Fanariot, Alexandru Sutu, fusese, precum tatal sau, mare dragoman - înalt demnitar însărcinat cu relatiile diplomatice ale Inaltei Porti cu statele europene.
Precum Alexandru Moruzi in Moldova (1802-1807), domnia din 1802-1807 a lui Constantin Ipsilanti a fost întreruptă efemer, de Alexandru Sutu (august-octombrie 1806) (vezi biografia Constantin Ipsilanti) de către Poarta in preajma războiului ruso-turc din 1806- 1812. "Beneficiarii" acestui scurt interludiu au fost Scarlat Callimachi in Moldova şi Alexandru Sutu in Tara Românească. A domnit de două ori in Tara Româneasch (august- octombrie 1806, 1818-1821).
In această scurtă perioadă, precum in 1800 sau in 1801, Craiova a fost pradă bandelor sud-dunărene ale lui Osman Pasvan-Oglu, paşa de Vidin (in 25 septembrie 1806). In a doua domnie (1818-1821), cumpărată de la Poartă cu bani grei, i-a urmat lui Ioan Gheorghe Caragea (1812-1818), iar după moartea-i survenită în 19/31 ianuarie 1821, Tara Românească va trece sub conducerea provizorie a lui Tudor Vladimirescu (martie-mai 1821). Simtind imanenta insurectiilor nationale, internă şi eteristă (greceasca), Alexandru Sutu a fost mai mult preocupat de plata datoriilor şi de starea averii personale, "grija" ce l-a facut sa tripleze prelevarile indirecte.
In 5/14 ianuarie 1819, Poarta Otomană a a promulgat un regulament care stabilea că scaunele Moldovei si Tării Románeşti, precum şi dragomanatele (servicile diplomatice) Divanului otoman aveau sa revină, prin rotatie, familiilor lui Scarlat Callimachi, Dimitrie Moruzi, Alecu şi Mihai Sutu.
Ca orice fanariot, Alexandru Sutu a domnit şi în Moldova (1801-1802). Numit de către Poarta, a fost destituit (mazilit) ca urmare a interventiei Rusiei, care dorea pe tronurile Principatelor danubiene domni devotați politicii Moscovei, in persoana lui Alexandru Moruzi (1802-1807) in Moldova şi a lui Constantin Ipsilanti (1802-1807) in Tara Românească. Cei doi vor fi de altfel destituiți, efemer (august-octombrie 1806).