CUPRINS
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
Nicolae Bălcescu s-a născut la 29 iunie 1819 la București, fiind al patrulea copil al soților Zinca Bălcescu și pitarul Barbu sin Petre Căpitanul. În 1824, tatăl său, Barbu, a decedat, iar puțin timp mai târziu s-a născut cel de-al cincilea copil, Barbu Bălcescu.
EDUCAȚIA
Între anii 1830-1831, Nicolae Bălcescu a luat lecții particulare de limba greacă și franceză. În martie 1832, el era elev în clasa a III-a a cursului "umanitar" de la "Sfântul Sava". În august, a primit mențiune la gramatica limbii franceze.
În 1834, a obținut premiul al II-lea la matematică, iar la 30 iunie 1835 i s-a acordat mențiune la trigonometrie. În anul 1837, a participat la lectiile libere de filosofie tinute la București de Eftimie Murgu.
SERVICIUL MILITAR
În 1838, a cerut primirea în oștirea Țării Românești, fiind repartizat într-un escadron de cavalerie. Între anii 1837-1839, a frecventat cercurile progresiste grupate în jurul lui Ion Câmpineanu.
În mai 1839, a efectuat o călătorie de informare politică la românii din Banat, sub pretextul oficial de "cura de două luni la apele minerale de la Mehadia".
DETENȚIA ȘI GRAȚIEREA LUI BĂLCESCU
În 1840, s-a alăturat cercului condus de Mitică Filipescu, continuând acțiunea lui Ion Câmpineanu. În octombrie, mișcarea lui Filipescu a fost deconspirată, iar participanții au fost arestați, printre care și Nicolae Bălcescu, la 26 octombrie.
Între 1840-1841, Bălcescu, ca militar, a fost ținut în arestul Dejurstvei oștirii din București. La 21 februarie 1841, prin ordinul semnat de spătarul Constantin Ghica, iuncarul de cavalerie Nicolae Bălcescu a fost radiat din cadrele armatei. La 6 martie, fostul iuncar a fost transferat din arestul Dejurstvei oștirii în cel al Divanului Criminal și apoi (la 7 martie) în arestul Agiei Bucureștilor. La 9 aprilie, prin sentința Divanului Criminal, a fost condamnat, "nevarstnic" fiind, "să se trimită la Mănăstirea Mărgineni (jud. Prahova) pe soroc de trei ani".
Între anii 1841-1842, Nicolae Bălcescu a fost ținut la Mănăstirea Mărgineni. Aici a avut ocazia să studieze în Biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, aflată în incinta mănăstirii, și tot aici a contractat tuberculoza, care avea să-l doboare zece ani mai târziu.
La 18 aprilie 1842, Nicolae Bălcescu a fost grațiat de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica și a părăsit (în 27 aprilie) Mănăstirea Mărgineni.
SOCIETATEA SECRETĂ FRĂȚIA
În 1843, Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Christian Tell au înființat Societatea Secretă Frăția. În octombrie 1843 a luat ființă Societatea literară, formată din tinerii grupați în jurul lui Ion Heliade Rădulescu, societate gândită să camufleze caracterul politic al Frăției.
La 1 ianuarie 1850, Nicolae Bălcescu s-a aflat la Londra pentru convorbiri cu ambasadorul turc și cu reprezentantul guvernului maghiar. În februarie, la Paris, Bălcescu a fost deprimat din cauza disputelor inutile dintre emigranți.
BOALA ȘI DECESUL
La 1 octombrie 1852, Nicolae Bălcescu a părăsit Parisul. Până în aprilie 1852 a rămas la Hyeres. Din mai până în august 1852, Nicolae Bălcescu s-a aflat la Constantinopol, bolnav. La 2 septembrie, a sosit la Nicopole unde s-a întâlnit cu sora sa, Maria Geanoglu. La 8 septembrie a trecut Dunărea, unde, în pichetul de grăniceri de la Turnu-Măgurele, îl aștepta mama sa. La 22 septembrie, s-a aflat din nou în Constantinopol. La 17 octombrie, a sosit la Palermo, Italia. Boala s-a agravat.
La 29 noiembrie, la ora 19:30, Nicolae Bălcescu a încetat din viață, într-o cameră a hotelului "Alla Trinacria". A fost înmormântat în cimitirul Capucinilor.
