Era fiul marelui dragoman Gheorghe Caragea. Fost şi el mare dragoman - înalt demnitar însărcinat cu relatiile diplomatice ale Inaltei Porti cu statele europene -, Ioan Gheorghe Caragea a ajuns pe tron, cumpărat la Poartă cu o sumă impresionantă, la sfârşitul celei de-a treia administratii militare ruse in Tara Románească (decembrie 1806-octombrie 1812), impusă in timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, desfaşurat pe teritoriul Principatelor dunărene. De fapt, după cea de-a treia domnie a lui Constantin Ipsilanti (iulie-august 1807), in Tara Românească se instalase o vacanta a tronului (august 1807-octombrie 1812), "compensată" de carmuirea rusa şi de o caimacanie (inlocuire temporară). In acest rastimp, in 12/24 mai 1812, s-a incheiat pacea de la Bucureşti prin care Principatele romane reintrau sub suzeranitatea Imperiului otoman; acesta ceda Imperiului tarist o parte din trupul vasalului moldav, Basarabia (teritoriul dintre Prut şi Nistru). In septembrie 1818, domnul "beneficiar" al propriei sale legiuiri si al unei fiscalitati istovitoare părăsea, "hoteşte" (pe furiş), tronul, încărcat cu o avere considerabilă.
Astfel, Legiuirea Caragea din 21 august 1818 prevedea sporirea obligatilor tăranilor clacaşi (foşti rumani eliberati din şerbie, in 1746, de Constantin Mavrocordat) fată de stăpânii de moşie.
Mai adăugăm la "pasivul" tării şi anul 1813, când s-a abătut ciuma bubonică, o teribilă epidemie ("Ciuma lui Caragea") care a durat mai mult de un leat şi a facut cca 70.000 de victime.
"Credităm" domnia lui loan Gheorghe Caragea, de altfel posesor al unei culturi alese, cu numirea, in 24 martie 1818, a învătatului ardelean Gheorghe Lazar (1779-1821) in calitate de "dascal" (profesor) de aritmetică, geometrie şi geografie la Şcoala domnească de la Sf. Sava din Bucureşti, unde a inaugurat cursurile în limba română.
Intre 1812-1815,a fost construită casa din Bucureşti a marelui logofăt (şeful cancelariei domneşti) Dinicu Golescu, care a servit de reşedintă domne în anii 1837-1882.
Dinicu (Constantin) Golescu (1777-1830), scriitor iluminist, fondator al ziarului, "Curierul românesc", este considerat ca autorul celui dintâi jurnal de călătorie de studii (adică modern), cu anumite valente de tratat de "geografie sociala" europeană (Marin Popescu-Spineni). Insemnarea calatoriei (1824- 1828) este de fapt: "schimbarea la fată" a acestui boier trândav care "simbolizeazä intreaga noastră renaştere şi dovedeste că revolutiunea au făcut-o boierii" (George Calinescu).
In 1812, era publicată la Buda Istoria pentru inceputul românilor in Dachia a unuia dintre reprezentantii Şcolii Ardelene, Petru Maior (cca 1758-1821), amplă cercetare asupra originii (pur) romane şi continuitătii românilor pe teritoriul actual al vechii Dacii care a stârnit, in rândurile unei istoriografii tendentioase, reactii "imigrationiste" (teoria sosirii târzii, în aria anticei Dacii, a românilor, plecati peste Dunăre in secolul al XIII-lea).
