1883 La 4 decembrie, in comuna Calugareni-Uzunu, jud. Giurgiu, s-a nascut istoricul literar Nicolae Cartojan. Fiul lui Anghel Cartojan si al Mariei (nascuta Petrescu).
1902 Absolveste Liceul „Sf. Sava".
1906 Absolva Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, student al lui I. Bianu.
1906-1912 Se indreapta de timpuriu spre studiul literaturii romane vechi si spre cercetarea manuscriselor din Biblioteca Academiei, unde lucreaza o vreme, functionand in acelasi timp ca profesor secundar.
1912-1914 Dupa o specializare la Berlin, isi trece doctoratul cu o teza despre aAlexandria in literatura romaneascaa (1920).
1921 Este numit asistent la catedra lui I. Bianu.
1923 Conferentiar.
1929-1938 Dupa mai multe studii pregatitoare, publica lucrarea "Cartile populare in literatura romaneasca" (I-II), minutioasa investigare a unor texte ramase in cea mai mare parte inedite; eruditia, buna metoda filologica si meticulozitatea cercetarilor i-au permis sistematizarea unui urias material referitor la cartile populare, aproape necercetate pana la el, intr-o sinteza ale carei linii generale raman valabile si astazi si care i-a adus o reputatie internationala bine meritata.
1929 Membru al Medieval Academy of America.
1930 Profesor titular al catedrei de istoria literaturii romane vechi.
1940-1945 Apar primele trei din cele patru volume proiectate ale "Istoriei literaturii romane vechi". Este fondatorul cercetarii moderne a literaturii romane vechi.
1941 Membru al Academiei Romane. Colaborator al lui Van Tieghem, la "Repertoire chronologique des literatures modernes".
1942 Dr. honoris causa al Universitatii din Padova.
1944 La 20 decembrie, la Bucuresti, Nicolae Cartojan trece in nefiinta.
Opera stiintifica a lui Cartojan imbratiseaza aproape intreaga istorie a literaturii romane, mai exact, doar literatura secolului XX a intrat in sfera cercetarii sale in chip indirect, prin raportarile facute incidental la vechi teme si subiecte care reapar in operele scriitorilor moderni. In rest, toate perioadele sunt reprezentate, de la literatura veche a secolului al XVI-lea, pana la figurile clasicilor din secolul trecut, printre care s-a bucurat de o favoare deosebita personalitatea lui M. Kogalniceanu (caruia intentiona sa-i dedice o monografie, doar partial realizata), si, in general, toata epoca de la 1848. Cu toate acestea si cu toate ca este autorul unei bune sinteze asupra literaturii romane vechi, Cartojan a ramas pe drept cuvant cunoscut ca specialist in studiul cartilor populare.