nu se afla acasă. Un indiciu semnificativ al acestei evoluții este o scrisoare trimisă de Eminescu Veronicăi în acel an. Pe 30 august 1876, poetul scrie: „De aceea sărut mâinile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie şi picioarele fără ciorapi şi te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când dormi.” După 1879, relația dintre cei doi este facilitată de decesul lui Ștefan Micle, Veronica rămânând văduvă și devenind oficial iubita lui Eminescu.
AVENTURA CU CARAGIALE
Începând din anul 1877, Mihai Eminescu se stabilește în București, unde își desfășoară activitatea în calitate de redactor la ziarul "Timpul". În același timp, Veronica Micle rămâne în Iași. Eminescu se îndrăgostește de Mite Kremnitz, secretara personală a regelui Carol I, și îi răspunde rar Veronicăi la scrisori, atrăgându-și numeroase reproșuri din partea acesteia. În ciuda dorinței lor de a se căsători, junimiștii se opun vehement, invocând, printre altele, necesitatea menținerii flăcării poeziei prin trăirea suferinței.
Conform mărturisirilor Virginiei Micle, în perioada mai–iunie 1880, Veronica Micle dă naștere unui copil avut cu Eminescu, care se dovedește a fi născut mort. În intervalul dintre vara aceluiași an și decembrie 1881, are loc o ruptură între cei doi, aducând și mai multă tristețe în inima poetei, conform relatărilor lui Costin Tuchilă.
Aventurile romantice ale lui Eminescu cu Mite Kremnitz și Cleopatra Lecca, fiica pictorului Lecca, alături de indiferența sa față de corespondență și evitarea întâlnirilor la Iași, conform specialiștilor, ar fi fost factori care au influențat-o pe Veronica Micle să accepte avansurile lui Caragiale. Acesta era coleg cu Eminescu la ziarul "Timpul" și era cunoscut ca un „Don Juan” fără scrupule.
Scipione Bădescu, un prieten ziarist al lui Eminescu din Botoșani, este primul care îl informează pe poet despre infidelitatea Veronicăi Micle. Cu toate acestea, detaliile complete ale relației dintre Micle și Caragiale în anul 1880 ajung la Eminescu atunci când acesta îl vizitează pe Titu Maiorescu.
CASA MEMORIALĂ
Casa în care a trăit Veronica Micle a fost transformată într-un muzeu memorial, aducând omagiu atât ei, cât și relației sale cu Eminescu.
MOARTEA VERONICĂI MICLE
Veronica se sinucide la mănăstirea Văratec unde s-a retras după moartea lui Eminescu. Pe 4 august 1889 înghite arsenic şi moare în chinuri după 24 de ore la 39 de ani.
Sfârșitul tragic al Veronicăi Micle adaugă o notă melancolică la povestea ei de viață și la impactul pe care l-a avut asupra culturii și literaturii române. Creațiile sale literare și corespondența cu Mihai Eminescu au continuat să fascineze și să inspire generații ulterioare de scriitori și cititori.
