Nașterea și Educația Timpurie (1819)
Nicolae Filimon s-a născut pe 6 septembrie 1819, la București, fiind fiul protopopului Mihai Filimon al Bisericii Enei și al Mariei. A primit primele învățăminte la Școala catihetică din curtea Bisericii Enei, sub îndrumarea dascălului Chivu, și ulterior a studiat în casele marilor boieri Scarlat Bărcănescu și Eftimie Răsucenu, epitrop al bisericii. În educația sa muzicală, Filimon ar fi urmat și școala de cântăreți bisericești a monahului rus Vissarion, precum și Școala de cântăreți de la Societatea Filarmonică, sub îndrumarea lui I. Heliade Rădulescu și C. Aristia.
Cariera Muzicală și Debutul Publicistic (1829-1857)
Între 1829 și 1842, Nicolae Filimon a fost cântăreț la Biserica Enei, iar în 1852 a devenit epitrop al aceleiași biserici. Ion Ghica îl menționează ca fiind corist în trupa Henrietei Karl și flautist în orchestra unei trupe italiene de operă. În 1856, Filimon a devenit funcționar la Departamentul Credinței și a obținut rangul de pitar. Debutul său publicistic a avut loc în 1857, în ziarul "Naționalul", unde și-a început activitatea intensă de cronicar muzical și teatral.
Primele Opere Literare și Impresiile de Călătorie (1858-1860)
În 1858, după o călătorie prin Imperiul Austriac, Germania și Italia, Nicolae Filimon a publicat "Monastirea dominicanilor după colina Fiesole", care a devenit ulterior nuvela "Mateo Cipriani". Aceasta a fost publicată în foiletonul ziarului "Naționalul", sub titlul "Trei luni în străinătate". Notele sale de călătorie au fost ulterior adunate în volumul "Escursiuni în Germania Meridională". În 1859, Filimon a devenit secretar al Comisiei Documentare și a publicat volumul "Memorii artistice, istorice și critice", consolidându-și astfel cariera literară.
"Ciocoii vechi și noi" și Apogeul Carierei Literare (1861-1863)
Începând cu 1861, Nicolae Filimon a colaborat la revista "Carpaților", condusă de G. Sion, iar în 1862 a început colaborarea la "Revista română" a lui Alexandru Odobescu. Între 1862 și 1863, romanul său de referință, "Ciocoii vechi și noi", a fost publicat în foileton și ulterior în volum. Acest roman, recunoscut pentru "intuițiile balzaciene" și forța sa socială, a impus un nou model literar în România și a introdus un personaj reprezentativ al epocii.
Critica Muzicală și Ultimii Ani (1864-1865)
Nicolae Filimon a fost unul dintre primii critici muzicali profesioniști din România, colaborând la publicații precum "Buciumul", "Independența", "Tribuna Română" și "Monitorul". Ultima sa apariție publicistică a fost în ianuarie 1865, în ziarul "Dâmbovița". Pe 19 martie 1865, Filimon a murit la București, lăsând în urmă o moștenire literară și jurnalistică impresionantă.
Moștenirea Literară a lui Nicolae Filimon
Considerat un pionier al literaturii române și un inovator al romanului realist, Nicolae Filimon a lăsat o amprentă durabilă asupra culturii românești. Romanul său "Ciocoii vechi și noi" rămâne una dintre cele mai importante lucrări din literatura română, iar contribuțiile sale la critica muzicală și folcloristică sunt apreciate până astăzi. Filimon a combinat în mod unic stilul romantic cu observațiile realiste asupra societății, contribuind la dezvoltarea genului literar autohton.
