Fizica este o disciplină importantă în Franța și a existat o tradiție puternică a cercetării și dezvoltării acesteia în țară de-a lungul secolelor. Câteva dintre cele mai mari contribuții la fizică au fost făcute de fizicienii francezi.

În secolul al XVIII-lea, fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a dezvoltat legea forței electrice între două particule încărcate electric și a dezvoltat conceptul de potențial electric. În secolul al XIX-lea, fizicianul francez André-Marie Ampère a dezvoltat legile electrodinamicii și a studiat magnetismul. În același secol, fizicianul francez Augustin-Louis Cauchy a dezvoltat teoria elasticității, iar fizicianul Jean-Baptiste Biot a făcut cercetări importante în optică.

La începutul secolului al XX-lea, fizicianul francez Henri Poincaré a făcut contribuții semnificative în domeniul matematicii și al fizicii teoretice, inclusiv în dezvoltarea teoriei relativității a lui Albert Einstein. În același timp, fizicianul francez Louis de Broglie a formulat teoria undelor materiei, care a jucat un rol important în dezvoltarea mecanicii cuantice.

După cel de-al Doilea Război Mondial, fizicienii francezi au fost la conducerea cercetării nucleare și a energiei atomice în Europa. Fizicianul francez Frédéric Joliot-Curie a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1935 pentru cercetarea sa în domeniul radioactivității. Alți fizicieni francezi notabili din secolul al XX-lea includ Yves Rocard, Louis Néel și Pierre-Gilles de Gennes.

Astăzi, cercetarea în fizică în Franța continuă să fie activă și inovatoare, cu unele dintre cele mai importante instituții de cercetare în domeniu, cum ar fi CERN din Elveția, Franța fiind țară fondatoare.